SĂ NINGĂ PESTE LUME CREDINȚA-N UNIVERS
Să ningă cu albul parfumului veșnic,
Să ningă pe umerii înzăpeziți-
Ai timpului, care, curat, ca un sfeșnic,
Așteaptă, în ochi, să ne vadă cuminți…
Să ningă, pe pleoapele line de sfinți,
Re-îndulcite cu mirul plăpând al unirii,
Să ningă, din pomi, cu icoane ce-aspiră
La lacrimi, din ceruri, adânci și fierbinți.
Să ningă, peste cetăți, maci fulguiți,
Prezenți, într-o iarnă, în tronuri de miere,
Petalele dulci să mai ningă,-ntre sfinți,
Ca-n verile, demne de-atotputere.
Printr-un miracol, mai bun să ne fie
Înghețul din inimi, acum ce-a -nflorit,
Să-l ridicăm sus, pe tron, la rang de mândrie,
Căci iarna ce-a fost, era gerul sortit.
Și azi, tot e iarnă, viteaz, s-a pornit
Un crivăț pe ornicul, dus prea departe,
Suntem fulgi de oameni, crescuți în veșmânt
Curat, din zăpada, venită-n cetate…
Suntem fulgi de măr, din fior înflorit-
Pe suflete se rostogolesc făclii de vis,
Și-n seara, ce aduce un dulce pe pământ,
Să ningă, peste lume, credința-n Univers…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
