Corneliu NEAGU: Nocturne lirice (poeme)

NOCTURNĂ AUTUMNALĂ

 

La geam coboară iar aceeaşi seară

cu sacul ros de umbre brăcuite,

iar mintea încolţită ca o fiară

e un salon de dansuri îndrăcite.

 

Hai, prinde-te şi tu în dans, iubito,

ce poţi să faci pe-o vreme-aşa precară?

E ultima orchestră ce-am gasit-o

nainte de-a pleca un tren din gară.

 

Lăuntru e âtât de cald şi bine,

doar setea de un vin mă mai omoară…

Hai, să privesti femeia care vine,

cu ochi adânci de mască mortuară

 

Și dansul său vexat, de orfelină –

la miezul nopții o să-nceapă iară,

duel pentru amanţii ce-or să vină,

iar pentru mine ultima povară.

 

Când zorii se vor prinde de fereastră,

demult vor fi plecați cu toţi afară,

doar noi rămași, ca două flori în glastră,

un somn adânc de toamnă funerară !…

 

CITADELA

 

Același ţărm, aceeași aşteptare,

apusul mi se pare ca de ceară,

la orizont și ultimul vapor dispare,

iar plânsetul sirenei mă doboară.

 

Cetatea prinsă-n ziduri dantelate,

spital central de gânduri efemere,

nedeclarat cadavrele îsi scoate

pe un opis din false fişiere.

 

Sub zidurile ei mă împresoară

cu uşi masive-n fiare ferecate,

iar eu mă-ntreb, în fiecare seară,

de unde vin, ce caut în cetate?

 

Aș evada dar nu mai știu pe unde,

căci prinsă-n labirint de coridoare

în mintea mea neîncetat pătrunde

un drog ce m-adâncește-n nepăsare.

 

Continue reading „Corneliu NEAGU: Nocturne lirice (poeme)”

Dorel SCHOR: Schițe umoristice (119) – Gafe neintenționate

– Să vedeţi ce am păţit aseară, spune Boris Glazpapier, preşedintele comitetului de bloc. Ştiţi că s-au mutat nişte locatari noi de câteva zile, un tip de la primărie sau aşa ceva, un domn mai în vârstă foarte onorabil, cu familia. Am considerat că aşa e frumos, să le fac o vizită de bun venit, să mă prezint, să ştie cui să se adreseze dacă au o nelămurire. Sun la uşă şi îmi deschide o tânără frumoasă şi zâmbitoare. O întreb dacă tata e acasă şi aici e aici, nu era fiica tipului, ci soţia lui…

– Ei, se întâmplă, nu e chiar o tragedie, probabil că-s obişnuiţi cu asta, e de părere domnul Oiţerman. Când faci o asemenea combinaţie, îţi asumi şi anumite riscuri…, ca în orice afacere. Nu există numai avantaje! Cât despre tine, ai o scuză, nu ai intenţionat…

– Păi o gafă este prin definiţie neintenţionată…

– Teoretic, precizează dentistul Kleinergrois. Zilele trecute Şimon Şeinerovici era la restaurantul „Intermezo” cu o tipă, vroia să-i lase o impresie foarte bună, de intelectual subţire… Şi se apropie de masa lor un cunoscut de-al lui care-l întreabă foarte amabil: „Ei, cum sunt supozitoarele pentru hemoroizi pe care ţi le-am dat? Te ajută?”.

– Asta e deja ori prostie, ori măgărie…!

– S-a dovedit că nu e nici una, nici alta. Tipul îi împrumutase cu un an în urmă  nişte bani, iar Şimon îl ducea cu vorba. Ba că e răcit, ba că-l supără stomacul, ba că-i în criză…

– De hemoroizi?

– N-a precizat…

– Uneori o gafă poate fi foarte riscantă, spune Menaşe… Îmi amintesc de o întâmplare de prin anii 80, la Fălticeni. Stăteam la o coadă groasă la alimentara, se înserase dar rândul nu înainta. Şi lângă noi o doamnă îi spune soţului, îngrijorată: „Dacă nu suntem acasă până la opt, pierdem şi astăzi emisiunea de la radio Londra”… Noroc că…

– Şi de ce era o gafă? se interesează domnul Oiţerman care e american şi nu cunoştea situaţia de la Fălticeni.

