Elena NEAGU: Poeme

Cu toate gările, eu te aștept…

 

Eu vin cu rana de sub coaste către tine
cu viața mea ce-mi ticăie în piept ,
iubind, eu cred c-ar fi mai bine ,
cu toate gările să te aștept…
…cu tot cu trenul ce pufăie pe șine !
Dar vreau un tren ,un tren al meu
c-un singur călător,
ce poartă sub reverul de la haină …dor…
Eu vin cu macii dintr-o vară,
cu nopțile aprinse pe pervaz,
să vii curând cu tot cu gară,
eu am să schimb și acul la macaz
și toamna mi-oi schimba pe două veri
și anii toți ți-i dau dacă mi-i ceri.
Eu vin cu viața mea spre tine ,
refugiul tău îmi bate -n piept
și de -mi va fi sau rău sau bine ,
cu toate gările, eu te aștept…

 

Mă puteai îmbrățișa, într-o gară

de departe
și puteam să- ți fiu o viață ,cerul tău
și anotimp ,
ai ales să-ți fiu doar fluturi și poeme
într-o carte
și-ai uitat că mi-erai Rai ,mi-erai
zeul din Olimp.
Mă puteai îmbrățișa, într-o gară
fără tren
și puteam să-ți​ fiu un secol visul tău
și Univers,
ai ales să-ți fiu pe file ,o poveste
cu refren ;
ai ales să-ți fiu doar vers.
Mă puteai îmbrățișa , pe-un peron
în așteptare ;
eu puteam să urc Golgota și cu crucea
grea cu tot ,
ai ales să-ți fiu…Scrisoare ,
să-ți fiu Rai …n-am să mai pot .

————————-

Elena NEAGU

5 februarie 2019

Lasă un răspuns