Elena NEAGU: Și dacă te mai doare…

Renaște-mă,
când tac o literă captivă-ntr-un gând
resuscitează-ma c-o declarație la vreun notar ,
sau suflă-mi din culise un cuvânt ,
când simți că rolul mi-am uitat și n-am
habar …
Doar mă prefac, să știu dacă te doare
plecarea cât un iad peste abis ,
tăcerea , ca o piatră de încercare ,
sau zâmbetul, pe buze stins …
N-am cum să uit și nu tăgăduiesc ,
nici rana mea bătând ca o arsură,
nici toamna, din care te iubesc
și nici cărările cu spini, spre curmătură…
Și dacă te mai doare, un vis ce n-ai trăit,
vreun act din drama care mai există,
vreun-un munte, ce între noi s-a prăvălit,
să nu mă lași să mai fiu tristă .
Să nu mă uiți, poem în vreun sertar,
un mac zdrobit sub tălpi pe un răzor,
un nume rătăcit în gând și-n calendar…
… și de mă uiți…am să te dor…

————————-

Elena NEAGU

Eleonora SCHIPOR: Taras Șevcenko, marele ,,Cobzar ucrainean” comemorat în școlile din Bucovina

Peste tot în aceste zile, ba mai calde, ba mai reci ale acestui Mărțișor este marcat jubileul de 205 ani de la nașterea poetului național al Ucrainei Taras Șevcenko.

         Zilele acestea la CIE Cupca au avut loc un șir de activități  dedicate acestui deosebit eveniment.

         În toate clasele s-a vorbit atât la lecțiile de literatură, dar și la orele educative despre viața și opera nemuritoare a Cobzarului ucrainean. Am organizat mai multe expoziții de literatură, dar și ziare, reviste, calendare, buclete, gazete de perete, tablouri pictate și cusute, dedicate operei sale nemuritoare, dar și celor ce s-au scris despre Șevcenko și au fost publicate în diferite limbi.

         O primă expoziție a organizat la începutul lunii martie profesoara de limba și literatura ucraineană Alina A. Tarâța, ajutată de elevii clasei a 8-a a căror dirigintă este.

 

O altă profesoară de limba și literatura ucraineană doamna Maria V. Ovaciuc a organizat cu elevii clasei a 7-ea un montaj literar poetic-muzical. Elevii au recitatt versuri și au interpretat cântece în limba ucraineană pe versurile lui Taras Șevcenko. Despre importanța operei șevcenkiene pe meridianele lumii a vorbit în fața celor prezenți: elevi, profesori, părinți doamna Maria Ovaciuc. Ajutată de elevii clasei a 10-ea „B” a căror dirigintă este, a pregătit și o expoziție dedicată poetului.

 

 

          Profesoara de ucrainologie Mariana V. Alerguș  pregătește o expoziție cu picturile poetului tipărite prin almanahuri, broșuri, reviste…

          De asemenea toți elevii școlii vizitează în aceste zile muzeul istoric al satului Cupca, aflat în incinta școlii, unde se află o expoziție permanentă dedicată poetului național al Ucrainei.

          Pe parcursul întregii luni martie, dar și în lunile următoare, membri cercurilor „Lămâița” și „Tinerii muzeografi” conduse de subsemnata, vor organiza o serie de măsuri dedicate lui T. Gh. Șevcenko mai ales în incinta muzeului. În special vom pregăti un montaj poetic dedicat traducerilor șevcenkiene în diferite limbi, mai ales a celor traduse de regretatul poet sucevean Ion Cozmei în limba română.

          Cu ani în urmă domnia sa a fost oaspetele acestei școli având o întâlnire cu elevii și profesorii de aici. Atunci, primele culegeri de traduceri au fost donate de către autor școlii noastre. Pe parcursul anilor am mai primit cărți de la d. Ion Cozmei, unele dintre ele se păstrează în muzeul nostru.

          Personal am alcătuit un album cu toate publicațiile mele personale dedicate măsurilor organizate în școală dedicate lui T. Șevcenko, accentul fiind pus anume pe traducerile poetului Ion Cozmei, cel care a tradus în întregime opera marelui clasic ucrainean.

         Învățătoarea de muncă Vera Bicer  a cusut imaginea poetului Taras Șevcenko pe pânză. Acest portret se păstrează chiar în cancelaria școlii. De asemenea le vom face cunoștință la elevi cu acei bucovineni care s-au invrednicit fiind în viață sau post-mortem de înaltul titlu de Laureat al premiului „Taras Șevcenko”.

         Despre unele dintre aceste măsuri extrașcolare vă vom informa pe parcurs.

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

Cupca, Ucraina

15 martie 2019

Maria do Sameiro Barosso: Recoltă

                                             Vincent van Gogh

 

Recoltă

Eu voi veni pe alte uși,
cu bolduri de lumină,
iar roua zorilor de zi,
prin roze și marină spumă va licări.
Prima silabă-n noaptea mută
o voi rosti tot eu
printre umbre și îngeri bleu.
Astfel a mea viață se va vedea-n adins
ca o scânteie sau o clipă,
un creștet nins
sau întuneric greu,
un pește mic în eleșteu.
Înot înconjurat de o mireasmă
de dulce și vechi vin înnobilat
dintr-o recoltă aurie.

