Ioan POPOIU: Aș vrea să ți mulțumesc din partea redacției LOGOS ȘI AGAPE, pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor acestui interviu!
Mariana, aș vrea pentru cititorii tăi să zugrăvești un autoportret spiritual al tău! Cine este MARIANA GRIGORE?!

Mariana GRIGORE: Si eu îți mulțumesc pentru onoarea de a mă invita sa iau loc pe scaunul dialogului cu mine.

Mariana Grigore este…Mariana Grigore. Destul de greu să mă definesc chiar și într-un tablou spiritual fără rame pentru că, nu vorbesc prea mult despre mine. Modestia, subiectivismul sau analiticul exagerat în raport cu propria persoană, pot cauza deformări ale imaginii din propria oglinda.
Ca să rezum, aș spune că sunt un om simplu în complexitate și complex în simplitate.

Ioan POPOIU: Mulțumesc. Propun, Mariana,  să ne întoarcem spre origini! Spune ceva despre familia ta, îndeosebi părinții, locul natal!

Mariana GRIGORE: Cred ca aș avea nevoie de încă o viață ca să vorbesc despre ei.
Am avut o relație afectivă puternică cu prietenul pe care l-am numit tată. Dar acum, după ce Dumnezeu a pus aripi și pe umerii mamei, înțeleg că iubirea pentru amândoi a cunoscut dintotdeauna semnul egal.

Ioan POPOIU:  Eternitatea s-a născut la sat, are dreptate Blaga?!

Mariana GRIGORE: Să nu strivim ,,corola de minuni a lumii” pentru că sub ea se ascunde ,,veșnicia” care ,,s-a născut la sat”. În acel loc, timpul are toată răbdarea, bunătatea, lumina, frumusețea sufletească, din lume.
Eu m-am născut într-o comună dâmbovițeană de lângă Târgoviște…și mă simt eternă.

Ioan POPOIU: Este copilăria un paradis pierdut?!

Mariana GRIGORE: Copilăria este un paradis veșnic în noi, nu se pierde ci se câștigă în fiecare clipă în care sufletul nu uită să râdă candid.

Ioan POPOIU: Ani de liceu…, ce ne poți spune despre acești ani, Mariana?

Mariana GRIGORE: Am urmat cursurile liceului economic din Târgoviște, secția contabilitate și nu m-am regăsit în această specializare.
Visam…mereu am fost o visătoare prin lumea cu prea multe lumi. Cărțile mi-au fost un prieten fidel.

Ioan POPOIU: Ai terminat liceul și ai urmat Dreptul! De ce Dreptul? Cum percepi perioada studenției?

Mariana GRIGORE: Îmi amintesc că în copilărie, eram în clasa a VI, am urmărit un film, se numea ,,Avocata”. Pledoaria susținută de eroina principală a filmului a avut un impact puternic asupra imaginației unui copil. Iar acel copil, a devenit persoana adultă care, de pe postul de consilier juridic pe aria litigii, pledează.

Ioan POPOIU: Suntem după facultate, dileme existențiale, asumarea unor răspunderi, unde începe viața reală?!

Mariana GRIGORE: Viața reală nu începe, ea există ca o continuitate a firii pe care uneori nu o conștientizăm. Dileme? ..am avut și am, le trăiesc și mă trăiesc. Așa cum am scris într-un poem, sunt doar un om.

Ioan POPOIU: Ce este maturitatea?

Mariana GRIGORE: Maturitatea? …este imaturitatea care ne face să credem că suntem filosofi.
Nu o să spun că este o etapa în care am umplut cu experiență,  geamantanul vieții, deși, respect această teorie. Maturitatea, în viziunea mea, nu are vârstă. Doar noi, oamenii, o măsurăm în ani.

Ioan POPOIU: Să pășim pe teritoriul literaturii! Există un univers al literaturii?

Mariana GRIGORE: În adolescență, pornind de la premisa greșită ca dețin secretul dragostei de înțelepciune pentru că luasem un premiu la olimpiada națională de filosofie, am încercat să citesc operele lui Franz Kafka. Dezamăgirea a fost mare, nu îl înțelegeam în acel moment.
Am continuat cu Stendhal, Dostoievski, Augustin Buzura, Păunescu și Nichita Stănescu. Citeam orice îmi crea emoție în acel moment, chiar și Rodica Ojog-Brașoveanu.

Ioan POPOIU:. De ce trebuie să citim cărți?!

