Mii aştrii îşi cată locul
prin vestite galaxii,
pare, că începe jocul
un izvor de bucurii.
Şi în lagărul iubirii,
o nuntire se porni,
cu naşi, martori fericirii,
pe care, Domnu’ -i tocmi.
Sunt și Sfinţii peste lume
ce nu ştiu de vre-un păcat,
iar la nunta de renume
Domnul, este avocat.
Frumoasă le e mireasa
cu parul bălai, de aur,
cu ochii de foc, aleasa,
buchet, crengile de laur.
Cu Iele, ea împleteşte
cununi pentru cununie,
pentru a sfinţi, fireşte,
sfânta lor, ceremonie.
Brodează-n lumini veşmântul
cu praful de stele-aprinse,
și cutreieră pământul,
ţesând voaluri albe, ninse,
Cu pulberea argintie,
ca în strălucirea ei
să arate semeţie,
brodează sori, brebenei.
Conduri-s cu perle albe
scoase din adânc de mare
la mijloc, cordon de salbe,
ce nu are-asemănare.
Îngerii toți concertează
o rugă înspre sfinţire,
el, Luceafărul vibrează
se aprinde de iubire.
Ca un fulger e semnalul,
când mirele se arată,
la brâu prins, are pumnalul
cu lama în foc tratată.
Este plin de strălucire,
iară ochii scânteiază,
cand vede a lui iubire
la braţ, viața ș-o visează.
Înşiră mii jurăminte,
cu iubire-n veşnicie,
din suflet, şi ia aminte,
pustiu este-n burlăcie.
Stelele s-aprind pe cer,
mirele galant clipeşte,
păsări albe, ce mister,
un spectacol se porneşte.
Jocuri blânde de lumini,
umbrele se mişcă-n ton,
peste valuri sar delfini,
dup-un cânt, ca-n ariston,
S-aud arii îngerşti,
sub cupola cea divină,
unde, n-ai să te ferşti
de a sorţilor lavină.
Ş-au plecat în lumi de vis,
şi au scris povestea lor,
pe drumul ce le-a fost scris
de clanul prorocilor.
………………………………..
Se iubesc încă şi azi,
Luna şi luceafărul,
se arată-n jilţ de brazi,
alinându-şi umbletul.
———————————
Maria CĂLINESCU
31 ianuarie 2019
Imagine internet
