CUVÂNTUL
ploua în cer
era târziu și era frig
privirea se pierdea printre rânduri
crestam gânduri în noaptea aceea
plângeam și rătăceam în lumea intunecată
a celor de aici de mult plecați
mă desprindeam de dureri, de tăceri
de azi și de ieri
lăsasem mâinile libere
pentru a-L primi în casă
vinul era roșu
sânge ce curgea dintr-un suflet
clopote bat iarăși pe deal, toaca plânge în vale
nu știam ce roșu era sângele azi
pe cer așezasem un semn
pentru cei ce trec pe aici
pe masă, o pâine de casă
bucăți din trup răstignit…
pe o coală albă
un cuvânt și o cruce
––––––––––-
Viorel Birtu PÎRĂIANU
18 mai, 2018