Emma POENARIU SERAFIN: Toarnă-mi Doamne!

Toarnă-mi Doamne!

 

Toarnă-mi Tu din bolta plină
Sunt un biet suflat de om
Și-un atom, lângă atom
Fă-mă Doamne iar Lumină!

Toarnă-mi flori de nu le număr
Stele, noaptea din mister
Vara, iarna prinsă-n ger
Iar Luceafărul, pe umăr….

Toarnă-mi Doamne, viscol, vânt
Toarnă-mi apa din fântână
Toarnă-mi prispa mea bătrână
Alinare, pe Pământ. …

Toarnă-mi Doamne ceai de tei
Când ai timp să-l bei cu mine
Și în liniștea ce vine
Să te odihnești… de vrei !

Toarnă-mi Doamne cupa plină
Și adună-mă de-s arsă
Parcă. ..vreau sa plec acasă
Unde stelele…lumină. ..

Doamne, tu să nu mă dori
Nu te-ascunde după șoapte
Toarnă-mi Doamne zi și noapte
Dumă-n Rai…de subsiori…

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

31 ianuarie 2019

Emilia-Paula ZAGAVEI: Timp

Timp

 

Topește timpul peste lume
Un amalgam de neajuns,
Pe un penel tăcit să-ndrume
Cuvântul cel de nepătruns.

Poveste încâlcită-n spume,
Un mut poem care apune,
Străin azi costumat în glume
Ce se apleacă-n iertăciune.

Aleargă iute printre vise
Golind copacii de frunziș,
Îmbracă ale noastre case
Într-un alean ce stă pieziș.

Și-n vuietul pe care-l lasă
La trecerea de peste ani,
Găsim povestea dureroasă
În care-am devenit orfani.

Și lacrimi curg peste durerea
Închisă-n labirintulul firii,
Împărtășindu-și azi părerea
Uitată-n glastra nemuririi.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

1 februarie 2019

Cristian Gabriel VULPOIU: Valsul iubirii

VALSUL IUBIRII

 

Ispite curg din candele de basm,
Și petale curățate de păcat
Peste toamna mirosind a balsam
După al vântului surâs bacant.

Iubirea ne sărută-n ritm de vals,
Raze fierbinți se unduie-n vitralii
Un bulgăre de stea ne prinde-n transă
Îngeri ne cântă-n echinocții simfonii.

Dansăm în clepsidra morții,
Învăluiți de un sâmbure de foc
Ne amăgim cu evantaiul sorții
Ceasul îmi ține infinitu-n loc.

Cad îngeri din icoane,
Și sfinți și eterne absoluturi
Acum ne închinăm la prane
Provenim dintr-ale morții luturi.

Ne iubim după tipare din neant,
Lacrimi tardive aduc aripi frânte
Definind un viitor casant
Ce nu se vindecă cu un descântec.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

1 februarie 2019

Anatol COVALI: Vine-o vreme tristă

Vine-o vreme tristă

 

Vine-o vreme tristă
când e frig şi-s brume,
când mai ştergi un nume
de pe-a vieţii listă,

când o falsă pistă
te scoate din lume,
când doar în albume
ce-ai iubit există.

Şi atunci te doare
întreaga fiinţă,
gemi de neputinţă
cu încrâncenare,

şi-ai vrea să fii tare
dar nu-i cu putinţă,
că-orice biruinţă
e de fapt cedare.

Rătăceşti frenetic
ponegrind ursita
ce-a fost dinamita
ce te-a făcut petic,

spui că nu e etic
să-ţi vezi frântă-orbita,
când destinul sita
o mişcă bezmetic.

