Dunia PĂLĂNGEANU: Povestea unei fotografii

Povestea unei fotografii

 

Cine o fi oare
în fotografia uzată de vreme
timpul s-a pierdut în zare
ora e mai scurtă pe semne
șalul întârzie pe umeri înfrigurat
se-alintă printre perdele
un aprig oftat
păsările și-au cernut zborul
în părul meu
cine e fata din ramă
drumul se luminează greu
se deapănă prin frunziș
o nouă poveste
cu „a fost” și „mai este”
și cu „am încălecat pe o șa…”
încă mai caut târziu
în sipetul cu amintiri
povestea mea…

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Din volumul în lucru „Dragoste și tutun la Dunăre”, autoare,Dunia Pălăngeanu/Colecția „Biblioteca giurgiuveană, 2019”

Mariana POPAN: Florile primăverii

Florile primăverii

 

Pretutindeni soarele
Va-ncolți cu verde crud,
Prin el, mai multicolore
Floricele ce se-ascund ;

Primăvara va aduce
Pretutindeni, viu parfum
Ale florilor din câmpuri,
Cu alaiul de acum.

Concerta-vor păsărele
Printre ramuri înflorite;
Printre flori, ca fluturii,
Zbor albinele grăbite.

De acum privesc spre vara,
În culori cu mult parfum
Și petale diferite,
Cum sunt cele de pe drum.

Le privesc cu dragostea
Soarelui pentru lumină,
Ori a lunii pentru noaptea
Vieții noi, vreme divină.

Ce frumoasă-i primăvara
Din câmpiile-nverzite!
Ce frumos este afară,
Printre crengile-nflorite!

Cerul de azur aduce
Și mai multe bucurii:
Zile calde și plăcute
Pentru veselii copii.

Așadar, cu mic, cu mare
Să-nvățăm să prețuim,
A naturii frumusețe,
Pentru că, prin ea trăim!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Martie 2019

Foto: Flori de primăvară-pictură de Ștefan Luchian

Mia UNGUREANU: Moștenirea de la mine!

Moștenirea de la mine!

 

Ce efemera-mi pare fericirea,
Și-o lege mare-i viața tuturor.
Atotputernica e doar ,iubirea
Sub zarea albastră totu-i trecător.

Deșertăciunea lumii ni -se’ arată
Atunci când viața noastră e’o simțire
Când vântul stinge lumânarea -n vatră
Când sufletul se-ndreaptă spre pieire.

Când viața-i guvernată de gândire
Simțirea nefiind în libertate ,
Destinul omenirii pierdut din calea firii
Când sentimentele umane, au fost uitate .

Din mii de întrebări ce mă frământă
Îmi limpezesc în suflet și în minte
Trecut și zbuciume, ce nu cuvântă
Doar bunătatea și iubirea mea fierbinte

Îți las drept moștenire de la mine.
Un vast ocean cu clipe de simțire.
Să-ți amintești cu drag și prețuire
De-a mea făptura plină de iubire.

——————————-

Mia UNGUREANU

12 martie 2019

Elena TUDOSA: Te-am rătăcit

Te-am rătăcit,

 

Te-am rătăcit printre gândurile mele,
Ce sprijină tâmpla incaruntita de vreme,
Te caut când zilele îmi sunt triste și grele,
Din amintiri doar, inima poate iar să te cheme.

Te-am rătăcit undeva în adâncul sufletului trist,
Acolo te simt când mă doboară valurile vieții,
Mi-a rămas de la tine darul scump, pentru care exist,
Ce îmi dă curaj, când deschid ochii în zorii dimineții.

Te-am rătăcit printre lucruri simple și cuvinte,
Când le ating cu ele încerc să mă sfătuiesc în gând,
Mi te simt aproape doar prin aducerile aminte,
Însă cer de lacrime curg când doruri m-ajung.

