Lavinia BUD: Cununi de Lumină (poeme)

SĂ ÎMPLETIȚI CUNUNĂ

 

Să v-arătați, voi oameni, în roua dimineții,

Veșmânt de bucurie pe umeri să purtați,

Cărările v-așteaptă binețe să-i dați vieții,

Să le păziți de furi, ca fiii de-mpărați.

 

 

Să vă-mpletiți, voi oameni, singuri,

Cunună de lumină din spicele de grâu,

Ca să vă vadă cerul, să nu mai vină neguri

Când o purtați cu cinste în lanul pân’ la brâu.

 

Și truda voastră trebuie sfințită

Cu pâinea caldă ce o puneți pe masă,

Sa nu vă fure lotrii cu ură întețită

Pământul ce vă ține loc de casă.

 

Continue reading „Lavinia BUD: Cununi de Lumină (poeme)”

George FILIP: Tristă aniversare …la Montreal

MIHAI  SPRE  GOLGOTA

 

frate MIHAI, te-au pus din nou în cuşcă.

irozii tăi te spânzură…te-mpuşcă,

te otrăvesc din nou – iubite frate;

vor să te-alunge din eternitate.

 

te-nvinuiesc poete, că-n mileniu

tu ai purtat pe frunte flori de geniu

şi împărat ai fost…şi-o să mai fii

peste imperiul tău de poezii.

 

ne-ai pus pe buze vorba românească.

i-ai învăţat pe ghiavoli să iubească.

la lume-ai spus ce-i cântecul de dor

şi-ai pus luceferi…către viitor.

 

lasă-i MIHAI să te batjocorească…

Continue reading „George FILIP: Tristă aniversare …la Montreal”

Alexandru NEMOIANU: ,,Ideologia descurajării”

Conflictul vremii noastre este cel dintre “neamuri”, realități istorice și spirituale indivizibile și indestructibile și “globalismul” demonic, viziunea pulverizării în lipsa de semnificație.
Fiecare țară și neam au de înfruntat acest conflict într-o manieră specifică, deoarece trăim în timp istoric, real. În România lupta contra “neamului” se dă prin “ideologia descurajării”.
Această “ideologie”, în fond, este și simplă și simplistă. Ea caută să denigreze sau măcar să relativizeze toate și fiecare dintre valorile românești, de la evenimente și personalități istorice la figuri și personaje mitice, de la Ștefan cel Mare și Eminescu la Ileana Cosânzeana și Făt Frumos. Sunt acei netrebnici care au avut neobrăzarea și prostia să spună că “nenorocirea”  Neamului Românesc sunt Eminescu și Caragiale. Sunt cei care cu voluptate insultă tot ce este autentic românesc, de la Ortodoxie la Tradiție, de la Carpați la Eminescu. Sunt aceiași care sub semnul vinderii țării și Neamului stau sub puturoasa sigla #rezist a destabilizării Țării Românești. În esență lupta se dă împotriva “modelului existențial românesc”, a înțelegerii românești a rostului vieții, a diferenței dintre bine și rău. Această luptă are un scop sinistru.
Surparea identității naționale, a valorilor care susțin această identitate, reprezintă pasul decisiv în doborârea credinței în rostul istoric al unui Neam. Iar, după ce această încredere ar fi doborâtă, trecerea sub ocupație străină, fizică și morală, ar fi un pas prea lesne de făcut. Caci atunci când un ar mai exista puncte de referință pentru Neam, atunci el ar deveni o masă informă de indivizi rătăciți, care nu știu nici de unde vin și mai ales, nu știu unde se duc; vegetează la voia celor răi. Promovarea acestei “ideologii a descurajării” este rostul pe care l-au avut măcar únele dintre administrațiile românești post Decembrie 1989 . Un simptom al modului de acțiune, “modus operandi”, al acestei ideologii l-am văzut la începutul lui Martie, 2006
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Ideologia descurajării””

George ROCA: Lucky Marinescu, această minunată doamnă a muzicii ușoare românești a plecat la ceruri…

Notă: Azi. 11 ianuarie 2018, am aflat cu durere, aici pe pământ australian, departe de Bucureştiul iubit, că Lucky Marinescu*, minunata doamnă a muzicii uşoare româneşti a plecat la ceruri. Dumnzeu să o odihneasca! iata un articol pe care l-am scris despre dânsa în urmă cu ma bine de opt ani…