– Păi, precizează Menaşe, care nu are nici un chef să-i explice, emisiunea de la radio Londra începea, de fapt, la şapte. Oricum erau în pierdere. Riscau să piardă şi rândul degeaba…

–––––––-

Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

1 august 2018

Vasile COMAN: Biata țară

Biata țară

 

E o zarvă cam ciudată
Prin vechile mahalale,
Țara e schimbată, toată,
Târguri…fără animale.

 

Au ajuns în fruntea țării
Navetişti, cu altă față
Şi sub zodia trădării
Dezvoltă o nouă piață.

 

Orice cumperi, te omoară,
Nimic nu e natural!
Chiar mălaiul de la moară,
Azi, te bagă în spital.

 

Untul nu are grăsimi,
Cum ştiam din veac în veac,
Jecmăniți de-un trai străin
Bolile nu mai au leac.

 

Să nu credeți că e glumă!
Mâncăm plastice acum,
Vom muri cu toți de ciumă
Şi abandonați pe drum.

 

Nu mai avem apărare
Suntem jefuiți de tot,
Disperat, suni la Salvare,
Dar acolo…alt complot.

 

Pentru medici eşti cobai,
Îți zic vorbe de ocară,
Dacă n-ai ce să le dai…
Mori străin la tine-n țară.

 

Țara s-a umplut de hoți,
Naşteți mame, alți copii!
Doamne! Dă-ne patrioți!
Să luptăm…sau vom pieri.

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

7 martie 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Delir

Delir

 

Îngenuncheată de-al pădurii falnic brâu
Călare peste timpuri, văl, plecată,
Cu trupu-n șa iar gândul prins-n frâu
Într-un dezmierd al vremii din covată.

 

Deodată-mi pare gândul că pleca
Și văd pe Cer pădurea, asudată,
Despoaie frunze prinse-n din mucava
Să le aștearnă, Raiului, la poartă .

 

Țâțâni albastre prinse de-un gorun
Ca licuricii ce se dorm pe-o cale,
Și alta mare, strânsă de-un alun
Din frunze moarte-n unda nicovalei.

 

O creangă plânge că se vrea mai jos
Să strângă vremea și să-o făurească,
Pentru a trece, mai ușor, pe dos ,
În timpul minții , cât să îl descrească.

 

Iar aripa tăcerii , prinsă-n mal
E înfășată, vierme-ntr-o găoace,
Și depănată, peste-un vechi caval
Ce tipă, doar atât, cât s-o dezbrace…

 

Dar deschid ochii din acest delir
Și văd pădurea, toată dezbrăcată,
Gorunii adormiți toți, fir cu fir
Iar eu cu mama. Dorm, într-o covată…

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

8 august, 2018

Alexandru NEMOIANU: ,,Momentul adevărului”

“Momentul Adevărului” este o expresie care definește o situație critică din existență când o decizie hotărâtoare trebuie luată, ale cărei consecințe trebuiesc acceptate. Este folosită frecvent expresia în luptele cu tauri,”momentul adevărului” fiind clipă în care toreadorul decide să dea taurului lovitura de grație. De reușita acelei decizii depinde toată lupta anterioară. Dar expresia s-a răspândit și în esență “momentul adevărului” definește caractere și personalități căci,în acea clipă nu se poate minți sau pretinde;este pe viață și moarte.
Această expresie este foarte potrivită vieții publice din zilele pe care le trăim din mai multe motive.
În momentul de față partidele politice și congregațiile politice, în forma lor clasică, sunt categorii depășite. Aceste formațiuni nu mai pot influența, sau nu ar mai trebui să poată influența, modul de gândire al cetățenilor. Iar acest lucru este, a fost, determinat de dramatica schimbare a circulației informației. În bună măsură “partidele” politice au devenit un soi de “găști” de interes și rolul lor nu este de a influența opinia publica ci acela de a administra vremelnic în funcție de decizia electoratului.
Mediile de informare “clasice”, presa, radio, televiziune, și-au pierdut rolul și rostul. Ele au încetat să mai fie căi de informare independente și obiective. În alte cuvinte ele nu mai servesc ‘poporul”, ele servesc “puterea”. Dar în același timp informația din spațiul virtual, ”internet”, a făcut ca știrile să circule aproape instantaneu cu clipa intrării în existență a evenimentului. Încă mai mult, spațiul virtual a făcut ca “secretele” să nu mai existe sau oricum să fie dezvăluite extraordinar de repede. În aceste condiții cetățenii își pot forma o părere foarte repede și efectiv nu mai au lipsă de “sfaturile” partidelor politice. Spațiul virtual a făcut ca opinia publică să devină literalmente “populară”.
În egală măsură rolul oamenilor politici s-a schimbat sau, măcar, ar trebui să se schimbe. Rolul lor ar trebui să fie acela de a administra interesul comun, binele țării. Iar în această înțelegere nu de teoreticieni și guralivi este lipsă, este lipsa de oameni de caracter și bună credință.Iar aceste trăsături se confirmă sau infirmă nu prin declarații, se confirmă prin fapte. Recunoașterea caracterelor de către “popor” este întotdeauna fără greș. Căci “poporul” judecă oamenii nu după conversație sau exprimări sentimentale, ci după acțiuni și după mod de viață. Acestea fiind spuse voi încerca să ilustrez validitatea lor prin exemple concrete.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Momentul adevărului””

