Rexlibris Media Group: Iisus – Rege Etern al României

ULTIMA CREAȚIE A SCULPTORULUI ȘI SCRIITORULUI CRISTIAN PETRU BĂLAN DIN S.U.A. (Detalii despre lucrarea respectivă se află pe pagia de facebook a autorului).

https://www.facebook.com/cristianpetru.balan1

Autorul acestei minunate statui o prezintă ca ultima sa lucrare sculpturală și este intitulată „IISUS REGELE ETERN AL ROMÂNIEI, DISTRUGĂTORUL COMUNISMULUI ȘI AL ATEISMULUI”. Puntem observa (ca un detaliu relevant) că în partea de jos a statui, sub picioarele Mântuitorului, se află creatorii comunismului – Marx, Engels, Lenin și Stalin!

 

Iată ce ne declară autorul: „În sculptura mea, L-am proclamat pe Mântuitorul Iisus Hristos oferindu-I titlul suprem de Rege Etern al României, urmând exemplul Poloniei care, nu cu mult timp în urmă, I-a oferit oficial acest măreț titlu simbolic. Închinându-I opera de față, am vrut să materializez artistic acest titlu, rugându-L pe Fiul lui Dumnezeu, în numele poporului român, să ne ocrotească Țara și națiunea noastră care au îndurat și încă mai îndură destule necazuri. Printre altele, lucrarea are mai multe simboluri anticomuniste pe care vă las să le interpretați Dv. De asemenea, sculptura respectivă este și un original omagiu pentru marea sărbătoare a Unirii care se apropie. Cred că am fost în asentiment cu majoritatea celor care văd această sculptură, fiind convins că fiecare va descoperi și alte mesaje pe care am intenționat să le transmit prin câteva simboluri mai mult sau mai puțin evidente”.

 

 

Alex ȘTEFĂNESCU: O uniune a competenței, bunului-gust și entuziasmului în slujba poeziei din Basarabia

Alex.Ștefănescu  – 29 Iulie 2018

Prefața volumului Basarabia Sufletului Meu – Colecție de Poezie din Republica Moldova /The Bessarabia of my Soul – a poetry collection from the Republic of Moldova – versinue bilingvă română/engleză – editori Daniel Ioniță și Maria Toni

–––––––––––

„Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.”

(Alexei Mateevici)

Iată că doi foarte competenți oameni de litere din Basarabia și România, Maria Tonu – scriitoare și editoare basarabeancă din Toronto, Canada, și Daniel Ioniță, profesor, traducător și poet bucureștean stabilit la Sydney, Australia – au reușit ceea ce politicienii noștrii de de la est și vest de Prut nu au reușit: să își unească eforturile în folosul Basarabiei. În speță pentru promovarea poeziei Basarabene și a poeților de limbă română de acolo, în spațiul limbii engleze – lingua franca pe plan mondial. Și fac acest lucru cu profesionalism, competență, bun gust și entuziasm.

Dacă mi-ar fi cerut cineva o listă cu traducătorii capabili să traducă poezie românească din Basarabia în engleză, i-aș fi dat o sută de nume. Avem o armată întreagă de traducători buni, cu care am putea cuceri – cultural − lumea, în cazul că nu i-am descuraja plătindu-i prost pentru munca lor și neoferindu-le nici măcar o răsplată morală (sunt critici literari care când comentează o carte tradusă nu fac nicio referire la traducător!). Dar dacă mi s-ar fi cerut să indic un singur nume, al traducătorului pe care îl consider cel mai potrivit pentru o asemenea întreprindere, m-aș fi gândit, fără îndoială, la Daniel Ioniță, care are nu numai talentul, pregătirea intelectuală, experiența, ci și entuziasmul și mijloacele necesare (prin Academia Australiano-Română pentru Cultură pe care o conduce) pentru propagarea literaturii române în lume.

Impresionanta sa colecție de eșantioane de poezie românească din toate timpurile, „Testament”, apărută în mai multe ediții succesive (Editura Minerva), toate bilingve, a avut și are în continuare un răsunător succes, alimentat de admiratori, dar și de detractori, care nu lipsesc niciodată când este vorba de o realizare valoroasă, generatoare de invidii.

Noul volum pe care-l aveți în față este de acest fel – „Basarabia sufletului meu – o colecție de poezie din Republica Moldova”/ „The Bessarabia of My Soul – a collection of poetry from the Republic of Moldova”. Editată de Maria Tonu și Daniel Ioniță, tradusă de Daniel Ioniță, asistat de Eva Foster, Daniel Reynaud si Rochelle Bews – care au cooperat și la exceptionala serie de volume Testament – Antologie de Poezie Română Modernă (versiune bilingva) menționată mai sus – aceasta este o operă culturală importantă, vitală aș spune, pentru poezia din spațiul basarabean. Moldova și Bucovina, din interiorul și din afara granițelor de azi ale României, teritorii românești străvechi, au dovedit de-a lungul istoriei o adevărată vocație a poeziei, pentru certificarea căreia este suficient să-l amintim pe Mihai Eminescu, poet național al ambelor spații – dar volumul de față vă va dovedi că există mulți-mulți alții.