Te-am rătăcit ești peste tot, dar totuși nicăieri,
Când te caut că am atâta nevoie de tine,
Te regăsesc numai în amintirile de ieri,
Dar ce singură sunt, și cât de străină pe lume!

Te-am rătăcit în toate lucrurile firești,
Când le( văd) privesc, tu apari în fața mea,
Mă amăgesc, dar mi-au înghețat visele,
De când iubite te-ai dus și nu mai ești,

Te-am rătăcit dragul meu oare tu vezi,
Cât de sumbra îmi este azi viața, mea,
Te-am rătăcit printre gânduri și încă mai crez,
Că -ntr-o zi acasă la noi te vei înturna.

——————————-

Elena TUDOSA

13 martie 2019

Irina-Cristina ŢENU: Aș fi vrut

Aș fi vrut

 

Aș fi vrut să nu las cuvintele să îmi fure condeiul sufletului
și în miez de noapte să-ți picteze iubirea în inimă.
Aș fi vrut să te trăiesc
cum se trăiește codrul verde,
iarăși și iarăși,
inspirând, expirând,
trăgându-și seva
din adâncul pământului veșnic tânăr.
Aș fi vrut să mă trăiesc
oglindu-mă în privirea ta făr’ de amurg,
ascultând glasul munților ce ne slăvesc iubirea,
scriindu-ne în piatră simțirea.
Dar pașii ne umblă aievea,
prin trăiri ce tulbură necontenit ființa.
Drumu-i greu, tăcerea-i posacă,
pionii atacă regina ce cade răpusă de un dor
rătăcit pe-a sa cale.
Vântul sună din goarnă, e timpul de luptă,
nebunii s-adună, furtuna răsună,
trăirea din noi se răzbună,
cerul privește și tună,
lacrimi amare îi curg pe obraz,
strălucesc precum un topaz.
Mă trăiesc într-o lume ce plânge de necaz,
pe front regina a căzut,
să te trăiesc, nu am putut, cum aș fi vrut.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

13 martie 2019

Dunia PĂLĂNGEANU: Ilustrată de la ţara

Dunia Pălăngeanu la Gogoșari, jud. Giurgiu

***

Ilustrată de la ţara

 

Dimineaţa la ţară,
cu primăvara revărsată
peste umerii cruzi ai livezii
în care mugurii pufoşi pocnesc încet
pe crengi luminoase şi îndrăzneţe.
Miroase a iarbă, a var, a senin,
în tinda roind de furnici
iar sunetul lanţului de fântână
pare mai cald, mai prelung,
pe când apa se zbate săltând
între pereţii de abur ai ciuturii.
Privesc, cum se aruncă soarele năvalnic
în zăvoiul parfumat,
de dor de primăvară
mă dor încheieturile mâinilor
avide de atingerea pătimaşă
a narciselor şi brebeneilor
iar sub tălpile supuse, acoperite cu rouă,
vuieşte pământul, respirând lacom
în vase pline de linişti.
Dimineaţa la ţară…
îmi lipesc urechea de trunchiul salciei
şi ascult cum urcă seva vieţii triumfătoare
binecuvântând frunzele blajine,
ce luminează depărtările,
semănând vise, în cuibul regăsit,
răsfirând coamele de azur ale cailor
spintecând zarea cu trupurile năduşite.
Fete şi flăcăi împletesc cunune răcoroase
din ierburi vrăjite, legăminte tresar
de albastru, de verde, de aurul polenului
căzând fascinate de-atâta splendoare.

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

 

Ioana CONDURARU: Mai purtăm măști

Purtăm măști mereu Iisuse
Sub un zâmbet trist, formal,
Înșelăndu-ne cu vise
C-am fi oameni ideali.
Aruncăm cuvântul tandru,
Apoi revenim la fel,
Ne interesează banul
Și ce reprezintă el.
Admirăm frumosul vremii,
Dar puțin privim în jur
Să vedem iubirea lunii,
Când e cerul de azur.
Suntem orbii fericirii,
Nu lăsăm clipa să ningă
Cu rubinul izbăvirii
Nici în ultima secundă.
Purtăm măști, o, Doamne Sfănt
Nepăsarea este-n suflet,
Nevăzând cum omul blând
Duce crucea fără scâncet.

