Revenire

 

Cuprind în braţe căldura verii

şi-n suflet vreau s-o strâng

pentru tine, când vei veni..

Singurătatea, vicleană vietate,

sfidându-mă duşmănos, mă privea…

Mă ghemuiesc în mine, obosită;

Şi adun în braţele ce-mi flutură  în vânt,

amintirile rămase,  din alt timp.

Inima se deschide ca o rodie,

Cu picături roşii, ce se-amestecă

cu scurgerea haină a Timpului,

cu nisipul lucrurilor pierdute,

cu osteneala trupului zbuciumat,

cu arşiţa febrei…ce mă devoră

 

Cine?

 

Cine poate să-mi răspundă?

Pacea sufletului să o găsesc,

ca viaţa să curgă clar, fără margini,

până dincolo de moarte,

până dincolo de întrebări…?

 

Voi răbda şi voi îndura orice,

cu speranţa că într-o zi

voi desluşi Adevărul,

și când orbirea, cedarea va veni…

mă voi opri…pecetluind întrebările

…cu tăcerea.

 

Flori de mac

 

Cât de roşii sunt florile de mac

ca pârgul buzelor de fată,

ce mistuitor sărutul aşteaptă

pentru a se închina iubirii

 

Cât de roşii sunt florile de mac

când nu le atinge arşiţa soarelui,

misterul lor e neliniştea grea,

ce-nalţă o rugă aprinsă de şoapte.

 

Destin   

 

Păşesc, privind tot înainte,

prin frunzele ce cad foşnind-

crâmpei de vise ostenite,

tresar sub pasu-mi obosit.

 

Zadarnic ochii mei mai cată,

prin vechiul Aladin ochean –

O rază limpede, curată,

pe care-o vreau…dar n-o mai am!

 

Stingher tu treci pe lângă mine,

și ierni aduci şi vânturi reci…

Oh !…te cunosc atât de bine,

destin al meu, la cine pleci?

 

Visul

 

Fericirea a venit,

cu veşminte calde…

O cuprind în palme

şi mă rostogolesc în rouă

vreau să-i fur lumina

şi ochii să-i îmbrac cu stele.

–––––––––-

Emilia ȚUȚUIANU

Roman

18 mai, 2018