Maria do Sameiro Barosso, Portugal

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Luminița BORCAEAS: Poeme

Rugă lui Dumnezeu

 

Lume păgână, lume păgână, ce ești un pumn de țărână,

Ești de durată lungă – scurtă, te rogi, visezi pe vreme apusă.

Coboară Doamne pe pământ și iartă sufletul păgân,

Ce mușcă cu gura flămândă și paralizează frică.

 

Vino să alini durerea , junghiul sufletelor vii,

Ce-s ca săbii și cangrene, în trupurile , pământene.

Coboară , te rog, pe pământ și dă flămândului spic de grâu,

Stomacul lui urlă de foame, înghițand bule de aer.

 

Iartă- le , Doamne, păcatul, soților ce-nseala patul,

Corabia căsniciei, n-o blestema pe vecie.

Pulsul lor zvâcnește în palmă, tremurând înăbușiți,

Patosul le este lavă, în vena lor cea păcătoasă.

 

Curăță Doamne, rugina, de pe suflet ce n-are mila

Alungă de sub pielea lui, mucegaiul mort, pustiu.

Vino să ne-atingi pe umăr, ținând catargul vieții în mână,

Să înclinăm clepsidra- n vânt, cântându – ne ceasul zâmbind.

 

Vrem Doamne să îndrăznim, să- nchidem țipetele plumburii,

Sfâșiată e lumea fragilă, ce sângerează și caută lumină.

Nu fii Doamne mâniat, morfina lumii ne-a drogat,

Ajută-ne ! Si șterge semnul, ochiului Diavolului negru.

 

Salvează sufletul păgân,

Unde Diavolul toarnă venin,

Nu lăsa ca el să invoce,

Întunecatele lui forțe!

 

O iubire îngropată

 

Sufletul îmi este negru și în el, o pasăre zboară,

Țipă strigăte de mort , ce mă biciuie în ochi.

Cu tâmplele transpirate, alerg pe cărări neumblate ,

Lianele îmi leagă corpul, când caut fericirii scopul .

 

Trădare mi-ai bătut în piept, pionul hipnozei cu un zâmbet,

Oglindindu – mi în apus iubirea toxică cu rugi.

Ai spulberat tot ce-i frumos, priviri gingașe cu ador,

Ai ars farmecul iubirii ce ne-mbata pe malul mării.

 

Ai trădat si-ai – njughiat , sărutul lui Iuda mi-ai dat,

M-ai mânjit dându- mi să gust , delirul amar si-ntristat .

Cu plâns și chin m-ai îmbrăcat, pucioasă în ochi mi-ai turnat,

M-ai scufundat în nămol să nu găsesc vreun antidot.

 

In jurul meu te-ai încolăcit , lăsându-ti veninul simțit,

Te desfătai , gustând iubirea , ce-i moartă acum si-are mâhnirea.

E o iubire îngropată, sub o cruce indecedată,

Cu kilogramele de lanț, încătușată și astupată.

 

Te împletesc în uitare și te blestem fără frisoane,

Te îngrop pe veșnicie în bezna plină de ruine.

Ciulini și spini ți-am pus pe drum, de vrei cumva să mă ajungi,

Înțepături să ai la călcâie și rănile în carne vie.

 

Luptătoarea

 

În ținuturi întunecate aerul morții paște,
fiorii singurătății injectează în vene ace,
cu trupul firav de țărână stau ghemuită pe-un colț de Lună,
ascunsă de testament în roba ei mă învelesc.

 

Continue reading „Luminița BORCAEAS: Poeme”

Florentina SAVU: Lumini

LUMINI

Sub bolta nopții m-am ascuns,
Stau pe sub aripă de stea,
Cald luna-mi zâmbește de sus,
Luceafăr stă în calea mea,

Lumina asta fermecată
Îmi e o imensă umbrelă,
Cu pulberi de vis mă răsfață
Iar eu plutesc ca-ntr-o nacelă,

Pe braț de dor, doru-mi descarc,
Cu razele lunii dansez,
Sub ploaia lor alerg prin parc,
Sub pași, pământul croșetez,

Greieri drăguți îmi sar în cale
Și-mi cântă așa bucuroși,
Iar licurici îmi prind pe poale
Luminițe, languroși.

Cânt de păsări și parfum
Îmi inundă-ntregul corp,
Lumina îmi este drum,
Cu-a mea iubire o sorb,

Prin senin de cer privesc,
Gându-mi zboară giuvaier,
Cer și Terra, vă iubesc,
În destinul vostru sper!

———————————–

Florentina SAVU

14 martie 2019

George POTIRNICHE: Asta-i viața …

Asta-i viața …

 

Mă sprijin cu privirea de colțul unu-i nor,
Opresc vântul din tăceri, simt cum ploile mă dor
Și în marea de iubire te zidesc halucinant,
Declar totul fără lege într-o beznă post-restant.

