Vasilica GRIGORAŞ: Poesis

PREA TÂRZIU, MAMĂ!

 

Creştem şi tot puii mamei suntem,

greşim dar în ochii ei n-avem nicio vină

şi avem toate drepturile din lume,

îi ascundem multe, dar ea simte starea noastră,

putem să avem toate bogăţiile pământului

ea tot vrea să ne mai dăruiască,

putem să ştim câte-n lună şi-n stele

ea tot ne mai dă un sfat,

nu e nevoie să ne străduim să ne iubească

ea ne iubeşte implicit, necondiţionat, fără limite.

 

Iar noi nu observăm

când îi răsar firele albe,

pentru noi este mereu tânără,

nu vedem când puterile-i scad,

noi o ştim întotdeauna puternică

pentru că ea face ce-i cerem

şi multe în plus,

nu ne oprim să-i ştergem lacrimile,

care-i inundă ochii uneori,

nu-i cunoaştem dorinţele, temerile, durerile,

ale noastre sunt mai importante.

 

La un moment dat îi auzim Continue reading „Vasilica GRIGORAŞ: Poesis”

Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de luntrea visului (poeme)

CEASORNICARUL TIMPULUI

 

Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea,

la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.

Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,

drept plată, ultimele nouă secunde!  –

(pe masă diverse obiecte împrăştiate

străluceau în raza oglinzii)

 

Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii

schiţează un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afiş!

 

În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,

întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:

– Pentru o zi, ce timp îmi puteţi repara?

– Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat,

un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi,

un timp paralel, o buclă de timp,

jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?

– Un timp în avans cu zece ani!

şi, astfel, prin timp, o zi, dispăruse…

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de luntrea visului (poeme)”

Vasilica GRIGORAȘ: Femeia, făptură de taină adâncă

Femeia, făptură de taină adâncă

 

Sunet solemn de orgă
or ton de vioară-n surdină,
tablou în lumini şi umbre,
filă de carte scrisă cu migală
într-un alfabet indescifrabil.

 

Fâlfâitul unor aripi de înger,
adierea şi suspinul vântului,
murmur stins, răsuflarea mării adormite,
suflet schimonosit de vuietul urâtului,
dar veşnic de veghe în rochie liliachie.

 

Lumină ce arde-n tristeţi jucăuşe,
nălucă împietrită de ne-nţelesuri,
gând doldora de năzuinţe nepătrunse,
inimă sfâşiată între speranţă şi îndoială,
nedezlegat mister în arta vieţii.

 

Fierbinte după-amiază de vară,
lună de gerar, pustie şi-ntunecată,
vibrezi, te aprinzi ori te stingi
după cum cerul ţi-e leagăn ori suspin,
FEMEIE, făptură de taină adâncă.

——————————–

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

7 Martie 2018

(Imagine de pe internet)

 

Irina Lucia MIHALCA: Chemarea iubirii (poeme)

Între noi – chemare, dorinţă, iubire

 

„Ambârţzâteadzâ laonlu şhi v’as eshţzâ ambârţzâtatu,
T’as ai cadialihea ţziva, lipseaşhti s’nu ai ici ţziva.”
– di’tu mintea budistâ –
Îmbrăţişează universul şi vei fi îmbrăţişată,
Pentru a avea cu adevărat ceva, trebuie să nu ai deloc

– învăţătură budistă –

Avem nevoie de clipe

să ne descătuşăm ~ o picătură de viaţă.
Un lanţ al vieţii, fiecare picătură contează!
Orice cuvânt ajuns la noi face înconjurul lumii

şi se-opreşte cu un mesaj exact acolo unde trebuie.
– Nu toţi citim mesajul, nu puţini sunt cei
ce vor spune:
„n-am înţeles nimic de la viaţa asta!”
Posibil să fi fost un mesaj,
posibil încă să mai fie vreme să-l desfacă.

M-ai chemat, m-ai adus în unda noastră,
deschizându-mi, rând pe rând, petalele.
De când simţi că eşti, aici, în adâncurile mele?
De foarte demult! Dacă mi-ai cucerit teritoriul viselor
este veche memoria clipei, căci visul e starea de-amintire
a unor clipe din memoria sufletului.

