Vasile MIRCESCU: Patul tău cu flori

Patul  tău,

cu  flori  e  plin,

Tu  încă  dormi,

ai  somnul  lin,

Eu  vin  încet

și  te  sărut,

Așa  cum  zilnic

am  făcut…

Tu, te  trezești

și  miști  din  pleoape,

Apoi,  te-ntinzi

cât  mai  aproape,

De  partea

unde  stăteam  eu

Și  chiar  de  sunt

așa de  greu,

Mă tragi

în  patul  tău  cu  flori,

Puse  de  mine,

de cu zori

Și-ncepi  ușor

să  vii  spre  mine,

Cuibărindu-te

mai  bine,

La  pieptul  meu,

cel plin  de  dor,

Șoptindu-mi  tandru…

Vreau amor !

Atât am  vrut  s-aud,

făptură…

Era,

dorința  mea  nebună,

Să  facem  dragoste

în  zori,

În  patul,

care-i  plin  cu  flori !

——————————–

Vasile MIRCESCU

Ploiești