În delir te gust din muguri,din furtuni și din deșert,
Cu prea multe adevăruri te evit ca să mă iert,
Dar cu patima nefastă dintre apus și răsărit,
Ne mințim că asta-i viața, ca o rană de cuțit.

Te închin acum femeie celor toate șapte arte,
Intr-un templu de icoane condamnata la păcate,
Prea concret n-este cerul de albastru infinit,
Un izvor de apă vie… ori un munte de granit !

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

2 martie 2019

Vasile COMAN: Femeia de la țară

Femeia de la țară

 

Ne spunem toți, adesea, vrute şi nevrute
Şi parcă tot orfani trăim printre lumini,
Uităm de ele, de-amar de vremi ştiute,
Uităm femeia, cum plânge prin grădini.

Femeia de la țară sub arşiți pitulată,
Trudeşte pentru o pâine în liniştea pustie,
Nu-ți cere mult şi-i mândră, cum odată,
Erau fetele-n sat, chiar neştiind a scrie.

Femeia de la țară se-nchină la Hristos,
Sub perina de zestre îşi pune busuioc,
În libertate râde la tot ce e frumos
Cu inima-i vioară vibrează și la joc.

Nu-i e deloc uşor şi nu-s aşa naive…
Pe cât le vor bărbații să nu ştie a citi,
Atunci când au dorinți devin din sclave-dive
Dar nu vor face asta, mai bine ar muri!

Femeia de la țară e plină de mister
E o regină a dramei- voiesc a preciza,
Cu tălpile ei goale, pământ este…şi cer
E casă şi grădină…precum e voia sa!

31 mai 2018 Ploieşti

——————————–

Vasile COMAN

Nicolae Grigorescu (1838-1907), Tărancă torcând

Elena TUDOSA: Așa e viața

Stau de vorbă eu cu mine,
Pe muchia unei creste,
Când n-am zilele senine,
Și viața-i asa cum este.

Încercând să prind putere,
Și ca pasarea să zbor,
Mă desprind de-a mea tăcere,
De tristeți care mă dor,

Și mă lupt cu a mea forță,
Ca un mugur să -nfloresc,
Și arzând precum o torță,
Reîncep să mi-o trăiesc,

Și mă chinui s-o-nțeleg,
Purtând o continuă luptă,
Nu pot taina să – i dezleg,
Căci așa a fost ursita,

Mai cu soare, mai cu nori,
Și cu doruri care dor,
Cu furtuni ce ma doboară
Viata nu-i deloc ușoară.

Zilele pe rând se trec,
Se deapănă ca un ghem,
Viața asta mi-o petrec,
Gânditoare și mă tem,

Că -ntr-o zi se va sfârși,
Și-oi pleca în cerul sfânt,
Făr’măcar s-o pot trăi,
Fericită pe pământ.

——————————-

Elena TUDOSA

15 martie 2019

 

Cristian Gabriel VULPOIU: Zaraza

ZARAZA

 

Într-o eră de interbelice vâltori,
Când doar iubirea ne mai era speranță,
Tu, Zarază, ai fermecat pictori și scriitori
Și ai iubit cu o frivolă cutezanță.

Trupul tău, cântat de atâția menestrei,
Și visat în nopțile de foc de trubaduri
A găsit ale iubirii prea ascunse chei,
Tu ai fost raiul printre atâtea iaduri.

Ai câștigat războiul cu moartea prin plăceri,
Și sângele l-ai transformat în primăvară
De altfel, multe redute tu vei cuceri
Transformându-te în luceafărul de seară.

O, tu, Zarază, o eroină-ntre femei,
Jos pălăria-n fața ta, dorit-o,
Ne-ai învățat care este al vieții temei
Că-n viață este bine să fii și incognito.

Din trupu-ți spăimântat dar totuși suav și cald,
Pe bărbați tu i-ai lăsat de și-au făcut velință
Buzele-ți dulci, sclipirile de smarald
Cu bine ți-au dus la sfârșit sacra sentință.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

15 martie 2019

Ioana CONDURARU: Măiastra

Măiastra

O măiastră astă seara,
Mi-a cântat povestea ei
Pe acorduri de vioară
Îmbrăcată-nflori de tei,

Susura în vorba lină,
Blând izvorul călător
Iar cu șoapta sa divină,
Balsam inimii cu dor.

Ascultam visând tot versul
Ce-l rostea in rugăciune,
Ma trezeam cu Eminescu
Revenind dintr-o minune.

Dar Măiastra cu iubire,
Lăsa muza să mai pună,
Peste-a timpului trăire,
Cu petala dulce, fină.

M-a-mbătat cu darul sfânt
Scris cu pana argintie,
Nu era chemări de vânt,
Era dulce simfonie.

Îmi răsună încă-n suflet,
Glasul de Măiastră blândă
Ajungând ca un descântec,
Într-o inimă flamandă.

———————————-

Ioana CONDURARU

15 martie 2019

Pictură-Lucy Campbell

 

La mulți ani, poetei Ioana CONDURARU !

Revista Logos&Agape