DORUL, IUBIREA, SĂRUTUL
valurile mării
spală conturul inimioarei
desenate pe nisipul umed
și ea apare iar și iar
în același loc
cu aceiași umeri rotunzi
subțiați în talie
ca o clepsidră
dorul
cineva
urmele duc
pe întinsul plajei
dintr-un capăt în altul
vine și desenează o inimă
pe care valurile mării
o scaldă zi de zi
îi șterge mai întâi
umerii catifelați
ca de fată
și se strecoară
în jos
ca firele de nisip
în clepsidră
iubirea
marea și cerul
apa și nisipul de pe plajă
diminețile mai poartă
răcoarea brizei
și două urme
care duc undeva
undeva unde dorul
desenează
inimi pereche
sărutul
dorul
iubirea sărutul
picioare desculțe
aleargă-n pereche
divini ca și cerul
nici o haină pe ei să le-încurce
să se cunoască din creștet
până la nisipul de sub tălpi
inimioara
herghelii de fiori
le brăzdează tot corpul
infinituri
atinse de vraja
primei iubiri
inocența
––––––––––-
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
26 iunie, 2018