Mariana GRIGORE: Cărțile sunt realitate și vis, alb și toamnă, dor și sărbătoare, tăcerea din spatele cuvintelor. Cărțile sunt pagini care se rescriu apoi în noi. Întrebarea ar fi, ce suntem noi fără cărți ?

Ioan POPOIU: Ajungem astfel și pe tărâmul poeziei…Cum ți se pare începutul ILIADEI: „Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe Ahil Peleianul”! Mai este actual HOMER?!

Mariana GRIGORE: O evocare a muzelor întru desăvârșirea creației.
Poemele istorice vor fi mereu tributare istoriei pentru că fiecare timp are Troia sa și lupta pentru ea.
Homer? Nici acum nu se cunoaște semnificația exacta a numelui său. Oscilând între orb, războinic și poet. Eu mă opresc la poetul care se bucură de veșnicie și muza lui nemuritoare,  sursă pentru poezie.

Ioan POPOIU: Eminescu îl evoca pe Shakespeare, din care citea cu voluptate! Cum îl percepi pe marele elisabetan?!

Mariana GRIGORE: Ca pe un mare spirit al literaturii universale, așa cum este și Mihai Eminescu. Clasic, romantic dar în același timp extrem de actual.

Ioan POPOIU: Și HAMLET?!

Mariana GRIGORE: Doar un Prinț de Danemarca Hamlet ne poate răspunde la această întrebare, în deplinătatea cunoașterii hamletienei opere.
Așteptăm răspunsul, atât eu cât și cititorii.

Ioan POPOIU: De la Renaștere ajungem la Romantism! Deviza romanticilor era „Furtună și Avânt”! Ce este romantismul ?

Mariana GRIGORE: Trăire. Așa cum trăim, așa iubim

Ioan POPOIU: Putem trăi fără romantism?!

Mariana GRIGORE: Eu aș spune că nu poți să trăiești fără să respiri său să visezi. Am definit fără să știu, romantismul

Ioan POPOIU: Cum te raportezi la poezia modernă? Baudelaire, Rimbaud, Lautreamont?!

Mariana GRIGORE: Invocându-l pe Dumnezeu pentru a mă accepta în lut însuflețit …ținând în palmă florile răului dar, stând la masa amestecului dintre conștiința de sine și resemnarea metaforizată de Rimbaud.

Ioan POPOIU: Unde situezi poezia română, de la Alecsandri și Eminescu la Arghezi și Blaga, mai sunt acești poeți un model ?!

Mariana GRIGORE: Fiecare muză are poetul său. Și fiecare poet, pagina sa de Univers

Ioan POPOIU: MARIANA, când ai început să scrii POEZIE?!

Mariana GRIGORE: Daca a scrie este sinonim cu a publica, din anul 2017…
Scriu de când mă știu, fără a lăsa trăirea tribut cuvântului

Ioan POPOIU: Există o definiție a poeziei?!

Mariana GRIGORE: Poezia este sufletul așa cum explorează sau sedimentează fiecare emoție. Poezia este viața cu fluturi pe aripi sau căderi în golul pasului șchiopătat al toamnelor bacoviene.

Ioan POPOIU: În 2017, ai debutat cu volumul TABLETE PENTRU SUFLET CALD! Cum a fost receptat de public? Care este mesajul pe care-l transmiți? Cum a fost receptat?

Mariana GRIGORE: Doar publicul poate să răspundă la această întrebare. Percepția mea subiectivă ar spune că e minunat că mi-am învins teama de a publica și am atins cu mâna o stea. Mesajul este divinitatea cuvântului iubire

Ioan POPOIU: Vorbești mult despre iubire în poemele (tabletele) tale! Cum vezi iubirea?

Mariana GRIGORE: O sa-ți răspund cu un vers din poema ,,Definiție!?…Ce e iubirea, Mă întreb în acest amalgam de sensuri, de paradigme…Ce e iubirea!?…Iubire. Așa o văd, ca pe o absență a definiției.

Ioan POPOIU: Spui, la un moment dat, „iubirea are mii de fațete”! Te rog să insiști puțin!

Mariana GRIGORE: Noi, oamenii, trăim intens fiecare emoție și acționăm în consecința acelei emoții. Iubirea este o trăire multiplă care se îmbracă în suflet sau se dezbracă de noi. Poate fi o grima care, însă, așteaptă o scenă deschisă de dumnezeire. Să nu uităm să iubim crezând în ,,carpe diem quam minimum credula postero”.

