Tăcere de noapte
Din cerurl nesecat de vis,
Ca un imperiu necuprins,
S-a coborât peste pământ
O mantie de nor plăpând,
Ca şi din suflet, printre timpuri,
Ca într-o peşteră din nimburi.
E semn că cerul adormit,
De-al său Gerar învâluit,
A-ntunecat natura toată,
Lucind tăcută nestemată,
Sub raza lunii reci din zare,
Când îngerii din depărtare
Coboară-ncet spre copilaşi,
Cu basme vechi, pentru urmaşi.
…E noapte şi e timpul lor.
Când ziua se termină-n dor,
Cu linişte şi „somn uşo”!
Cu „noapte bună”-n linişti sfinte,
Cu pace-n jur, cu somn cuminte,
Cu pictori reclădind natura,
Ca-n basm voinicul cu armura-i,
Ca-n doina bunilor din suflet,
Nemuritori în al meu cuget,
Ca cerul pur, cu gheaţă-n flori,
O noapte lină, vis uşor!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
3 februarie 2019
