Anatol COVALI: Viaţă bizară

Viaţă bizară

 

Viaţă bizară
şi mohorâtă.
de ce urâtă
vrei să fii iară?

Cu primăvară
vii hotărâtă
şi pleci târâtă
de iarna-amară.

Umbra ţi-o caut
şi nu există
fiindcă eşti tristă
că sunt precaut

când al meu flaut
cântă o tristă
doină ce-insistă
ca să te laud.

De ce săracă
rămâi întruna
şi laşi minciuna
ca rău să-ţi facă,

de ce spui: dacă…
şi-ţi e totuna
că-ţi tace struna
când moartea joacă?

Ai fost odată
fermecătoare,,
erai o floare
imaculată…

Frunză uscată
pari şi mă doare
că eşti din zare-n
zare purtată.

————————————–

Anatol COVALI

București

2 februarie 2019

Lasă un răspuns