Stau și scriu tăcută despre frumosul univers,
din constelații și din aștrii strălucire pun în vers
dar mă întreb oare de ce în viață e uneori nedrept?
când cu speranța-n suflet clipa de fericire o aștept.
Dorințe port în suflet când primăvara natura o înnoiește,
în raze de soare se scaldă pământul și totul înverzește
e anotimpul când din frumusețea ei se naște iubirea,
pune și-n sufletul meu încrederea și-n priviri strălucirea.
În auriul razelor de soare vara este mereu minunată,
cu ploi trecătoare când pe cer un curcubeu se arată
iar valul marii înspumat scaldă țărmul auriu neîncetat,
privind în larg cu a ei imensitate mereu m-a fermecat.
În straiul galben -arămiu toamna natura o înveșmântă,
furând frumosul verii cu nostalgie sufletul ea mi-l incită
cu ploi reci și vânt așterne covor de culoare ruginie…
din frunze desprinse din ramuri de brumă ei argintie.
Iarna în albul pur și minunat privirea mi-a fermecat
și-n suflet am simțit magia sărbătorilor ce mi le-a dat
timpul se divide în anotimpuri… trecătoare-s prin ele
viața mi-o petrec cu bucurii dar și necazurile mele!
La miezul nopții
La miezul nopții
în licărit de luminoase stele,
hoinar mi-e gândul
cuprins de doruri grele
plutesc în jurul meu
miresme îmbătătoare,
doar luna se ascunde
în nori,amăgitoare.
Pe valul unui vis
alung în liniște ușor tristețea,
să nu mai știu de ea
privesc pierdută la o stea
sub pleoape tremurânde
lumina-i mă pătrunde
și-o rază argintie
în ochi-mi plânși se ascunde.
în poala nopții mă așez
când luna îmi zâmbește…
obrazul umezit de lacrimi
o mângâiere își dorește
simt adierea vântului hoinar
prin ramul înfrunzit,
când gându-mi călător
aleargă prin timp neobosit.
Își scutură-n tăcere noaptea
valul plin de umbre,
în sufletu-mi pribeag
rămân doar cioburi de iubire
la margini de vis dansează
în clipele fugare amintiri,
ce vin și se topesc în zori de zi
dând ceață în priviri
Pe boltă rămân nemuritoare
stelele și luna argintie,
respir și într-o clipă de răgaz
simt inima-mi pustie…
dar cred că într-un răsărit
o dragoste v-a înflori
și-mi va cuprinde sufletul
în vraja ei cu neînțeleși fiori!
Noian de vise
Noian de vise se înfiripă în liniștea nopții
când întunecate îmi sunt cărările vieții,
speranța din suflet îmi spune că nemurirea
e darul suprem ce-l dorește omenirea.
Cu gândul călătoare printre sublime astre
rămân visătoare prin zările mereu albastre,
în drumul meu aș vrea să întâlnesc iubirea
gândind că doar acolo se află fericirea.
Visez că pot s-o întâlnesc iar cu privirea
să mă învăluie în lumina-i cu strălucirea,
precum o candelă în suflet să-mi pătrundă
simțind cum a ei căldură puternic mi-l inundă.
Din strălucirea-i să mă încarc cu înțelepciune
în suflet frumusețea divină să mi se adune,
într-o îmbrățișare cu nemurirea să mă înfrățesc
să uit de patimi și de tot ce este păcatul lumesc.
Liniștea să mi-o găsesc într-o magică gradină
unde curg izvoare susurând cu apă cristalină,
flori neștiute să mă îmbete cu ale lor miresme
să ascult cânt de îngeri închinat Puterii Supreme!
Visul meu se pierde în umbrele nopții și-n șoaptă
o rugăciune o înalț spre cer ca de fiecare dată,
cer doar îndurare și iertare pentru faptele mele
mă învăluie -n tăcere somnul cu străluciri de stele!
Cu gându-n rătăcire
Doi ochi căprui încântători sunt doar poveste
pe care i-am privit timidă pe-un țărm de mare,
m-au mângâiat precum razele aurii de soare
și-au alungat ușor clipele ce-mi păreau triste.
O voce caldă mi-a redat încrederea în mine
și m-a făcut să uit tristețea ce-o aveam în suflet,
era precum un cântec cel ascultăm și-un zâmbet
pe buze tremurânde îmi înflorea iubirea-n mine.
Dar nu a fost decât un vis ce s-a pierdut în noapte
când în tăcere te așteptam și mă topeam de dor,
credeam că mă iubești și auzi și tu acele șoapte
ce te înalță precum se înalță o pasăre în linu-i zbor.
În aerul pe care îl respirăm simțeam al tău parfum
și îmi părea că ești mai prețios decât orice comoară,
dar ce păcat căci sentimentele ce-n clipe te înfioară
s-au risipit prea repede în adieri de vânt că și un fum.
Bijuterie scumpă aș fi vrut să-mi fie mereu a ta iubire
și un răspuns nu-l pot află la ce s-a întâmplat cu noi?
am risipit iubirea și în suflete suntem atât de goi
doar amintirea minții mele-mi ești cu gându-n rătăcire!
——————————-
Maria HOTEA
1-4 August 2020