CINEVA
( Versuri dedicate Poetului Traian Vasilcău,
cu ocazia lansării a nouă volume „INSCRIPȚII PE ETERN” )
Cineva… îl mai plânge,
Cineva… îl mai cântă,
Îi adună-n palme fața,
Pentru mulți,
Atât de sfântă.
Cineva-și întoarce capul,
Cineva… i se închină,
Cineva, din câte are,
Îi întinde
Caldă-o mână.
Cineva îi dă binețe,
I se scaldă-n ochii triști,
Risipindu-i din tristețe,
Ochi…
Atât de optimiști.
Cineva… îl mai invidie,
Cineva… îl mai bârfește,
Cineva… îl mai acuză,
Cineva… Îl mai iubește.
Numai bunul Dumnezeu,
Este drept ca-întotdeauna,
Cu o mână îl cuprinde,
Cu alta-i prinde-n păr
Cununa.
Din lauri, împletit-au sfinții,
Pentru Poet, nu-s puși pe glume
Și-n primul rând, pentru Părinții,
Care l-au adus
Pe lume.
A mai pus umărul natura
Din greu muncind la chipul lui,
Zile-n șir și nopți cu stele,
Că azi, ca dânsul,
Nimeni nu-i.
––––––––––––––-
Victor COBZAC (VicCo)
Chişinău
22 mai, 2018