Olguța LUNCAȘU TRIFAN: Rondel pentru armonie

Rondel pentru armonie

Zămislind tăceri peste fruntea vieții,
N-ai să poți nicicând să te smulgi furiei,
Nici nu ai să vezi zorii dimineții,
N-ai să mai atingi cerul bucuriei.

Dacă nu ridici voalul gros al ceții
Și vrei să rămâi pradă agoniei,
Zămislind tăceri peste fruntea vieții,
N-ai să poți nicicând să te smulgi furiei.

Sfânta lacrimă-ți inunde pomeții,
Privind către cer, ruga armoniei
Înalț-o la EL, iar gândul mâniei
Se va risipi prin duhul blândeții!

Nu lăsa tăceri peste fruntea vieții!

———————————–

Olguța LUNCAȘU TRIFAN

2 aprilie 2019

Gavril Iosif SINAI: iubire

iubire

am ce am de unde / am
din vântul care bate ușor
nu știi de unde și nici încotro
prilej să văd roadele faptului
crescut ca un pom într-o grădină albastră.

s-a înverzit cerul din adierea sa
îngerii se tăvăleau prin viață
unul a tras cortina / gătit
rămâne soarele să facă față
alunecoaselor inimi de gheață.

înapoi caii cu aripi din picioarele noastre
șerbia sub unghiul genunchilor
a pus Dumnezeu timpul și sfinții laolaltă
întorși au chipul pâinii de casă
roți în roată cu sufletul suflecat pentru mare distanță.

cad în brațele iubirii de pe un munte de sare.
am învățat să iubesc în ocean
sărut chipul prin care sângele curge
din biblioteca divină cu suluri de oameni
scriși pe dinăuntru și pe dinafară.

–––––––––

Gavril Iosif SINAI

3 aprilie 2019

Miriam Nadia DĂBĂU: Ai să mă ierți

Ai să mă ierți

Ai să mă ierți în fiecare noapte,
Chiar dacă ziua mai greșesc,
Pierdută mă culegi din stele
Și mă îmbraci în rochie de flori!

Nu vreau să-ți pară rău vreodată
și nici să plângi în vreun unghier,
Sunt eu iubita ta pe viață,
Mă porți mereu în gândul tău!

Chiar dacă ziua mai greșesc
Și crinii se pătează vara
E ploaia care-i spală noaptea,
Iar dimineața înfloresc!

Ai să mă ierți când plânge vântul,
Și umbre aleargă printre nori
Mi-e teamă că m-atinge gândul
Și noaptea vine peste noi!

Ai să mă ierți în fiecare noapte
Când patimi se aprind ușor,
Mă cuibăresc la pieptul tău, iubite,
Să uiți greșelile când dor!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

2 aprilie 2019

Adriana SZABO: De mâine-mi pun ochii de soare…

Mi-am stins ochii, cerul, Luna, calc pe apă stătătoare
Verde, neagră… mi-e totuna dacă tot nu calc pe Mare.
Ceața asta-i tot mai deasă, nici nu ştiu cum mai răzbesc,
Dar mi-am pus ochii de casă, doar cu ei văd să păşesc.
Caut zahăr, am doar sare şi-mi miroase a declin,
Aripile-,n buzunare, mi-au turnat oțet în vin.
Întrebările pe frunte cresc broboane-ntunecate,
Creste sunt de val şi munte cu răspunsuri dând din coate.

De mâine-mi pun ochii de soare să imi fac măcar idee
Despre verdele din zare, despre plânsul de femeie.
Rădăcini de mâini adânci cresc din mine răsfirate
În cele mai dure stânci de sub soluri frământate.
Păsările-n răsuciri, printre ceruri resemnate,
Târziul din amintiri mi-l călătoresc spre „poate”…
Ochii mei de Lună plină, ce râdeau odată vii,
Lacrimi tremură, suspină albastrul de colivii.
Mi-a căzut o stea în gol şi amurgul unui mie
Ce-a pierdut pe Mare-un stol ce zbura spre veşnicie.

Ochii mei ard, sunt făclii; dragostea viței de vie
Clatină din temelii verdele din Poezie.