Dunia PĂLĂNGEANU: Noapte norocoasă

Noapte norocoasă

 

Ea cobora încet
în foşnet de taftale
rochia-i părea un evantai
croită din colţuri de zare
pe unde trecea
pâlpâiau lumini
greierii înnebuneau
rătăciţi prin grădini
cu paşii atingea
marmura răcoroasă
Doamne,ce frumoasă,
era ea…
noaptea noastră
cea norocoasă!

–––––––––-

Dunia PĂLĂNGEANU


(Din vol. „Miniaturi dunărene”, autoare, Dunia Pălăngeanu, Editura ,,Amurg sentimental”, București) .

Florentina SAVU: Nu știu…

NU ȘTIU…

 

” Nu știu unde duce drumul meu
dar merg mai bine când te țin de mână” ,
Mergem la-ntâmplare…Mergem…tu și eu
Dar…nu mai am teamă : suntem împreună!

 

Putem rătăci drumuri neumblate,
Bolovani și spini chiar ne pot răni,
Pândească-ne fiare foarte-nfometate
Împreună însă, toate le-om răzbi!

 

Din Eu și din Tu facem o ființă
Și prin lumea largă ne-om călători
Animați de drag, de dor și credință
Și-ntr-o bună zi…vom sărbători!

———————————–

Florentina SAVU

8 august, 2018

Imagine internet

Constantin DOBRESCU: Un om al Cetății, prof. Stoica A.Teodorescu (1887 – 1973)

Cunoscându-şi patria şi neamul, numai atunci începi a pricepe ca eşti cu adevarat Român. Cine nu învaţa istoria neamului său şi cine nu cunoaşte ţara sa, acela devine nevrednic a-i purta numele.  Istoria este oglinda trecutului, în care o naţie îşi vede pe strămoșii săi, vede viaţa lor, vede sufletul lor. Şi astfel din răsfoirea istoriei  trecutului  unei naţii, se va reversa în sufletul fiecăruia, mai mult  iubirea de neam” –  Pământul şi poporul românesc –  Stoica Teodorescu, 1921 Tipografia M.S.Gheorghiu Câmpina

