Dragoste
,,Ești suavă, diafană,
Dar n-aș vrea să am o rană
La ea să te leg,
Căci, în taină m-ai săpa
Pân ‘ mi-ai frânge inima.
Tu sfioasă? Ba glumești!
Te ascunzi după cuvinte
Iar apoi frumos plătești,
Da, până scoți oameni din minte
Și îi faci hai-hui să umble,
Peste câmpuri și păduri.
Ispitești
Apoi glumești
Fără măcar să gândești,
Câte lacrimi curg pe văi
Cu dorul de ochii tăi.
Eu, păcălită nu mă las!
Ce? Vrei pălind fraged obraz,
Să-l doresc pe El și azi?
Nu…mai bine…știi ceva?
Îți arăt frumos, calea,
Presărată cu zafire…
Haide, mergi te du cu bine”.
Și așa, am alungat
Timpul și pe-acel oftat
Căci, dragostea băte-oar vina,
A purtat toată pricina,
Făcând din viață un chin,
Doar cu nori fără senin.
Dar am pus-o sub lacăte,
Fără dreptul la recurs
Și de-a vrea iar libertate,
Îi voi da calea de noapte
Să se ducă…ducăse,
Pe cale cu visele.
———————————-
Ioana CONDURARU
5 februarie 2019