Cu Luna mă-ndemn înainte pe Marea ce-o ştiu pe de rost
Am găsit în mine cuvinte şi lumina din ochii ce-au fost…

——————————-

Adriana SZABO

Alice PUIU: Un alt zbor

Un alt zbor

Te scriu cu argila busolei, semn sacru,
în văzduhul sufletului meu închis
Te-adun din stalactita umbrei
peste amurg ceas despletindu-mi inima
Te murmur în orga sălciilor,
rugăciune aprinsă-n apa rănită de-o stea
Glasul tău alb,
la marginea unui vis un țărm
o catedrală, taina mea,
în descânt de corăbii
sporindu-mi depărtările
Pe nisipul umed
doar un cer din trandafiri risipit.
Te port cu mine, miracol
ce mi-ai înfipt în trup
căderea ca pe-un alt zbor.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

Foto: Alice Ravenel Huger Smith (1876-1958) , „Snowy Egrets in Flight”, watercolor on board

Irina ALEXANDRESCU: Pungi de ochi

Pungi de ochi

„Bucuria” nu-mi dă drumul să mă fericesc pe mine
Și îmi rupe în cuvinte nodul dintre om și viață
Din crepusculul de „mirtă” m-am tot omorât cu tine,
Creponabilă hârtie pe un suflet de paiață !

„Bucuria” îmi repugnă când corsetul strânge glasul ,
Gura mea cârpita-n lanțuri de un pumn ars de pământ ..
Eu dansând cu trena albă , redundant, cu mine..valsul
Și urându-te-n negare, un cuvânt smuls din cuvânt !

Da! Eu beau și – ți beau paharul de urât până la fund ,
Nu joc „dame” sub bufonii de bufet în miez de zi…
Am pe frunte doar pumnalul ce mi s-a crestat a crunt
Cu bătăi de cord sihastru peste pungi din ochii-mi vii !

Am uitat că sunt femeie și mă pierd prin lupanare
Ca să te găsesc pe tine cu pumnalul meu pe soartă
Și mă frâng iubind femeia făr’ a crede-o „orișicare”…
Tu! Ia-mi ochii cu pungi negre și despoaie-mă a moartă !

——————————–

Irina ALEXANDRESCU

Craiova

1 aprilie 2019

Simina PĂUN-MOISE: Umbre…

* * *

În care umbre de inorog v-ați ascuns,
Dragii mei, bunii mei, prietenii mei?
Cum de v-am scăpat printre degete
Şi nu v-am putut opri printre lacrimi?
Offff …am plecat prin păduri efemere după voi
Şi nu m-am mai putut întoarce nici măcar la mine.
Nopțile cântă, zilele plâng,
Iar stelele dimineții îmi împletesc
Ceara din lumânările morții.

În care umbre de inorogi
Să vă ştiu găsi, ca să mă pot ascunde ?

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

1 aprilie 2019

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Fiecare zi

Fiecare zi

Se rostogoleau în gol
cuvintele mele șoptite în amurg,
ochii acopereau cu privirea
universul în care ne inundau gândurile.

Fiecare zi
ar trebui să se îmbrace în orizonturi de curcubeu
cu porți deschise spre viață,
vocea să-ți fluture cântecul dimineții
în orice clipă,
în urma ta să vină păsările,
să-ți fure din sâni
dorințe neîmplinite.

Câte o să se mai întâmple
vor umple pe drum inimile
până-n orașul tăcerii de lut.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

1 aprilie 2019

Dunia PĂLĂNGEANU: Eu, inorogul…

Eu, inorogul…

Te-aștept la Dunăre pe cheu
unde și sufletul e zeu
sau inorog cu-aripi de foc
și-n care arde-al meu noroc.

Te-aștept la Dunăre pe cheu
corăbiile stau în loc
eu scriu cu-al disperării toc
direct pe sufletu-mi de zeu.

Sunt inorog cu-aripi de foc
în care zac doar amintiri
și vreascu-aprins de regăsiri-
azi arde doar al meu noroc.

La Dunăre te-aștept pe cheu…

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

1 aprilie 2019

Alice PUIU: Noaptea acestui descânt

Noaptea acestui descânt

Un abur crud de primăvară
în sânge descătușat
plesnește nebun,
sevă vie în scoarța trupului
incendiind rotocoalele de lună.
Spirale în joc de nervuri,
se-ncrucișează-n oră
șoapte din somnul iubirii sfinte.
O taină în candela pietrei palpită
și-n noaptea acestui descânt,
și-n albul vis al copacilor
moartea e-o oarbă cerșătoare
rătăcind prin labirintul de stele
în care ne-am ascuns.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

Foto: Pictură Karen Margulis