Cel de care ne vom ocupa în textul de față, a lăsat urme adânci în istoria învățământului prahovean, cultura ploieșteană și mai ales în cercetarea istorică. Stoica Teodorescu s-a născut la 15 Mai 1887, în satul Șipote, azi Lipănești. Tatăl sau era preot și s-a preocupat de educația sa. Acesta a urmat școala primară în comuna natală apoi renumitul liceu ploieștean “Sfinții Petru și Pavel”, absolvind secția modernă cu Diploma nr. 48 Iunie 1908. Studiile superioare istorie și geografie le-a efectuat la Universitatea din București, obținând licența prin Diploma nr. 7403 din 26 Iulie 1914. La Universitate, Stoica A. Teodorescu a avut profesori de elita ca Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, D. Onciu și alți. Imediat, după aceea se încadrează la Arhivele Statului din Capitală, unde a funcționat ca arhivist – paleograf, conform Ordinului nr. 102582. Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de viața și activitatea profesorului Stoica Teodorescu – afară de prof. Paul D. Popescu – nu au relevat nici un aspect despre viața militara a lui Stoica Teodorescu, participarea lui la Primul Război Mondial. Dacă profesorul emerit Paul D. Popescu amintește sumar ca istoricul Stoica Teodorescu era ofițer în rezervă și a luptat pe front și a căzut prizonier, în rest nimic, apelând la erudiția doctorului în istorie Răzvan Martin află că profesorul Stoica Teodorescu și-a făcut datoria față de neam și țară a căutat în cadrele ofițerești ale Regimentului 47 infanterie, fiind adjutantul Comandantului de regiment. A fost mobilizat de la Câmpina la 29 Octombrie 1916, a fost luat prizonier în luptele din defileul Oltului, în zona Vâlcii. A fost dus în prizonierat în Germania. Este eliberat din prizonierat imediat după încetarea Primului Război Mondial, după care se întoarce la post, la liceul din Giurgiu. Autorul acestor rânduri ține sa mulțumească colegului mai tânăr, doctor în istorie Răzvan Martin, pentru datele comunicate. Profesorul Stoica Teodorescu a fost căsătorit cu Maria (1899 – 1984) și-a avut doi băieți Ștefan și Lucian (1920-1988)
Ștefan Teodorescu (1918 – 1992) a fost cadru universitar la UPG Ploiești. Profesorul Stoica Teodorescu, locuia foarte aproape de liceul la care preda, pe strada Sitarului. Avea o gradină îngrijită, în care cultiva florile sale preferate, Hortensiile . Era prieten cu av. Grigore Ivănceanu cu care avea afinități bibliofile. Aceste date mi-au fost comunicate de domnul Mihai Bădulescu, care l-a cunoscut din copilărie pe ilustrul profesor. După perioada în care a lucrat în Arhive, devenind expert în cercetarea arhivelor și valorificarea informației descoperite care va deveni o pasiune mistuitoare un adevărat “ violon d’Ingres”, devenind un foarte bun specialist în paleografie chirilica. Ca “expert paleograf” Stoica Teodorescu a colaborat cu primăria Câmpina la traducerea diferitelor documente. Astfel printr-o decizie a primarului Gh. T. Iliescu în Iulie 1945, primăria aprecia drept “ avantajoasă oferta profesorului de a traduce cele 2300 de documente cu 150000 lei” Profesorul D. Munteanu –Rimnic îl considera pe colegul sau de catedra Stoica Teodorescu un eminent arhivist alături de prof. Gh. Petrescu-Sava. Pe aceștia doi Dumitru Munteanu – Rîmnic îi propune în anul 1937 să facă parte din Comisia primăriei de a expertiza arhiva acesteia, din care urma să facă parte și prof. C. Moisil, directorul general al Arhivelor Statului. În anul 1948, Stoica Teodorescu solicită primarului Ploiești permisiunea de a cerceta arhiva primăriei “în orele de serviciu ale instituțiunii”, deoarece intenționeaza “ sa fac o lucrare privitor la trecutul învățământului ploieștean”. Stoica A. Teodorescu a fost numit profesor suplinitor la liceul ”Titu Maiorescu” din Giurgiu, unde a funcționat de la 1 Octombrie 1918 pana la 1 August 1919. În anul școlar următor este încadrat conform Ordinului nr. 14661, ca profesor provizoriu la Școala Reala Superioară din Timișoara, după care este transferat prin Ordinul nr. 116483/1919 tot ca profesor provizoriu la Gimnaziul “Barbu Stirbey” din Câmpina, prin ordine succesive i se va prelungi funcționarea până în Iulie 1927. În luna Mai 1919, acesta susține examenul de capacitate fiind atestat prin Ordinul nr.19589 din 1 Iulie 1919 și devine profesor titular. În anul 1923 Gimnaziul Câmpina va deveni liceu, profesorul Stoica A. Teodorescu devenind unul din cei care au pus bazele acestei școli. În legătura cu această problemă arătam că Stoica Teodorescu a fost pentru susținătorii înființării gimnaziului în clădirea conacului Știrbei construit în anul 1872, organizând chiar o manifestație împreună cu elevii și cu directorul Ștefan Popescu în fața Castelului Voila în toamna anului 1919. Această manifestație avea drept scop convingerea moștenitorului familiei printului Barbu Stirbei, Martha de Blome sa cedeze localul din oras pentru gimnaziu. Principesa a acceptat propunerea, iar în vechiul conac a funcționat gimnaziul până în anul 1928, când s-a construit noul imobil. În anul 1927, acesta s-a transferat la liceul din Ploiești, unde a predat geografia până la pensionare (August 1948). De la început ținem să menționăm că a fost un dascăl conștiincios cu multe realizări, funcția de director al liceului (1933-1938), a avut și preocupări politice. În August 1924 prof. Stoica Teodorescu împreună cu asistentul universitar N.A . Constantinescu asistent a lui N. Iorga, participă la întrunirea Partidului Naționalist al Poporului care a avut loc la Telega. Întrunirea a fost condusă de