Fragmentele din aceste provincii istorice care au intrat abuziv în componența URSS au fost supuse timp de aproximativ o jumătate de secol nu numai unui proces de „comunistizare”, ci și unuia de desnaționalizare forțată, cuprinzând și desfigurarea limbii române, prin adoptarea grafiei chirilice (grafie funcțională și armonioasă în scrierea cuvintelor limbii ruse, dar străină de spiritul limbii române) și inventarea unui glotonim grotesc și mistificator: limba moldovenească.

Și totuși, chiar în acest spațiu al ostracizării limbii române, poezia n-a încetat să existe și să evolueze. După 1989, când nouă, celor din România, nu ne-a mai fost interzis să comunicăm cu basarabenii, am avut o adevărată revelație descoperind ce poezie mare s-a scris și se scrie în continuare în Republica Moldova. Ne bucurăm când descoperim câte o poezie inedită a lui Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu. La fel, dar la scara mult mai mare, după 1989, am descoperit mii de poezii inedite (pentru noi) ale poeților români de dincolo de Prut. A fost o sărbătoare.

Daniel Ioniță, cunoscutul poet și traducator, asistat de zâna bună din Canada a literaturii române, Maria Tonu, explorează și pune în valoare acest capitol de puțină vreme recuperat al istoriei literaturii române. Ei contribuie nu numai la promovarea poeziei basarabene în arii largi ale culturii universale, ci și la completarea imaginii pe care străinii o au despre poezia românească.

Remarcabilă este larga cuprindere a bunului- gust și a competenței Mariei Tonu și a lui Daniel Ioniță în abordarea acestul material poetic: experimentatul traducător și poet român din Sydney și scriitoarea și editoarea basarabeancă din Toronto, nu fac discriminări între clasici și romantici, între moderni și postmoderni, între narcisiști și militanți, între intimiști și vizionari.

În această colecție sunt reprezentate toate direcțiile din poezia română scrisă în Basarabia. Iar traducătorul nu ezită să reconstituie în engleză și enunțurile solemn-sentențioase din „Glossa” lui Eminescu și lamentația plină de dramatism din Basarabia cu jale de Grigore Vieru, și  paradoxalele construcții de idei din poeziile lui Leo Butnaru, și patetismul luminos-eruptiv din cunoscutul poem Au înnebunit salcâmii de Arhip Cibotaru (pus pe muzică și cântat electrizant de Tudor Gheorghe).

Continue reading „Alex ȘTEFĂNESCU: O uniune a competenței, bunului-gust și entuziasmului în slujba poeziei din Basarabia”

Cristina Maria NIȚĂ: ,,Rana mea, iubirea” (fragment)

,,Din vară a rămas un ciripit,
Un rest de ploaie caldă la uluce,
Şi-n troița sădită la răscruce,
Un fir de mac, sub Cristul Răstignit.
                                                     (Vatra mea)”

Pe grumazul aspru al vremelnicei treceri, pământul îşi sprijină tâmplele încă pulsând de seve solare, sorbind
surâsul din oglinda azurată a cerului.
Şi de dincolo de limpezimile crugului,
coboară pretutindeni, ca un miraj de infinite simfonii, Taina Iubirii Proniei.
Măsurile timpului se fărâmă pe piatra gândului care sapă cu brazde
adânci, uneori până la surpare.
Nimeni nu intră, nu aude, nu vede acolo. Unde stă ancorată ca o corabie, de la zămislire, în leagănul său fără prihană, să grijească de cele curate, lumina Duhului. Pavăză…dar…
cale…
Se frământă, luptă şi apune într-o clipă, atât de paşnic, de supus.

