UN GÂND, UN VIS ?
Ninge… ninge vijelios în amorțită noapte…
Fulgii, ca roiuri de fluturi din ceruri se desprind…
Se aștern pe gândurile reci, pe-nghețate șoapte,
Pe buzele-mi livide și pe visele-mi răscoapte,
La vremea înnoptării, când felinarele se-aprind,
Mă uit… priveliști să cuprind…
E-așa pustiu pe stradă, geme a singurătate…
Auzi doar crivățul cum șerpuiește-ntre copaci…
Țipenie de om nu-i, nici măcar vreo vietate,
Mormane de zăpadă se-adună, frământate,
Doar pașii-mi scârție, împleticindu-se buimaci,
Că, n-au nici țintă, nici cârmaci…
Doar eu mai sunt, de braț cu sufletu-mi pelerin,
Vagabond împrăștiind în jur, calzi, aburii suflării…
Încotro s-o iau, nu știu, se duc pașii clandestin,
Mi-i mintea amorțită, chiar și gândul mi-i străin,
Îmi fac drum printre nămeți, în neștirea căutării,
Pierdută-n mreaja cugetării…
Ninge… ninge necurmat prin nesfârșitele tăceri…
Prin orasu-ncremenit, ninsoarea-i nestăvilită…
Nu știu dacă-nainte merg, înapoi sau nicăieri,
Îmbrăcate-n promoroacă-s simțirile de azi și ieri,
Neștiind ce-a mai rămas, din viața-mi mototolită:
Un gând, un vis ? O patimă zdrelită…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
28 februarie 2019