prof. D. Munteanu Rimnic ( Ploiești, 10 August 1924). După o perioadă de cochetare cu ideile politice ale N. Iorga, prof. Stoica Teodorescu s-a îndreptat spre organizația liberară din Prahova. Astfel ziarul ploieștean „ Libertatea” din 15 Martie 1932 îl menționează pe prof. Stoica Teodorescu ca membru în delegația permanentă a PNL alături de av.N.M. Pârvulescu, mr.Al. Mateescu, av.C. Ceruleanu , prof. C. Ghimpu, Nicu Economu, gl. L. Caracas, prof. A. Mosoiu, av. Victor Rădulescu (Câmpina), prof. C.Rigu, etc. care a hotârat excluderea din PNL a av. I. Cretoiu, Stefan Lilu, G. Isofescu, Al. Varcolici, adepți ai dezidenței ing. Petru Bejan. De asemenea ziarul liberal” Viitorul” din 3 Octombrie 1933 îl mentionează pe prof. Stoica Teodorescu ca fiind membru în Comitetul de propagandă și de organizarea luptei libertăților pentru „răsturnarea nefastului regim național tărănist”. Acest comitet era condus de av. Dem I. Nicolaescu, dr. I. Negruzzi, G. Manolescu, A. Mosoiu, Victor Rădulescu (Câmpina), etc. În perioada directoriatului sau liceul are „ una din cele mai fertile perioade de activitate” din întreaga sa existență, când au loc „reparații capitale ale clădirii, organizarea coloniei școlare de la Techirghiol, creșterea numărului de burse , reapariția revistei Curierul liceului, editarea a trei anuare, mari excursii școlare, s.a.” În această privință amintim doar excursia efectuata în vara anului 1920-1921 de profesor împreuna cu colegii sai C. Rădulescu și B. Dumitrescu și 40 de elevi de la gimnaziul Câmpinean în zona Brașov, Bran, Rucar, Curtea de Argeș. Aceasta excursie este publicata în Anuarul liceului „D.B. Stirbei” din 1919-1923. Profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat profund și în viața culturală a Județului Prahova. Astfel cât a activat la Câmpina a fost membru fondator al Ateneului „B.P. Hașdeu” condus cu har de ing. C. Bărbăcioiu. În cadrul acestui Ateneu profesorul a susținut numeroase conferințe cu teme culturale. De asemenea, la Ploiești, acesta a fost membru al așezământului Cultural „Nicolae Iorga” . Profesorul Stoica A. Teodorescu a fost membru al Asociației Profesorilor Secundari Secția Ploiești unde a desfășurat o fructuasă activitate. Astfel în ziua de 25 Martie 1928 acesta a conferențiat despre „ Probleme etnografice ale țării noastre” sub egida acestei Asociații. Prof. Stoica Teodorescu participa în ziua de 8 Noiembrie 1936 la dezvelirea bustului lui I.L. Caragiale în grădinița din fața liceului Sfinții Petru si Pavel, opera scluptoriței Letiția Ignat. Aniversarea zilei de 1 Decembrie 1938 apreciata de Stoica Teodorescu drept ziua definitivei biruinți pentru care și el a luptat cu arma în mână, spunea în cadrul ceremoniei de la liceul pe care îl conducea la Ploiești ca aceasta este „ziua în care s-au răzbunat toți rupții cu roata, toți spintecații în patru și spânzurați la marginea de drumuri, toți cei puși la jug dinaintea plugului, toate fecioarele batjocorite prin jus primae noctis si prin drepturile nemesesti nerecunoscute și toate mamele ce au coborât în pământ blestemându-și ceasul pentru care au fost sortite să aducă pe lume români pentru batjocura străinului. E ziua în care ni s-a răzbunat uciderea mișelească a lui Mihai Viteazul, martinizarea infernală a lui HOREA și a moților săi, scoaterea din minți a lui Avram Iancu. E ziua care a împiedicat sigura desfințare a neamului românesc în Ardeal începută cu scadența peste câteva decenii după marele război prin legile lui Apponyi” Un aspect mai puțin cunoscut al activității sale este faptul că figurează în statistica numirii din 1934 ca propietar a unei exploatații particulare din Câmpina, a cărei producție lunară obținuta varia între 3-7 tone de petrol, iar cea anuala de 50 tone. Aceasta îi asigura profesorului stabilitate financiara peste medie în comparație cu majoritatea colegilor sai de bresla. Stoica Teodorescu era un colecționar de arta, fiind un admirator al pictorului ploiestean P. Bulgaras. Astfel la expozitia personala a acestuia la Ploiesti din anul 1929 Stoica Teodorescu se numara printre cei care au achizitionat picturi. In calitate de membru al asociatiei culturale „Grupul Nostru” formata „de cativa intelectuali din Ploiesti” a participat in ziua de 12 Ianuarier 1946 la sarbatorirea prof. I. A. Bassarabescu, la sala „SCALA”, luand chiar cuvantul evocand in cuvinte calde personalitatea scriitorului academician. Deasemena Stoica Teodorescu participa in ziua de 20 Ianuarie 1947 la sala SCALA la sarbatorea aniversarii a 70 de ani a lui I.A Bassarabescu. Sarbatorirea a fost organizata de membrii Caminului Cultural ”Voievodul Mihai”. Stoica Teodorescu in numele corpului profesoral si ca a fost elevul lui I.A. Bassarabescu aduce omagiul sau. Din Bucuresti, profesorul venise cu un numar mare de fise istorice referitoare la Prahova. Cercetarile efectuate din primariile din Campina, Telega si Ploiesti precum si in cea a prefecturii si arhivele liceelor ”Sfintii Petru si Pavel „ si „Despina Doamna” a stat la baza catorva lucrari de mari proportii. Asa a fost Monografia Orașului Câmpina, bine primita de istorici vremii despre care N.Iorga scria”Lucrare foarte bine facuta, incepe prin consideratii asupra conditiilor georgrafice; ele sunt cu totul noua si foarte folositoare …. Un numar de documente incheie lucrarea , scrisa pe indelete , cu iubire si literar”. Un an mai tarziu a elaborat a doua lucrare de mari proportii „ Continue reading „Constantin DOBRESCU: Un om al Cetății, prof. Stoica A.Teodorescu (1887 – 1973)”

