Notă: Azi. 11 ianuarie 2018, am aflat cu durere, aici pe pământ australian, departe de Bucureştiul iubit, că Lucky Marinescu*, minunata doamnă a muzicii uşoare româneşti a plecat la ceruri. Dumnzeu să o odihneasca! iata un articol pe care l-am scris despre dânsa în urmă cu ma bine de opt ani…
–––––––––––––
* (Născută în Cahul, Basarabia, la 12 iulie 1934, decedată la Bucureşti, la 10 ianuarie 2018)
Joi, 17 septembrie, 2009, am avut bucuria să o reîntâlnesc după mai bine 30 de ani pe această minunată doamnă a muzicii uşoare româneşti. Înainte de masă lansasem o carte de-a mea la „Biblioteca Metropolitană” din Piaţa Amzei, când una dintre bunele mele prietene, editoarea Rodica Lupu, îmi spune: „Astă seară ţi-am pregătit o surpriză! Te vei reîntâlni cu Lucky Marinescu!”. Am fost de-a dreptul surprins de veste… Pe Lucky Marinescu? Vai, o plăcere deosebită pentru mine! Şi m-am lăsat copleşit de amintiri…
O cunoscusem personal, pentru prima dată, pe la sfârşitul anilor ’60 la Eforie Nord, unde îmi petreceam vară pe litoral, lucrând în vacanţele studenţeşti. Lucky era deja o cântăreaţă consacrată pe scena muzicii uşoare româneşti. Cântă la barul „Western” din Eforie Nord împreună cu Willy Donea, un alt mare artist. Acolo cântăreţii intrau în spectacol călare pe cal! Lucky era vedetă! Atrăgea publicul ca un magnet! Noi, “litoralenienii” tineri, eram cu toţii îndrăgostiţi de frumoasă doamnă. Atunci când intră Lucky Marinescu pe mica scena se făcea linişte, toţi spectatorii barului o sorbeau cu privirea şi începeau să cânte împreună cu ea. În vecinătatea barului „Western” era un alt bar faimos numit „Can-can” condus de maestrul de balet Grădinaru. Acolo cânta Tana (Taniana Radu), o solistă talentată dar totuşi nu de talia vedetei de la „Western”. Când Lucky începea show-ul la „Western” se golea de clienţi nu numai la „Can-can”-ul ci şi promenada. Se adunau pe la intrare toţi cei care îşi făceau plimbarea de seară pe vestita alee nord-eforiană „Hotel Belona – Hotel Union”.
Îmbrăcată în costum de amazoana, cu frumosul său păr lung, lăsat pe spate, părea căzută din serialul „Bonanza”. Se făcea linişte, flăcăul de la tobe bătea mărunt, de parcă anunţa un număr de circ de extremă dificultate. Lucky începea să cânte! De obicei melodii din repertoriul american, muzica country, jaz, blues, swing, rock & roll dar şi multe melodii româneşti. Cântă cam o oră, după care aplauzele necontenite o aduceau la scenă pentru încă atâta vreme. Era tânără, puternică şi neobosită. Apoi se retrăgea, lăsând în urmă ei un oftat – un oftat al admiratorilor care ar mai fi dorit să o asculte. Uneori revenea pe scenă după o oră de relache. Era de-a dreptul neobosită! Îi plăcea să cânte…
Ce cânta Lucky? Muzica bună, melodii alese, şlagăre la modă. De la George Gershwin la Sile Dinicu şi de la Henry Mălineanu la Radu Şerban via americanii Cole Porter, Duke Ellington, Billie Holiday, Aretha Franklin, până la italienii Mina, Milva şi Adriano Celentano. Totuşi melodia lui Nicolae Kirkulescu, „Aşa începe dragostea” a fost cea mai iubită din repertoriul cântăreţei.
Şi cum spuneam la începutul articolului, după mai bine de 30 de ani, am avut privilegiul să o reîntâlnesc pe această mare cântăreaţă. Unde? La „Clubul pensionarior fără vârstă”, de la Piatţa Mihai Bravu, din Bucureşti. Local select, lume bună, mâncăruri alese, orchestră live. Acolo îmi organizase Lucky împreună cu editoarea mea a doua lansare a cărţii „Evadare din spaţiul virtual”. O lansare artistică, cu muzică şi poezie, cu peste 200 de spectatori. A fost o seară de neuitat! La microfon s-a cântat, s-au recitat versuri, s-au spus glume! Am cunoscut acolo o lume nouă. Lucky a fost la înălţime! A cântat ca pe vremuri la „Western”! Lumea a aplaudat-o cu frenezie… A fost din nou aceea Lucky pe care o cunoscusem pe litoral, la Eforie Nord. O doamnă minunată, o voce de aur! Căci bine spunea un comentator pe un forum al unei mult-citite publicaţii româneşti: „O artistă greu de egalat!”.
––––––––-
George ROCA
Scriitor si jurnalist
Sydney, Australia
Septembrie 2009 – Ianuarie 2018