Ioan POPOIU: Iubirea, în poezia ta, este elevată, are o dimensiune spirituală, nu este niciodată intimă! Cum comentezi ?

Mariana GRIGORE: Are o doză mare de intimitate pentru ca dezgolește sufletul, îl expune și de multe ori îl lasă fără apărare în fața cuvintelor rostogolite de pe muntele indignității.
Dimensiune spirituală?…poate gnoseologie și cosmogonie într-o introspecție a fierberii interioare

Ioan POPOIU: Spui într-un poem: „Îmi simt uneori inima ca pe un tablou neterminat”,,,
Te rog să comentezi

Mariana GRIGORE: Mi-am imaginat trăirea unui pictor în fața șevaletului care fuge ca o morgană din fața culorii. Așa se simte și sufletul când nu își împlinește unica menire…dar visează rostind în ecou: Amor meus amplior quam verba est „

Ioan POPOIU: La sfârșitul lui 2018, a apărut al doilea volum al tău, IUBIRE…LA RĂSCRUCE DE TRĂIRI! Este dedicat mamei tale, după plecarea ei. Ce aduce nou volumul în poezia ta, Mariana?!

Mariana GRIGORE: Este noutate din punct de vedere al genului literar. Poezie, care precede poemului în proză din cartea de debut.
Această carte este icoana sufletului meu. Când Dumnezeu i-a dat haină divină mamei, cartea se afla la tipar. De acolo a ieșit cu aripi pe umeri și lacrimi pe suflet.

Ioan POPOIU: În Prefață, Elena Volcinschi vorbește despre poeta MARIANA GRIGORE ca despre o „minune a condeiului „! Cum comentezi ?!

Mariana GRIGORE: Doar condeiul sufletului și ars poetica versului domniei sale pot să comenteze.

Ioan POPOIU: Te exprimi într-un poem: „Mă gândesc uneori să dau scrisului tăcerea cuvântului „! Te rog, Mariana, să ne dai mai multe amănunte!

Mariana GRIGORE: Este o invitație la reflecție și nu la reflexie. Și o reacție umană la criticile distructive care tindeau uneori să-mi   îngroapă trăirea în mocirla mărgăritarelor.

Ioan POPOIU: Un alt poem se intitulează metaforic, SIMFONIA IUBIRII ! Mă gândesc că poezia ta alcătuiește o singură simfonie! Cum comentezi, Mariana?!

Mariana GRIGORE: Poezia mea este trăire in esența cuvântului…alb, bucurie, vortex, oază, periplu sau tristețe statică…trăiesc în cuvânt și îi respir porii din silabe.
Toate aceste sentimente se regăsesc în simfonia inimii.
Acest poem este dedicat ei.

Ioan POPOIU: Titlurile poemelor sunt expresive, metaforice, ANAMNEZA…, FLAMENCO, INGER MURIND, ALAE JACTA EST!, PICTOGRAMA ALEGORICĂ, ACRONIM PENTRU IUBIRE, TOAMNĂ DIN FRUNZE DE GÂND etc. Cum comentezi?!

Mariana GRIGORE: Poți comenta tu?…Eu le-am trăit,  scriind…

Ioan POPOIU: Ce ne poți spune, în final, despre poezia ta, despre tine, proiecte, vise, viziuni…Te rog, MARIANA?

Mariana GRIGORE: Despre mine?…că sunt…
Poezia?…este un sunt în mine trăire
Proiecte?…să fiu…mereu iubire în pagini de trăire.

Ioan POPOIU: În încheierea interviului, aș vrea să-ți mulțumesc încă o dată din partea cititorilor tăi, care prețuiesc poezia ta, așteptând următoarea carte! Eu, ca autor al interviului, am o speranță și o dorință pe care o adresez poetei și prietenei Mariana Grigore: aștept ca, într-o zi, sa-mi adreseze la rândul ei întrebări, într-un alt interviu! Toată viața noastră este alcătuită din întrebări și răspunsuri! Mulțumesc încă o dată, distinsă poetă MARIANA GRIGORE!

Mariana GRIGORE: Mulțumesc pentru că ai permis iubirii să plutească pe cer de trăire, visând că cel puțin în cadrul acestui interviu, a fost aripă.

Ioan POPOIU: Mariana Grigore ,,a atins cu mâna o stea!“

––––––––––––––-

A consemnat,

Ioan POPOIU

1 martie 2019