Te rog iartă-mă de poți
Blând Păstor din veșnicie,
Orbul sunt și stau la porți
Dând din sufletu-mi simbrie.
N-am râvnit la bogății,
Lacrima mi-a fost alint
Și Ìn nopțile târzii
În simțiri mi-am revenit.
Crud amarul mă apasă
Când privesc iubirea vremii,
Cum e crudă, vanitoasă
Rănind clipa ìnserării.
Cu sfială mă plec ție
Lăsând față la pământ,
Iartă-mi Doamne-a mea trufie
Și mă înalță în cuvânt.

———————————-

Ioana CONDURARU

11 martie 2019

Alexandru NEMOIANU: ,,Imperialismul cultural”

Este bine știut că atunci când un popor este subordonat cultural, atunci când tradițiile și credințele sale sunt înlocuite cu altele, străine lui și aparținând unor civilizații depărtate, subordonarea politică și economică este iminentă, în fapt ea a și avut loc. Abandonarea identității și personalității culturale reprezintă formă de capitulare absolută și de ieșire din istorie a unui Neam.

În această înțelegere ar trebui să fie limpede că păstrarea Tradiției și identității reprezintă o necesitate care nu poate fi negociată, de ea depinde viața unui Neam. Iar în această înțelegere rezultă și obligația ca formele de guvernământ și formațiunile politice, care caută să înlocuiască identitatea Neamului, trebuiesc combătute prin orice mijloace. Nu poate exista compromis în această confruntare!
Cel care va avea atașament față de Tradiția, Credința și identitatea Neamului său va putea avea curajul să critice o anume administrație vremelnica și va avea demnitatea să acuze formațiuni politice și de interes care stau împotriva identității Neamului sau…Aceasta fiind diferența între un iubitor de Țară și Neam și un profitor și un fripturist.

Dragostea de Neam și de Țară stau deasupra oricărei forme de guvernământ și deasupra oricărei formațiuni politice. Iar atașamentul față de Tradiția Neamului este încă mai necesară în condițiile în care o anume formă de guvernământ și anume formațiuni politice militează pentru o direcție culturală fără legătură cu Neamul și împotriva lui. Este ceea ce în momentul de față fac grupările politice zise de “opoziție” din România: USR, PLUS, ”julien”, și contraptiile care le sunt asociate: Organizații Ne Guvernamentale, abominatia #rezist,  ”Pentru o Românie curată”, etc. O situație care în mod limpede arată că în România aceste formațiuni reprezintă RĂUL CEL MARE, care trebuie combătut prin toate mijloacele cu putință.Încă mai gravă este împrejurarea că formațiunile amintite se află la voia intereselor transnaționale, care înseamnă Bruxelles, Soros, și care urmăresc promovarea “globalismului”, adică perpetuarea actualelor inegalități obscene dintre oameni și dintre țări.

Această acțiune de subordonare este dusă prin multe mijloace și foarte adesea prin războaie imperialiste crude, declarate “inițiative de democratizare”. Am văzut foarte bine ce au însemnat aceste acțiuni de “democratizare” în Afganistan, Irak, Libia, Siria și în alte părți. Au însemnat sute de mii de morți și schilodiți, orașe distruse, economii nimicite, milioane de refugiați și lagărul de exterminare de la Guantanamo. Doar cei complet năuciți și cei de rea credință mai pot crede în bunele intenții ale “globalismului” (și uneltelor lor din România, pe care le-am pomenit). Dar încă mai perversă este calea infiltrării ideologice. O acțiune care ar dori să uniformizeze pe toți oamenii, să îi transforme în “indivizi”, numere socio-economice, lipsiți de orice atașament etnic sau social, preocupați strict de materialismul cel mai vulgar, fără trăsături masculine sau feminine ferme. Un soi de eunuci sodomiți tânjind după un lagăr de concentrare cu confort de patru stele.

