Maria HOTEA: Dintre mii și mii de gânduri

Dintre mii și mii de gânduri

 

Dintre mii și mii de gânduri,ce liniștea îmi răpesc
Mă întreb și-acum iubite încă oare mă iubești?
Simt privirea cum se pierde căutând să te găsesc
Doar în clipele fugare printre amintiri îmi ești.

Simt un dor nemărginit ce îmi tulbură tăcerea
Iar speranța să te văd îmi aduce mângâiere,
Nopțile cu lună plină le trăiesc doar cu plăcerea
De-a mă ține strâns la piept și fiori fără de vrere.

Să fiu singură cu tine sub un cer cu stele mii
Cu privirea să mă pierd printre astrele-argintii
Și în ochii tăi căprui să citesc dorințe aprinse
Ce cu trupul și cu drag pot numai să fie atinse.

Ascund speranțe în stele visând iar că ești al meu
Dar în viața cea reală simt doar dorul cel port eu
Efemere rămân vise din dorințe ce nasc lacrimi
Și din gânduri călătoare printre patimi neîmplinite.

Mă trădează chiar destinul ce pașii în viață -mi poartă
Vrând să ajung la al tău suflet, iubirii să-i fac o poartă,
Să mă simți când am dorințe în nopțile înstelate
Să mă chemi să-fi fiu iubită dându-ți buzele însetate!

——————————-

Maria HOTEA

2 februarie 2019

Lasă un răspuns