Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri

Absint de dor

 

Te întreb de ce stropii ce cad
Au glasul tău de esmerald
Și crepuscular în muguri ard
Pielelii ca un absint casap
Aprinzând artificii inimii
Flambate de zări de șoapte
Cu lampioane de ciocârlii
Și fulgerele cutanate
În tatuaje cu numele tău
Arzând pe pieptul meu
Ce se aprind și mai tare
Cu fiecare strop de ploaie..
Ca un suflător de flăcări
În ascunsele reci goluri
Ivindu-mi trupul tău de jad
Străveziu cu mine închis în el

 

Luceferii de Mariane

 

Legat de catargul totem
Cu cerc de piatră-mi blestem
Te aud cântând în recviem
Sirenă cu glas de Salem

 

Topind cercuri în lavă
Duh cu mireasmă suavă
Posedându-mă coralină
Străveziu de Aladină

 

În murenele fantasme
Cu marinele miasme
De răsărituri solare
Învăluite de palmiere

 

Adieri ambre quasare
Cu valurile de mare
Ridicate de privire
Concentric turbionare

 

Scufândându-mă-n mirare
În a ta îmbrătișare
Cu hangere ojate
Înfipte adânc în spate

 

În ancore de iubire
În abisalele scoici
Străvezii-n învăluire
De sirene în maici

 

Cărbunii îmbrăcate
Cu ale noastre păcate
Ascunse și nevinovate
De azură infinitate

 

Luminate de perlate
Topiri lucitoare
În viduri de sudoare
În Mariane de noapte

 

Ridicându-ne în zori
Pe o meduză purpurie
Ce ne lasă-n adormiri
Pe plajele de feerie

 

În scoicile ochilor
Cu perlele de mirări
Luceferii inimilor
Meduze calde de fiori

––––––––––––-

Petru Daniel VĂCĂREANU

17 mai, 2018

Lasă un răspuns