Absint de dor
Te întreb de ce stropii ce cad
Au glasul tău de esmerald
Și crepuscular în muguri ard
Pielelii ca un absint casap
Aprinzând artificii inimii
Flambate de zări de șoapte
Cu lampioane de ciocârlii
Și fulgerele cutanate
În tatuaje cu numele tău
Arzând pe pieptul meu
Ce se aprind și mai tare
Cu fiecare strop de ploaie..
Ca un suflător de flăcări
În ascunsele reci goluri
Ivindu-mi trupul tău de jad
Străveziu cu mine închis în el
Luceferii de Mariane
Legat de catargul totem
Cu cerc de piatră-mi blestem
Te aud cântând în recviem
Sirenă cu glas de Salem
Topind cercuri în lavă
Duh cu mireasmă suavă
Posedându-mă coralină
Străveziu de Aladină
În murenele fantasme
Cu marinele miasme
De răsărituri solare
Învăluite de palmiere
Adieri ambre quasare
Cu valurile de mare
Ridicate de privire
Concentric turbionare
Scufândându-mă-n mirare
În a ta îmbrătișare
Cu hangere ojate
Înfipte adânc în spate
În ancore de iubire
În abisalele scoici
Străvezii-n învăluire
De sirene în maici
Cărbunii îmbrăcate
Cu ale noastre păcate
Ascunse și nevinovate
De azură infinitate
Luminate de perlate
Topiri lucitoare
În viduri de sudoare
În Mariane de noapte
Ridicându-ne în zori
Pe o meduză purpurie
Ce ne lasă-n adormiri
Pe plajele de feerie
În scoicile ochilor
Cu perlele de mirări
Luceferii inimilor
Meduze calde de fiori
––––––––––––-
Petru Daniel VĂCĂREANU
17 mai, 2018