Prin ONG-uri și prin “imbecili utili” este promovată ideologia “societății deschise”, cea care, prin impunerea unui relativism absolut, pune semnul egal între bine și rău, între urât și frumos, caută să acrediteze ca pozitive: sodomia, pedofilia, satanismul. Este de reținut că această promovare a “toleranței” se oprește când este vorba de Creștinism și Biserica Ortodoxă. În acest caz sunt folosite toate mijloacele pentru a insulta, de la nătânga lozincă, ”spitale nu biserici”, la atacuri directe, violente. Doar câteva exemple voi da spre a ilustra cele spuse mai sus.

Există o strânsă alianță și colaborare între Departamentul de Stat al USA și organizațiile demoniacului Soros Gyorgy. În 2016 Departamentul de Stat al USA a alocat aproape jumătate de milion de dolari pentru stipendierea ONG-urilor sorosiste din Macedonia. Scopul acelor mercenari era să inoculeze în Macedonia “valorile” globalist-sodomite. Iar în ultimii cinci ani” US agency for internațional development” (USAID) a canalizat către agentura sorosista din Macedonia peste cinci milioane de dolari. Singurul scop fiind alterarea, convertirea tradițiilor din Macedonia către globalism-sodomie.

Imediat după ce, prin machinatiunile CIA, în Ucraina s-a alcătuit o entitate ortodoxă zis “autocefală”, al cărei unic scop este divizarea comunității ortodoxe, deci imediat după această proclamare, Secretarul de Stat al USA, Pompeo, a contactat pe “întâistătătorul” pomenitei contraptii. Pompeo a spus că acea alcătuire se va bucura de “sprijinul” USA dacă va avea o mai mare “înțelegere” față de fenomenul sodomiei. Glorios început!

Aceste exemple pot continua dar, esențial ,este să fie arătat care sunt scopurile acestor organizații globalist-sorosiste și prin ce mijloace urmăresc ele să acapareze puterea. Ei bine ele sunt cuprinse într-un manual, alcătuit de un anume Saul Alinsky, ”Rules for Radicals” (Reguli pentru Radicali). Acest manual, de fapt un regulament pentru înlocuirea stărilor legitime, a fost tradus în toate limbile este –europene și distribuit gratuit. El este regulamentul: USR, PLUS, ”julien” și formațiunilor care le sunt atașate. Este bine să exemplificăm prin câteva citate acest regulament al nerușinării și violenței.

Este cu totul semnificativ că “Regulile” încep cu un citat din Lenin ,referitor la acapararea puterii.
În 1917 Lenin spunea că bolșevicii sunt pentru acapararea puterii nu prin tunurile,controlate de puterea legitimă, ci prin vot. Dar tot Lenin adăuga, după luarea puterii, bolșevicii vor schimba această regulă. Comentariile sunt de prisos.

În continuare, “Regulile” descriu pas cu pas modul în care trebuie acaparată puterea: prin zvonuri, prin acuze permanente,prin demonizarea reprezentanților puterii legitime, prin permanentă agitație stradală, prin violență, când este posibil. Sunt metodele pe care le vedem folosite de către “opoziția” din România, de care am pomenit anterior, inclusive încercarea lor de lovitura de stat, de la 10 August, 2018. Încercare care a eșuat strict datorita comportamentului exemplar al Jandarmeriei Romane. Nu are rost să ne facem iluzii, globalist-sodomia este în război deschis cu Neamurile și identitatea lor. În mod extrem de plastic naționalistul polonez, Ruyszard Lugutko, a numit ce se întâmplă, ”imperialism cultural”. În aceste condiții trebuie gândit, ce este de făcut?

În primul rând trebuie să vedem limpede că globalism-sodomia reprezintă răul, zilei de azi și trebuie să i ne opunem din toate puterile. Nu mici detalii legate de comportamentul prezentei administrații sunt primejdia națională. Primejdia o reprezinta „opoziția” de care pomeneam și care este total înregimentată globalist-sodomiei.