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Chemarea iubirii (poeme)”

Alexandru NEMOIANU: ,,Sate de vacanță”

Banatul de munte este una dintre cele mai frumoase zone geografice pe care le-am văzut. Nu spun că acolo sunt “cele mai frumoase locuri din lume”, dar cred că sunt locuri la fel de frumoase ca și cele mai frumoase din lume. Există acolo munți spectaculoși, dealuri submontane impresionante și văi intramontane fără egal: calde, intime, primitoare. Iar totul este, încă, acoperit de păduri de fag și brad. Banatul montan a fost binecuvântat cu locuitori cu mare personalitate și cu rădăcini milenare. În regiune sunt orașe și sate frumoase și, mai ales, cu o identitate puternică și diversă. Pe scurt o zona de enormă frumusețe.
În ultimii ani această regiune a intrat în ritmul unor transformări rapide și profunde. Părerea mea este că oamenii s-au adaptat bine și pot întâmpina viitorul fără frică și fără așteptări fără acoperire. De fapt, psihologic, acești oamenii erau pregătiți pentru schimbări căci au avut parte de ele și în trecut. Ca soldați grăniceri strămoșii lor au străbătut Imperiul, luptând acolo unde era lipsă, au văzut diversitatea lumii și au știut să adauge sau să ignoreze cele din “lume”. Sunt încredințat că așa vor face și acuma.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Sate de vacanță””

Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni

În dialog: Academia Româno-Americană de Științe și Arte (ARA) și Galina Martea, membru titular ARA, dr., savant, scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă), jurnalistă

 

ARA: Apartenența la un forum academic presupune din start recunoașterea unor vectori și parametri valorici, profesionali ai persoanei respective. Dumneavoastră, desigur, nu faceți excepție. V-am ruga să ne spuneți cum ați defini importanța Academiei Româno-Americane pentru intelectualitatea română de pretutindeni?

Galina Martea: Mai întâi de toate, va mulțumesc mult pentru faptul că m-ați onorat cu prezența în cadrul acestui dialog. Totodată,  aș dori să vă transmit cele mai sincere felicitări și urări de bine pentru faptul că existați și sunteți prezentă în viața oamenilor de știință și de cultură din Diaspora Română!

Cât privește întrebarea actuală, în viziunea mea, ARA este unitatea națională a românilor intelectuali de pretutindeni și, respectiv, ARA reprezintă la nivel mondial identitatea română a oamenilor de știință și de cultură. Iar dacă ne referim și să definim ce este unitatea națională a unui popor, atunci aceasta este o expresie care se asociază în mod direct cu: identitatea națională, conștiința națională, demnitatea națională, ideea națională – toate exprimând același sens și conținut prin care se manifestă sentimentul și atitudinea omului față de întreaga diversitate a valorilor naționale. La rândul lor, valorile naționale sunt conținutul propriu ce aparține unui popor, unei națiuni, unui stat. Deci, tot ce are tangenţă cu expresia cuvântului „național” este conținutul și centrul de legătură ce ține în corelație demnitatea și identitatea unui popor şi, nemijlocit, ține într-o corelație unitară toate domeniile de activitate umană și socială ale acestuia. Deci, prin această corelație se intersectează și unitatea națională, expresie și substanță de valoare în existența unei națiuni. Astfel, prin intermediul segmentului de unitate națională se intersectează și prezența și, în același timp, importanța Academiei Româno-Americane, forum academic ce valorifică/onorează și promovează în cel mai distinct mod valorile culturale, spirituale, științifice ale neamului românesc. Reprezentând și întrunind intelectualitatea poporului român și nu numai, ARA se identifică prin personalitatea sa ca cel mai important centru academic al oamenilor de știință din diaspora română. Având în palmares personalități de o valoare aparte a neamului românesc, ARA mereu a întrunit și continuă să unească în rândurile sale pe cei mai onorabili oameni de știință și de cultură din întreaga lume. Spre exemplu, printre membrii onorifici ai Academiei Româno-Americane au fost prezenți: profesorul și filozoful Mircea Eliade, scriitorul și dramaturgul Eugen Ionescu, profesorul George Emil Palade – laureat al Premiului Nobel în fiziologie şi medicină pentru anul 1999, academicianul Augustin Buzura etc. De asemenea, printre membrii de onoare sunt prezenți savanți cu renume: academicianul Eugen Simion, ambasadorul John R. Davis (S.U.A.), profesorul Maria Manoliu-Manea, profesorul Ruxandra Vidu (actualul președinte ARA) și, respectiv, multe alte personalități marcante din domeniul științei. Respectiv, cu mult prestigiu, ARA colaborează activ și întreține în permanență legături de comunicare spirituală/intelectuală cu cele mai importante centre științifice precum: Academia Română, Academia de Științe Medicale din România, Academia de Științe a Moldovei, Institutul Cultural Român etc., în așa mod, contribuind enorm la dezvoltarea culturii academice. Prin urmare, ARA este o instituție academică ce reprezintă, în primul rând, istoria și dezvoltarea complexă a propriei activități, aceasta fiind în corelație directă cu procesele evolutive ce aparțin propriei națiuni.