Cel din veşnicie
vede impasibil
cât eşti de penibil
în a ta mânie

şi doar Dânsul ştie
de mai e posibil
să mai fii teribil
în vreo parodie !…

————————————–

Anatol COVALI

București

1 februarie 2019

Elena NEAGU: Ne naștem mai rar, murim tot mai des

Ne naștem mai rar, murim tot mai des

 

Motto: ,,Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea „.- Adrian Păunescu

 

Și noi ca și alții, ne plângem blestem,
iubim și urâm, de asta mă tem…
Ne plângem secunde ce mor fără noi,
când uităm că unul cu altul …fac doi;
ne strângem la piept doar tăceri
și clipa prezentă o exilăm într-un ieri :
ne naștem mai rar, murim tot mai des ,
o cruce iubirea și iad e ades,
n-am ști ce-i raiul de n-ar fi potop ,
ne naștem iubind și murim la un loc …
Și noi, ca și toți, iubim răstignit
și eu, ca și tine, te visez Răsărit …
…ca și ieri, tu mi-ești lacrimi și Nord
și mă dori când te simt
zbătându-te la mine în cord…
Iubim și urâm, de asta mă tem
și totuși, iubirea-i … blestem …
” Și tu și iubirea există
și moartea există în ea” și-o trăim ,
fă-o nod la batistă, șterge lacrima-stea
și-apoi, repetăm cum murim…

————————-

Elena NEAGU

Dr. Viorel ROMAN: Teocrația ortodoxă moldo-valahă (82) / opinii

AT: Aoleu! Tot respectul pentru curajul tău, dragă Viorel! Nu e de colea să vii cu argumente care nu sunt pe linia „corectitudinii politice”! (dar, după cît te ştim nu eşti „la prima abatere“)

EM: O excelentă adunare de idei, la care aș adăuga doar că nu trebuie să uităm că Lumea Bizanțului nici măcar nu a cunoscut Renașterea, nu a trăit-o, nu a asimilat-o, drept care nici vreo reformă n-are șanse. Cam așa cred eu…

DG: Draga Viorel, ai dreptate in analiza ta lucida asupra societatii romane. Marea Unire a introdus in Transilvania si Banat, coruptia valaha de la Bucuresti, mitocanismul, smecheria si hotia. Incet, incet toate posturile importante din administratia noastra (inainte de tip german) au fost ocupate de „mititeii” de la Bucuresti, Craiova, etc.

Bine-nteles ca si in Ardeal/Banat a existat un potential de ciurucuri umane, vreo 10 -15% putori, betivani, smecheri si coruptibil de care s-a folosit Bucurestiul. Acum populatia romana, mai ales cea de la orase, influentata de o mass-medie ciudata si mai ales de TV care tot mai mult pare a fi un TV al tiganilor, incet se tiganizeste. Limba vorbita este acum ca a tiganilor de aici in anii 1950-60.

Nimic nu se va schimba in urmatorii 50 de ani. Nu exista material uman decent care este dispus sa lupte pentru democratie, natie, etc. Politicieni corupti, pusi pe japca se inconjoara si sunt sprijiniti de acelasi soi de oameni. Romanul, bun la suflet si ne-educat social-politic, iarta politicienilor orice abuz! Puscariasii deci conduc tara! Ce mai vrei?

Tragedia este ca o UE corupta si ea accepta starea de lucruri din Romania! Atata timp cat pot sa profite nemtii, francezii, austriecii, olandezii de resursele de aici, nu le pasa.Poate ca peste vreo 50 de ani, o noua „desteptare” si o noua ordine va fi posibila. Sansa ca Romania sa devina RRomania unde va fi sediul mondial al tiganilor (din India/Pakistan si pana in America Latina) este posibila.

https://ioncoja.ro/viorel-roman-romania-stat-mafiot/

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf

Teocratia ortodoxa moldo-valaha (81)

… Biserica nationala, ritul, Statul, Partidul unic, glia … si Securitatea …

Securitatea-i de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman (II.)

Eugen Matzota: Mă uit de fiecare dată la imaginile de atunci (de la Revolutia de Craciun 1989) și sunt șocat de cât de diferiți eram, naivi, aș zice, oricum mult mai puțin șmecheri decât azi, cinstiți în interior și, poate, și în societate.

