Lângă un ceai de tei
Pe drumul către tine nu sunt păduri de tei
Mai bat și Alizee, prin vremi ce nu sunt calme
Golgote de-ntuneric, de-s unse pe alei
Iar vremea iute trece, deşi tu crezi că doarme.
Pe calea către tine, mai treci din când în când
De-i întuneric mare, tu ia-ți şi-o lumânare.
Și fă-ți lumină-n suflet, pe-o margine de gând
Coboară-n adâncime și un crâmpei de Soare.
Te treci străin de tine, te pierzi ca prin destin
Tot ascultând aiurea cum câinii tac și latră,
Coboară-adânc în tine, deretică puțin
Cu grijă mai așază, o piatră peste piatră.
Uitat de tine însuți, cu griji ce trec uitate,
Te porți prin amintire de vrei sau de nu vrei.
Aruncă zarul vremii, pe neguri disperate
Și pune înspre suflet, cărările de tei.
Iar de-ți opresc și vântul ascuns pe sub alei,
Tu stai și odihnește, lângă un ceai de tei.
––––––––––––
Emma POENARIU SERAFIN
25 iunie, 2018