ARA: Când vă referiți la unitatea națională, identitatea națională a unui popor ce aspecte prioritare urmează a se promova în politica de convingere și conștientizare ale acestora pentru  cetățeanul din societatea română?       Continue reading „Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni”

Mugurel PUȘCAȘ: Femeie

FEMEIE

 

Femeie blândă a sufletului meu,
Mă înconjori cu dragoste mereu,
În lupta vieţii mele ai un rost,
Eşti lângă mine unic avanpost.

 

Emani răcoarea brazilor de munte
Când e înfierbântată a mea frunte,
Cu aura de linişte şi tihnă,
Mă înconjori blajin fără odihnă.

 

Din primordialul sacru, în profan,
Tu ai primit poruncă, lut, menire,
Să luminezi al lumii viu altar,
Dând vieţii prunci, curată primenire.

 

Din coastă sau din spuma mării? Dor…
Ne pavoazezi, veghind, paşii şi gândul,
În calde veri sau hibernal decor,
Dai pietrei zbor, împărăţind Pământul.

 

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Femeie”

Lia RUSE: Mamei / A ma mere

MAMEI

 

Cine vine-ncet cu umbrã îmbrãcatã
Dupã ce luminã adunase lin?
În urmã doar tãcerea rãmâne-agãţatã
De aer rãscolit cu miros de crin!

Şi pânã la cer, mirarea curgãtoare
Îmbracã haina celei dinainte.
Prin crengi de abur fum gata sã zboare…
Scântei derizorii iar clipesc cuminte.

În verdele tristeţii bat paşii nãluci,
Tata e sculptat în poarta aşteptãrii!
Privirea mamei arde, sus, peste uluci
Iscodind zadarnic dâra depãrtãrii.

E sãrbãtoare! Mişcarea-i e sfioasã
La cina uitatã-n cercul nopţii-nchis
Şi cui lumineazã lacrima în casã
Când ochiul timpului alunecã-n vis?

 

A MA MERE Continue reading „Lia RUSE: Mamei / A ma mere”

Emil Nedelea CĂRĂMIZARU: Stihuri pentru Dumnezeu (2)

DRAGOBETELE

 

El e soare, ea e luna,

Sufletele sunt totuna,

Ea e soare, el e luna

A plecat pe veci furtuna…

Cântă ploaia peste mări

Armonii din multe zări…

Plânge doru-n depărtări-

Umple potire cu flori…

El e ploaia, ea e picuri,

În văzduh sunt numai stihuri…

El e picuri, ea e ploaia-

Inimile țin văpaia…

El e roua, ea e floarea

Dragostea ține culoarea…

Ei culeg zâmbetele,

Azi e Dragobetele…

 

 

BOTEZUL DOMNULUI (EPIFANIA)

 

Astăzi Însuși Duhul Sfânt

Se pogoară pe pământ,

În apa Iordanului

Unde-i Fiul Domnului.

Iară Tatăl cel Ceresc

Întru graiul Părintesc,

Binecuvintează acum

Pe Fiul Său cel Preabun…

Și prin Crucea lui Iisus

Botezul vine de Sus,

Întru Fiul cel iubit

În care-a binevoit!

Epifania-n Treime

Dumnezeu întru Unime!

Continue reading „Emil Nedelea CĂRĂMIZARU: Stihuri pentru Dumnezeu (2)”