….Am chemat într-o zi lumina dar a tăcut. Îmi lăsase la streșinile privirii,
paza lacrimii, trecute prin sita genelor grele de atâtea metanii.
Jos, în iarba până la glezne,
învârstată cu fire de maci şi cicori,
rămăseseră proaspete, stigmatele
marasmului, eliberat din temnița
rătăcirii. Și m-am pornit în căutarea ei…lumina mea…
Gânduri prăvălite, se smulg din golul
zbaterii, întind aripi şi urcă lin, croind
din răscrucile şchiopătării, cărări pe pământ şi ape.
Mă îndrept către tărâmuri uitate. E
nepământesc de linişte, de senin.
O dimineață dalbă domneşte dincolo de dorul nesfârşitei căutări,
prosternând ulcioare de albastru.
Dincolo de tina ochilor orbi prin care nu trece nici rază, nici scânteie,
soarele vâsleşte pe mări intangibile,
până la țărmul zenitului, trecând prin delirul sângeriu al amurgului, în cula
odihnei sale.
Lasă în urmă,plutirea norilor slobozi,
ce agață de prin hățişuri sinilii,
cununa cerului, curcubeie suspendate peste munții străjeri,
gonind apoi către alte ceruri din care să plângă în anotimpuri arse.
Pe măguri verzi, încinse de ape ,dorm
fluturi sub aripa pripită a vântului.
Fluierul se tânguie la marginea stânii
doinind egloga transumanței, a rânduielii existenței sihastre,
consimțită numai de acei care ştiu să asculte, să rabde, să primească bucuria simplă, adevărată, ca pe o desfătare. Florile încondeiază clipa cu polen de aur, în basme noi,înveșnicind în trupul gliei, gloria şi declinul eroilor veacurilor apuse.
Din mormintele pecetluite, dureri
îngropate strigă cu glasuri de tăcere
peste care cad ploi vineții, ca o aducere aminte…ecou mut, vestind
capătul umblării pasagere.
Toaca domoală cheamă sufletul la
Liturghii, din icoane, Maica tuturor, îi cuprinde zdrobirea, turnând din amfora Ei de alabastru, miruri tămăduitoare…picuri de Înviere…
Vârtelnița vremii deapănă cursul vieții şi al morții. În covata scobită în lemn de salcâm, mai dospeşte încă plămada albă. Undeva, un copil plânge, altul se zbate în pântec binecuvântat, altul adoarme visând îngeri, înfășat în liniștea din sfințirea
lutului de la Facerea Lumii.Inima urcă sus, tot mai sus, pe crestele pietroase, unde voirea cea bună cutează a însemna locul, cu stindardul biruinței, Crucea;
acolo unde stelele scutură psalmi
e patria mea…lumina mea.
Acolo, departe…,,pe-un picior de plai, pe-o gură de rai…”

—————————-

Cristina Maria NIȚĂ

15 august, 2018

(Foto:cicoare de pe plaiul natal,Bacău)

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeta

POETA

                       (poem dedicat prietenei de suflet, Mariana Gurza)

 

zidită între tăceri
o inimă se zbate
pe coala albă, în cetate
ești strop suav de iubire
ce arzi în cuvânt
ești clipa senină
ești strop de lumină
o inimă bate
pe coala murdară
în neliniștea gândului și țipătul timpului
îți este dor de ploi
de-o ploaie cu stele
ploaia să-ți zidească iubirea
să simți lacrimile cerului la porțile dorului
îmi este dor de nopți cu stele
în vis să te privesc în ele
cuvântul, o lacrimă în palma ta
un trecător
ce trece pe un drum
scriind sau poate cântând
departe de lume, aproape de cer
visând într-un gând
aici, acolo, pe un rând

La mulți ani!

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

15 august, 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Liberă de contract

Liberă de contract

 

în mijlocul toamnei
liberă de
orice contract
mai mult
ca oricând
mă îndepărtez
cu paşi siguri
de cei creaţi
îndreptându-mă
spre Cel necreat
neîncăput

 

deznod
cifrul pulsului
din miezul spiritului
înlătur
funinginea din suflet
şi inspir
parfumul blând mirositor
al crinilor imperiali

 

înţeleg că
apa revine la apă
lutul se-ntoarce în lut

 

împovărată de vini
tânjesc după Tine,
Doamne
nădăjduiesc
în bunătatea ta
şi Te rog,
mântuieşte-mă!

—————————

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

15 august, 2018

Nina TĂRCHILĂ: Răstoarnă clepsidra

Răstoarnă clepsidra

 

răstoarnă clepsidra şi-ntoarce-mi iubirea
din urmele tale de ducă şi dor –
alungă pustiul ce-mi creşte sub pleoapă,
topeşte îngheţul din gând călător,
închide-mă iar între somn şi trezire
şi scutură-mi nopţile toate de tine,
să-mi fie lin somnul sub tâmplele nude,
strămută-ţi inima din depărtări, în mine.
nu stinge lumina ce-mi cade-n cuvinte
când ochiul de lună pătrunde prin geam!
cu ele-am să-ți scriu povestea aceasta
despre-un vifor stelar în care visam.
răstoarnă clepsidra şi-acoperă-mi ochii,
sub ei să îngrop bruma trecerii tale –
să uit şi lumină să-ţi cadă pe urme,
să iert şi lumină să-mi fii înainte pe cale…