Viorel Roman: Atunci era speranta refacerii unitatii crestine, a egalitatii ortodocsilor cu occidentalii. Nu a fost sa fie si acest serial ne ajuta sa intalegem de ce si cum a ajuns tara la mana șmecherilor, tiganilor romanes romi, ca jumatate din forta de munca activa sa refuga in occident.

http://www.gandaculdecolorado.com/tiganizarea-romanilor/

http://romaniamare.info/tiganizarea-romaniei/

http://www.logossiagape.ro/2019/02/01/dr-viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-80-81/

https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/

–––––––––––-

Dr. Viorel ROMAN

1 februarie 2019

 

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor.

Nelu PREDA: Departe!

Departe!

 

Ești prea departe, dar în suflet îmi ești atâta de aproape,
Parcă îți văd iubitul umblet; te-aș săruta ușor pe pleoape,
Apoi în brațe mi te-aș strânge lipindu-te ușor de piept,
Sărutul tău nu mi-ar ajunge și altele am să aștept…

Iar tu, cât ești de generoasă, iubirea mea vei răsplăti
Cu gura-ți dulce, răcoroasă, în sărutări te-i răzvrăti,
Iar eu de ele fermecat, pe brațe te-oi purta ușor
Și voi uita apoi pe-ndat’, că vreodată mi-a fost dor!…

Așa visez în vis de noapte, când depărtarea ne desparte,
Aud în vis a tale șoapte iar sufletul mi se împarte
În două zboruri de condor ce caută să te găsească,
Să ostoiască al meu dor și tot mai mult să te iubească.

Și-oricât de mare-i depărtarea, iubirea ce ți-o port sporește,
Urmează neclintit cărarea spre tine și mai mult dorește
Să-i fii aproape către visul unei iubiri cum n-a mai fost,
În doi s-atingem Paradisul – de unul singur, n-are rost!…

Ne-om regăsi în ceas de seară ca doi eterni îndrăgostiți,
Iubirea nu o să mai doară, vom fi de dragoste vrăjiți
Iar depărtarea și tot dorul vor dispărea din ecuații,
Va triumfa de tot amorul, în ale Cerului ovații!…

————————

Nelu PREDA

1 februarie 2019

Gheorghe PÂRLEA: Plămadă ni-i nestrămutată

PLĂMADA NI-I NESTRĂMUTATĂ

 

Ce zis-aţi voi? C-aş fi roman,
Aşa, croit “ca din condei”,
Metamorfoză peste an
A drepţilor străbuni ai mei?
*
Şi-ar fi lăsat strămoşii felul
Trădând cumva, ca dintr-o toană,
Ce leagă şi-n mormânt inelul?
Şi-ar fi uitat ei duhu-n goană?
*
Credinţa asta e-n zadar,
Nu-i demnă de vreun adevăr
Clădit temeinic, după har –
E-o vorbă spusă în răspăr.
*
Niciun popor nu-şi smulge viţe
Din stânca înrădăcinată
Spre a le ţese-n alte iţe –
Plămada ni-i nestrămutată!
*
De ziserăţi c-aş fi roman,
Eu zic că-s dac, că sunt de-aici
Mai dinainte de Traian,
De când Carpaţii erau mici.
*
Şi urlă lupul cel din steag
În sângele-mi netulburat:
“Nu eşti în Dacia pribeag,
Nu ai Istorie de dat!”

———————————

Gheorghe PÂRLEA

1 februarie 2019

Dunia PĂLĂNGEANU: Portret

PORTRET

 

Tu ești noaptea mea de așteptare,
e limanul searbăd pân la tine,
nici-o stea n-a mai născut minuni
care să te-apropie de mine.

 

Ești ca diminețile de rouă,
în fotolii reci pui frunze moarte,
s-a mai rătăcit un vis prin mine
amețit de liniștite șoapte.

 

În curând n-am să-ți mai pot aduce
un suspin de țărm, foșnet de valuri,
ostenit e azi corăbierul,
ce te-a’nlănțuit pe-un rug de maluri.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

1  februarie 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Printre fulgi de zăpadă

Printre fulgi de zăpadă

 

m-am întors pe țărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur și era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veșnic rătăcit pe drum
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă , priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

1 februarie 2019