Mariana POPAN: Rămas bun, pe mai târziu!

Rămas bun, pe mai târziu!

 

Din ce suntem, ori am fost,
Ce vom fi, sau poate nu,
Ce, din rost, ori din nerost,
Am părea ce nu am fi,
Să rămânem din nimic
Un nimic egal cu unul,
Cât de mare-i omul mic,
Tot credibil e nebunul,..
Dincolo de raza sorţii,
De netrebnici, filosofi,
Să păşim destinul morţii,
Demni, deschişi, chiar neamorfi;
Nu căta cu multe spuse
Să mi-arăţi destinu-ţi frânt,
Pe cărările-ţi prea duse,
Fără-ntoarceri pe pământ,
Nu căta prin colb de slove
Să-mi arâţi neghină-n boabe!
Ce ştim noi despre-alte robe
Ale scrierilor-snoave?
Cine critică-n prejuru-i,
Criticat muri-va-n sine!
Cine-ncearcă spuse-n juru-i,
Spusa sa, osândă-i vine!
Ce părem, sau nu prea suntem,
Să lăsăm pe Dumnezeu,
Să ne-arate pretutindeni,
Viaţa sa, pe drumu-i greu!
Nu pofti, om muritor,
Din prea sfântu-i legământ!
Cum spuneai neiertător,
Suntem trecători prin vânt,
Fără gânduri, călător,
Vom fi „apă şi pământ”!
Cum nimic nu mi-e dator,
Nimeni nu mi-e legământ.
Ca şi Dumnezeu acum, ori
Pretutindeni, unde sunt.

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

8 august, 2018