–––––––––––––

* (Născută în Cahul, Basarabia, la 12 iulie 1934, decedată la Bucureşti, la 10 ianuarie 2018)

Joi, 17 septembrie, 2009, am avut bucuria să o reîntâlnesc după mai bine 30 de ani pe această minunată doamnă a muzicii uşoare româneşti. Înainte de masă lansasem o carte de-a mea la „Biblioteca Metropolitană” din Piaţa Amzei, când una dintre bunele mele prietene, editoarea Rodica Lupu, îmi spune: „Astă seară ţi-am pregătit o surpriză! Te vei reîntâlni cu Lucky Marinescu!”. Am fost de-a dreptul surprins de veste… Pe Lucky Marinescu? Vai, o plăcere deosebită pentru mine! Şi m-am lăsat copleşit de amintiri…

O cunoscusem personal, pentru prima dată, pe la sfârşitul anilor ’60 la Eforie Nord, unde îmi petreceam vară pe litoral, lucrând în vacanţele studenţeşti. Lucky era deja o cântăreaţă consacrată pe scena muzicii uşoare româneşti. Cântă la barul „Western” din Eforie Nord împreună cu Willy Donea, un alt mare artist. Acolo cântăreţii intrau în spectacol călare pe cal! Lucky era vedetă! Atrăgea publicul ca un magnet! Noi, “litoralenienii” tineri, eram cu toţii îndrăgostiţi de frumoasă doamnă. Atunci când intră Lucky Marinescu pe mica scena se făcea linişte, toţi spectatorii barului o sorbeau cu privirea şi începeau să cânte împreună cu ea. În vecinătatea barului „Western” era un alt bar faimos numit „Can-can” condus de maestrul de balet Grădinaru. Acolo cânta Tana (Taniana Radu), o solistă talentată dar totuşi nu de talia vedetei de la „Western”. Când Lucky începea show-ul la „Western” se golea de clienţi nu numai la „Can-can”-ul ci şi promenada. Se adunau pe la intrare toţi cei care îşi făceau plimbarea de seară pe vestita alee nord-eforiană „Hotel Belona – Hotel Union”.

Continue reading „George ROCA: Lucky Marinescu, această minunată doamnă a muzicii ușoare românești a plecat la ceruri…”

Galina MARTEA: Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni

Pentru a aborda subiectul în cauză, cred, mai întâi de toate ar fi necesar să definim expresia de unitate națională a unui popor, ulterior, constatând că aceasta este o construcție care expune și se asociază în mod direct cu termenul de identitate națională, conștiință națională, demnitate națională, idee națională – toate reprezentând același sens și conținut prin care se manifestă sentimentul și atitudinea omului față de întreaga diversitate a valorilor naționale. La rândul  lor, valorile naționale sunt conținutul propriu ce aparține unui popor, unei națiuni, unui stat. Deci, totul ce are tangenţă cu îmbinarea de cuvinte național este conținutul și centrul de legătură ce ține în corelație identitatea unui popor şi, nemijlocit, ține într-o corelație unitară toate domeniile de activitate umană și socială ale acestuia. În consecință, prin această corelație se intersectează și unitatea națională, expresie și substanță de valoare în existența unei națiuni. Respectiv, prin intermediul segmentului de unitate națională se intersectează și prezența neamului românesc, acesta reprezentând și întrunind poporul român din întreaga lume. Însă pentru a menține în poziție verticală unitatea și identitatea națiunii, atunci este necesar ca poporul român să mențină constant în poziție verticală și segmentul cu privire la utilitatea și importanța acestora în viața de toate zilele. Prin urmare, pe lângă identitatea și unitatea națională să fie prezent, în mod constant,  și sentimentul  autentic al poporului, al cetățeanului față de întreaga complexitate a valorilor naționale, deoarece toate aceste fenomene sunt procese identitare ce includ în sine limba de comunicare vorbită, tradițiile și cultura națională, valorile autentice naționale, teritoriul, credința, ideologia etc. Aici este foarte important ca un popor să știe a-și recunoaște originile de neam, de naționalitate, de identitate. De aceea, unitatea și identitatea națională, reprezentând sentimentul autentic al fiecărui om față de propria societate și față de propria origine, este acel pilon care determină în esență respectul omului/concetățeanului  față de valorile naționale, față de realitatea istorică, față de sine. În cazul societății noastre românești (unde pe alocuri sunt prezente și unele dificultăți ce se regăsesc prin acțiuni de neechitate socială și, uneori, prin nerespect față de factorul uman, în mod special, față de omul simplu muritor din societate) s-ar impune necesitatea de a promova cât mai corect latura de coexistență între membrii societății și, respectiv, latura de conștientizare a proceselor identitare ce sunt nespus de importante în viața și coabitarea socială. Iar pentru ca cetățeanul simplu muritor din societate să înțeleagă corect acțiunile respective, atunci ar urma de valorificat și mai mult sentimentul și credința autentică în valorile spiritualității, acestea fiind parte componentă din procesele afective naționale. Cu referire la acest capitol, este necesar de a trezi în oameni marea credință în valorile naționale, în valorile spirituale ale omenirii și, în mod prioritar, de a înlătura răul și ura, fenomene ce afectează destul de grav omul care este traumat zilnic din cauza nedreptăților sociale și condițiilor vulnerabile de existență. Astfel, numai prin credința adevărată, cu aspirații pozitive, s-ar distruge răul și s-ar instaura în societate întregul sistem al binelui. Continue reading „Galina MARTEA: Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni”

