Dorel SCHOR: Schițe umoristice (119) – Gafe neintenționate

– Să vedeţi ce am păţit aseară, spune Boris Glazpapier, preşedintele comitetului de bloc. Ştiţi că s-au mutat nişte locatari noi de câteva zile, un tip de la primărie sau aşa ceva, un domn mai în vârstă foarte onorabil, cu familia. Am considerat că aşa e frumos, să le fac o vizită de bun venit, să mă prezint, să ştie cui să se adreseze dacă au o nelămurire. Sun la uşă şi îmi deschide o tânără frumoasă şi zâmbitoare. O întreb dacă tata e acasă şi aici e aici, nu era fiica tipului, ci soţia lui…

– Ei, se întâmplă, nu e chiar o tragedie, probabil că-s obişnuiţi cu asta, e de părere domnul Oiţerman. Când faci o asemenea combinaţie, îţi asumi şi anumite riscuri…, ca în orice afacere. Nu există numai avantaje! Cât despre tine, ai o scuză, nu ai intenţionat…

– Păi o gafă este prin definiţie neintenţionată…

– Teoretic, precizează dentistul Kleinergrois. Zilele trecute Şimon Şeinerovici era la restaurantul „Intermezo” cu o tipă, vroia să-i lase o impresie foarte bună, de intelectual subţire… Şi se apropie de masa lor un cunoscut de-al lui care-l întreabă foarte amabil: „Ei, cum sunt supozitoarele pentru hemoroizi pe care ţi le-am dat? Te ajută?”.

– Asta e deja ori prostie, ori măgărie…!

– S-a dovedit că nu e nici una, nici alta. Tipul îi împrumutase cu un an în urmă  nişte bani, iar Şimon îl ducea cu vorba. Ba că e răcit, ba că-l supără stomacul, ba că-i în criză…

– De hemoroizi?

– N-a precizat…

– Uneori o gafă poate fi foarte riscantă, spune Menaşe… Îmi amintesc de o întâmplare de prin anii 80, la Fălticeni. Stăteam la o coadă groasă la alimentara, se înserase dar rândul nu înainta. Şi lângă noi o doamnă îi spune soţului, îngrijorată: „Dacă nu suntem acasă până la opt, pierdem şi astăzi emisiunea de la radio Londra”… Noroc că…

– Şi de ce era o gafă? se interesează domnul Oiţerman care e american şi nu cunoştea situaţia de la Fălticeni.

– Păi, precizează Menaşe, care nu are nici un chef să-i explice, emisiunea de la radio Londra începea, de fapt, la şapte. Oricum erau în pierdere. Riscau să piardă şi rândul degeaba…

–––––––-

Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

1 august 2018

Lasă un răspuns