„Ciobită”
Mami zice că-s frumoasă,
Însă taaare mofturoasă!
Are-o grijă foarte mare
Ce îmi face de mâncare.
Umple-ndată o farfurie
Şi cu dragoste mă-mbie,
Că e bună, hrănitoare
Ca o zi de sărbătoare.
Eu refuz că e „ciobită”,
Mami-i iar nemulţumită.
-Nu-i „ciobită”, este întreagă,
Hai, mănâncă, fată dragă!
-Ba-i „ciobită”,
Şi-are carne de vită!
-„Ciobită” sau neciobită,
Dar de gust, nu e lipsită.
-Ba-i „ciobită”, uite curge!
Cine ştie unde-ajunge?
-Eu ştiu unde, în burtică,
De mănânci, vei fi voinică.
Eu zic una, mama multe
Şi începe ea să guste,
Ca-nţeles vorba-mi greşită
Hazlie, dar nepotrivită,
Hrănindu-mă cu linguriţa
Până terminăm CIORBIŢA.
—————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
13 august, 2018