Vavila POPOVICI: Obrăznicia soră cu prostia

„Mândria bună” reprezintă demnitatea noastră și respectul față de noi înșine. „Mândria rea” este păcatul mortal al sentimentului de superioritate care duhnește a dispreț și aroganță.”
John C. Maxwell

   Dacă obrăznicia este considerată a fi un comportament necuviincios, impertinent, aroganța adaugă purtării obraznice atitudinea de mândrie disprețuitoare. Atât obrăznicia cât și aroganța necesită deșteptăciune, de care duc lipsă. Ca să fii deștept, ne învață ortodoxia, „trebuie să fii atent, să trăiești clipa, adică să fii prezent, pentru a putea să vezi și să înveți din greșelile altora, îți trebuie un dram de smerenie, dar și multă trezvie”, adică o „stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească”. Căci, aroganta vine din instabilitatea și nesiguranța zilelor noastre, pe când succesul, pe care-l dorim cu toții, poate veni din umilință.

   Dacă  s-a acceptat planul viclean, arogant, de a pune în funcții importante în conducerea statului femei care să-l slujească pe „viclean”, curând s-au văzut și roadele acestei viclenii. Mă întreb cum au acceptat membri de partid ca „fruntașul” lor să le țină în secret alegerea premierului și în cele din urmă să le facă surpriza, alegând o femeie „muncitoare”? Acesta este criteriul alegerii unei funcții atât de înalte în stat?  Anunțase pe atunci, președintele PSD, că propunerea era a social-democraților pentru funcția de prim-ministru, deși ei nu știau nimic, așteptau umil decizia șefului lor. Declarase că avea dreptul legitim să solicite pentru el funcția de prim-ministru dar că, o „condamnare nedreaptă și o lege profund neconstituțională” l-au făcut să nu solicite acest lucru „deocamdată”. Urma, probabil în mintea lui, ca în viitorul apropiat, doamna să devină eventual incompetentă – cum a devenit următorul premier propus – , sau să-i cedeze cu slugărnicie locul când el își va recăpăta dreptul. A garantat că propunerea de premier pe care a avansat-o este a unui om „care muncește, care știe, care are determinare, care are capacitate de muncă și de înțelegere”. Deocamdată! – în mintea sa.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Obrăznicia soră cu prostia”

Christel UNGAR: Adumbrit

                      Acuarelă Germain Droogenbroodt

 ***

Adumbrit

 

De-a lungul zidului mănăstirii

se prelinge timid după colț

umbra ta

din piatră în piatră

vrând parcă să cuprindă

părerea umbrei mele

ce s-a căznit

în trecere

să lase urme.

***

Ascultând

 

Aud

întotdeauna mai mult

decât spui

de parcă

ai vorbi cu mii de limbi

și totuși

ai tăinui

atâtea.

Christel Ungar, RomÂnia (n. 1966)

Traducere: Beatrice Ungar

 

din: „Rot roșu”, Editura Honterus, Sibiu

Beschattet//Die Wand des Klosters entlang/streift er zögernd um die Ecke/dein Schatten/Stein um Stein/als wollte er umfassen/die Ahnung meines Schattens,/der sich so sehr bemüht hatte/im Vorbeigleiten/Spuren zu hinterlassen.