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

14 august, 2018

Mariana Zorița PURICE: Imensitatea unui vis

Soarele se apropie de asfințit. Pe o bancă, în eter, doi singuratici, încep timidul dialog al privirii. Își trimit salutări,se ,,prind” sfios de mână…apoi,apare Luna, învăluindu-i în vraja ei fosforescentă creindule iluzia de adevăr, de realitate, de existență, de prezență !
În acea seară luna și eterul le-au fost complici în destăinuiri secrete, în atingeri de suflet timide !
Sufletele lor așteptau timide seară de seară pe bancă-n eter, să se vadă,să-și simtă bătăile inimilor în vraja unui vis trăit!
Trecură anotimpuri, și-au scris versuri…,au coborât din vis, pentr-un minut, pe o bancă într-un parc…și s-au văzut și s-au atins. În primul sărut au trăit imensitatea bucuriei visului trăit !
Apoi…
Apoi din nou au așteptat,luna pe banca din eter,scriindu-și versuri, șoptind povești…până-ntr-o dimineața, când, înaintea zorilor, el se desprinse-ncetișor…pierzându-se-n eter!
Ea…
Ea se trezii cu picioarele pe pământ, șezând singură pe-o bancă în același parc, unde și-au trăit imensitatea visului trăit !
Sa ridicat și a plecat, pășind încet spre viața de dincolo de vise !

Mai revenea din când în când, dar nu-l găsea, până-ntr-o zi, când lui i se făcuse dor, și se ivi sperând că ea este încă acol’, c-o va găsi !
Era acol’…și l-a privit,la ocolit și a plecat crezând că-i vis !

——————————-

Mariana Zorița PURICE

15 august, 2018

Maria HOTEA: În taina nopţii

În taina nopţii

 

Pe un colţişor rupt dintr-un vis,
Un strop de fericire ţi- am trimis
Prin el să simţi iubite fiorul ,
Ce- n suflet îţi răscoleşte dorul.

 

În fiecare clipă din noapte,
Să cunoşti fericirea prin şoapte
Iar vraja nopţii albastre să- ţi fie ,
În sufletul tău a iubirii simfonie.

 

Acorduri line să te cuprindă ,
În visul tău doar ele să te atingă
Să- ţi fiu iubite o caldă îmbrăţişare,
Iar cu- n sărut să-ţi dăruiesc alinare.

 

Noaptea visul să ni-l împlinească ,
Stele argintii pe cer să strălucească
Cu tine în clipe minunate de vis,
Să împărţim dorinţe de nedescris .

 

În ochii tăi cu iubire să mă oglindesc,
Sub raze de lună în ei când privesc
Să strig acele patimi din inimi aprinse,
Ce în clipe cu fericirea pot fi atinse .

 

Sufletul tău să-l simtă pe al meu,
Fericirea să ţi-o dăruiesc doar eu
Printre norii pufoşi şi stelele cereşti ,
Cu mine în taina nopţii să călătoreşti!

——————————-

Maria HOTEA

14 august, 2018

 

Emma POENARIU SERAFIN: Maria mea

Maria mea

 

Maria mea și-a stinsului de vară
Zulufi de Soare porți măreț pe frunte,
Și raze-nfășurate, porți brățară
Pe trup ce doarme, azi adoarme-un munte.

 

Maria mea, din zările albastre
Văd raze lunge, stol de rândunele,
Prin cuiburi împletite, printre astre
Cum și-au cărat spre ele rămurele.

 

Maria mea plecată-n cap de vară
Pe buza neumbrită-a unui munte,
Vara coboară-n tine ca pe-o scară
Și-n tine-aduni și florile prea multe.

 

Maria mea , mai cântă-mi la ureche
Din stelele desprinse dintr-o noapte,
Trimite-n vară, ploile-n pereche
Și poamele livezilor de-s coapte.

 

Maria mea pe buclele-ți din plete
Mai strânge vântul , cât să nu mai bată
Și toată nălucirea noastră din regrete
De pleci acum, să mai revii…odată.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

14 august, 2018

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Regenerând infinitul

Regenerând infinitul

 

Se descâlcește plasa libertății
În marea purificată

 

Secundele sunt imune la necunoaștere
Firul întrebării conturând firea răspunsurilor

 

Aud cum mă auzi
Escaladez viața prin așteptarea ta

 

Semnul crucii înseamnă Voia Domnului
În a face dreptatea fie și de dragul nedreptății

 

Mâine vom tăcea revederea de azi
Valurile regenerează prin scoici, infinitul.

————————————

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

Mamaia

13 august, 2018