Acest rău urmărește acapararea și controlul deplin, economic și politic dar, încă mai grav el urmărește subordonarea ființei intime, altfel spus, urmărește reeducarea Neamurilor. Acest scop sinistru voiește să îl facă prin diversiune și înșelare din “vorbe” dar, acestui mod îi va urma teroarea de plumb, de tip Gestapo, Pitești, Guantanamo.

Nu sunt multe de spus. Acest flagel diabolic trebuie privind drept în ochi și, făcându-ne semnul Sfintei Cruci, în Numele Tatălui, al Fiului și Sfântului Duh trebuie să îl zdrobim pe el și mlădițele lui otrăvite.

——————————-

Alexandru NEMOIANU, istoric

The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, SUA

13 martie 2019

 

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor

Mariana POPAN: Foaia școlărelului?

Foaia școlărelului?

 

– Dacă vremea pleacă sau
Vine-n urma noastră, zău,
Ciudă nu mi-ar fi deloc,
Dacă fapta-ți e ecou.

Astfel, tatăl rac înșiră
Vorbe-alese cu folos;
Dar voinicul casei mari,
Nu prea află al lor rost.

S-a gândit, curând copilul,
Să privească împrejur;
Dar… Nimic.Totu-i tăcere,
Ca voința-i de sejur:

În penar, are stiloul
Cu penița fermecată;
Măcar ea va înțelege
Să-și facă temele odată.

În zadar… Trece minutul,
Încă altele, o sută;
Foaia-i goală. Nici creionul
Curcubeu nu îl ajută.

…Așa trece vremea școlii,
Anotimpul mult prea drag,
Școlăreilor din case,
Veseli, ei pășind de prag.

Ca și ziua, ca și noaptea,
Trec și ei copilăria;
Neștiind că jocu-și schimbă
Regula și jucăria;

Deodată, în oglindă,
Ei, privindu-se uimiți,
Se admiră în tăcere,
Schimbându-se în fericiți
Omuleți, cu fețe fine,
Parfumați și bucălați;
Mai frumoși și mai vii parcă,
Spre-orizonturi avântați.

…Hopa!… Deodată parcă,
Se trezesc cu foaia-n față:
Ca s-o umple cu știința
Adunată-n prima viață;

Culmea, din pasivitate
Înțeleg că neștiința
Nu poate să scrie-n foaie,
Cât de mare li-i voința?

Ce păcat… Rămâne-n urmă
Viața lor, precum e-n foaie…
Zău, eu cred că nu e glumă,
Ci s-au cam făcut de oaie!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Martie 2019

Imagine internet

Elena VOLCINSCHI: Dă-mi mâna ta iubite

DĂ-MI MÂNA TA IUBITE

 

Dă-mi mâna ta iubite, promit s-o culc cuminte
Pe pieptul meu ce-și arde fiorii-n adorare,
Să glăsuiască iar apuse- simțăminte,
Ochii de-nchid, m-adune dorința din visare!

Dă-mi mâna ta iubite că vreau, s-o culc cuminte,
Pe fruntea-mi neîntinată de gânduri inutile,
Al dragostei potir să-l bem ca și înainte,
Fără a mai rătăci prin rechemări fragile.

Dă-mi mâna ta iubite, promit s-o culc cuminte,
Mă lasă doar să-ți ard în brațe pătimașă!
Mai torc fuior de vise, din vara cea fierbinte
Și încă mai roșesc timid ca o cireașă….

Dă-mi mâna ta iubite, promit s-o culc cuminte
Pe pântecul ce-și saltă emoțiile și-n toamnă,
În fluxul febrei iarăși, înfașă-mă fierbinte
Și lasă-mă să uit, că sunt, o mare doamnă!

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Cu slove toamna-mi înfrunzesc”, 2016)