Vasile Dan MARCHIȘ: Versuri

FENOMEN BIZAR

Fără atribuții viabile și fără complimente
ca la un examen de corigență ratat
vântul troienind zăpezile,
tot mutându-le dintr-un loc în altul
ca un școlar nepregătit, bilele abacului,
la întâmplare,
una la stânga,
două la dreapta,
neștiind nici în acest fel să socotească…
Acum vântul s-a oprit
din necunoștință de cauză
de parcă
momentan a uitat cum să spulbere zăpada…
Dar cum s-o spulbere…?
Fulg cu fulg…?
De unde atâta timp pentru
un fenomen bizar ca acesta
în capul primăverii …?
La kilogram…?
Cu ce matematică știe ,
e în plopul acela troienit prin pornirile sale sarcastice….!
La ochi…?
Nici vorbă,dacă în goana sa haotică
dă orbește în toate zidurile…?
Să ia zăpada la grămadă…?
Da așa poate…!
Ca hoții…!
Chiar mai rău,ca tâlharii,
suflându-ți chiar și pălăria de pe cap…!
Vântul s-a pornit iar pe străzi bezmetic
ca un uituc
nu-și aduce probabil aminte
prin ce cotloane și-a troienit zăpezile…
Acum spulberând o grămadă mare de zăpadă
pe toate străzile
nu știe, nici nu vede unde să o ducă….
Sau consideră că o va putea reașeza
fulg cu fulg,
în locul unde a căzut din cer…
În acest sens
vântul nu poate promova
acest examen de corigență
nici prin indulgență
cu toate că e considerat amnezic
și în rândul celor cu deficiențe de vedere…

DE RESTUL SENTIMENTELOR

Când mă gândeam
ce mai am de făcut
la ceas de seară târzie
muza m-a interceptat astfel:
Dacă pentru sentimentele pe care
i le-ai creat lui Dumnezeu
n-ai cerut nimic material
cum ceri cu bani marfă din magazin
ci ai cerut ceva pentru suflet
Domnul a fost de acord cu cererea ta
ca să-ți ofere aceste poezii …
Dar mi-a zis să te întreb
ce să-ți dea
de restul sentimentelor ?
Mai neobișnuită ca oricând
precum o foaie de hârtie goală
muza aștepta de la mine un răspuns
Atunci am grăit muzei:
Spune-i Tatălui Ceresc să-mi dea