Zuhören//Ich höre/immer mehr/als du sagst/als würdest du/mit tausend Zungen/reden/und doch so viel/verschweigen.

Eleonora SCHIPOR: Colinde, colinde, e vremea colindelor…

La Cupca tradițiile de iarnă sunt deosebite.

Anul acesta ele au debutat mai întâi pe scena școlii locale, unde elevii tuturor claselor au prezentat un adevărat spectacol folcloric specific zonei date.

          Ca și în anii precedenți un grup de colindători cupceni, copii, dar și vârstnici au colindat pe la câteva mănăstiri din zonă, dar și la Mitropolia Cernăuților și a Bucovinei, unde ÎPSS Mitropolitul Meletie, ne-a întâmpinat cu multă căldură și dragoste. O primire deosebită am avut la Consulatul General al României la Cernăuți, unde o echipă a Consulatului în frunte cu domnul Consul Edmond Neagoe și soția sa doamna Carmen Neagoe  de asemenea au dat o apreciere înaltă măiestriei artistice a colindătorilor.

          Pentru prima dată am colindat-o chiar la primăria din Mahala pe vrednica doamnă primar Elena Nandriș, care împreună cu echipa sa au rămas plăcut surprinși de colindele cupcenești.

          Și în satul meu de baștină Pătrăuții de Jos a avut loc în aceste zile ale sărbătorilor de iarnă un spectacol de zile mari cu colinde, urături, cântece de iarnă, dansuri. El a fost susținut de două colective deosebite – ansamblul MUGUREL al căminului cultural local și ansamblul «Ai lui Ștefan noi oșteni», de la liceul din Vicovu de Sus. Sincere mulțumiri celor doi conducători ai acestor minunate colective, doamnei Larisa Popescu-Chedic, directoarea căminului cultural din Pătrăuții de Jos și domnului profesor de religie Vasile Schipor de la liceul din Vicovu de Sus pentru munca depusă și pentru promavarea acestor colective.

          Atât timp cât avem asemenea tradiții de iarnă aici pe Valea Siretului neamul nostru va dăinui peste veacuri.

————————-

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

10 ianuarie 2018

Alexandru NEMOIANU: Despre libertate

Există, începând cu epoca “iluministă”, câteva teorii care susțin că libertatea depinde de stări exterioare persoanei, de condiții sociale, economice, politice. Mai mult, terorii ulterioare, dar având continuitate cu cele pomenite, au început să promoveze și să aplice în practică aceste precept. În alte cuvinte măsurile restrictive, normele de conviețuire, existente în societățile tradiționale au început să fie eliminate și condamnate în totalitate. Iar în ultima vreme s-a ajuns la situația în care “persoana” este absolvită de orice responsabilitate. În permanență altcineva va fi de vină: societatea, statul, rudele, vecinii, ”genetica”. Toate aceste teorii ale “eliberării” suferă de un păcat capital, ele contestă persoanei umane principala ei trăsătură: liberul arbitru, capacitatea de a înțelege consecința acțiunilor sale și capacitatea și obligația de a accepta consecința acțiunilor sale. Este aici vorba de o confuzie esențială. Persoană umană nu este suma “realizărilor” sale materiale, realizări care, de altfel , sunt repede depășite și uitate, persoana umană este suma trăirilor ei morale consecvente, trăirea în înțelegerea diferenței dintre “bine” și “rău”. Iar în termeni pe care toți îi folosim, aici este vorba de relația oamenilor cu starea de păcat.
În primul rând trebuie să știm că în înțelegerea Ortodoxă, “păcatul” nu este o condiție “juridică”, o interdicție “legală”. Păcatul este acțiunea și starea în afară “legilor” lui Dumnezeu, așa cum sunt ele stabilite de către Biserica Dreptmăritoare. Din această cauza această stare se numește și “fărădelege”. Opreliștile, limitările, ”legea” Bisericii, nu sunt puse pentru a îi pedepsi pe oameni, sunt așezate din Iubire, pentru ca oameni să poată ajunge la unire în voia lui Dumnezeu. Cine a trecut printr-o stare pasională, fie ea erotism, elitism, droguri, știe bine ce înseamnă robia. Doar înlăturând acea stare putem fi cu adevărat liberi și rânduielile lăsate de Ortodoxie lesne ne pot face liberi. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre libertate”