iubire
am ce am de unde / am
din vântul care bate ușor
nu știi de unde și nici încotro
prilej să văd roadele faptului
crescut ca un pom într-o grădină albastră.
s-a înverzit cerul din adierea sa
îngerii se tăvăleau prin viață
unul a tras cortina / gătit
rămâne soarele să facă față
alunecoaselor inimi de gheață.
înapoi caii cu aripi din picioarele noastre
șerbia sub unghiul genunchilor
a pus Dumnezeu timpul și sfinții laolaltă
întorși au chipul pâinii de casă
roți în roată cu sufletul suflecat pentru mare distanță.
cad în brațele iubirii de pe un munte de sare.
am învățat să iubesc în ocean
sărut chipul prin care sângele curge
din biblioteca divină cu suluri de oameni
scriși pe dinăuntru și pe dinafară.
–––––––––
Gavril Iosif SINAI
3 aprilie 2019