,,Când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, când vei descoperi că  este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu  de sine, atunci vei putea  spune, fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este  condamnată”.

  (Ayn Rand, 1950)

            În Basarabia acum e tocmai așa cum constată cunoscuta filozof Ayn Rand. Mulți dintre noi au înțeles că în acest colț de țară, aflat de treizeci de ani de orbecăit în căutarea unei ieșiri din junglă oamenii influenți se îmbogățesc prin luare de mită, că acești oameni sunt răsplătiți cu funcții, favoruri, că Legea îl protejează pe hoț și lucrează împotriva celui cinstit. Să-l luăm doar pe inculpatul de bază în furtul Miliardului I. Șor, învinuit de dare de mită în mărime de tocmai 250 mln Eur! (îți imaginezi moș Ioane cu ce bani de buzunar operează acest individ certat cu legea, iar legea lui Plahotniuc îl protejează!) și judecat la 7 ani (pentru furtul a 5 mld de lei!) de închisoare. Stă bine-mersi în jilțul de primar de Orhei, se primblă prin străinătăți, a împânzit Republica cu o rețea de magazine sociale (cel mai mare mecenat!), organizează tot soiul de distracții gratis pentru turmă (pe banii lui?) doar pentru a scăpa de închisoare. Deranjat de poziția civică a Diasporei demonstrată în alegerile trecute Coordonatorul a început campania de dezbinare a ei. Acum, la comanda Șefului (lui Plahotniuc!) Șor face dezbinarea Diasporei prin concertele organizate în Italia. Am văzut stimați concetățeni de-ai noștri cu minte trează și înalt simț patriotic, care i-au boicotat pe organizatorii acestor concerte, au manifestat la Torino cu lozinci „Diaspora nu se vinde!”, cerând tragerea la răspundere a lui Șor pentru furtul Miliardelor. O astfel de poziție civică ne lipsește multora de acasă. I-am văzut însă și pe unii afectați de sindromul Șorhei care dansau și îi aplaudau pe trubadurii regimului (A. Lazariuc, Gh. Țopa) vânduți pentru 30 de arginți. Pentru ei banii contează mai mult decât demnitatea, banii nu au miros. „Eu sunt artistă. Nu știu cine este Șor (O, sfântă miopie! Întreg spațiul mediatic românesc din Basarabia, dar și din România unde doamna s-a stabilit cu traiul, vuiește că I. Șor este inculpatul principal în furtul Miliardelor, că numele lui figurează în ambele rapoarte Kroll!). Nu știu cine a furat și pe cine a furat (ar trebui să te mai intereseze și acest lucru!)... Artiștii sunt artiști de când lumea. Eu voi cânta pentru oamenii ceia amărâți (majoritatea celor plecați nu sunt niște amărâți ci mulți cu studii superioare alungați de regimurile care s-au perindat pe parcursul acestor peste 27 de ani în Basarabia și au poziții civice net superioare celei care se consideră artistă!) care au plecat de-acasă pentru o viață mai bună (dar cum rămâne cu cei de acasă (pensionari, copii), de la care s-a furat miliardul și pe care tot ei trebuie să-l întoarcă?)” a declarat A. Lazariuc. Și „artistul poporului” Gh. Țopa s-a lăsat cumpărat pe arginții lui Șor. Dar cum rămâne domnule „artist al poporului” cu chemarea de altă dată „Veniți acasă măi copii!!!”? 

Dar și pseudopreședintele „întregului popor” I. Dodon este cu pufușor pe botișor. Chiar dacă numele lui nu se va regăsi în Raportul Kroll (când va fi publicat) asta nu înseamnă că e curat ca lacrima. El apare în alte liste de hoți, cum ar fi cazul cu semnarea unui contract cu GAZPROM, prin care a scos din buzunarele noastre milioane de lei. „Creștinul ” Dodon a vândut cimitirul eroilor din Chișinău! Greceanîi, înainte de a cere întoarcerea miliardului, ar trebui să întoarcă milioanele furate la Cojușna. Acum acești indivizi certați cu legea fac tot posibilul pentru a rămâne în continuare la treucă, pentru a reuși să șteargă cât mai mult urmele furturilor, iar moș Ion să-i ajute prin acordarea votului de încredere pentru următorii 4 ani. Conform sondajelor (chiar dacă unele din ele sunt comandate) partidul lui Dodon și el în persoană este cotat destul de înalt pe fundalul unei drepte unioniste extrem de răzlețite. Cu toate acestea ei luptă din răsputeri pentru ași întări pozițiile și a câștiga majoritatea în viitorul parlament (dacă nu de unul singur cel puțin împreună cu partenerul său Plahotniuc). Ei au început campania electorală cu cinci luni mai înainte, încălcând Legea, dar cine să-i tragă la răspundere dacă o mână spală pe alta. Seară de seară televiziunile lui Dodon declară că doar ei (socialiștii antihriști!) ne pot duce în rai. Ei deja și-au desemnat 46 de candidați pentru 46 de circumscripții și lucrează din răsputeri pentru coruperea electoratului pe circumscripții prin tot soiul de „cadouri electorale”: autocamioane primite de la Putin; pachete sociale de la prima doamnă ș.a. Iar dreapta-centru dreapta se scarpină la ceafă. Unii se pregătesc de showul de 1 decembrie. Alții consideră unde atât grabă. Până acum nu a fost creată barem o simplă alianță de partide care măcar pe circumscripții să iasă cu o listă comună de candidați.

            După ce o lună în urmă Plahotniuc a organizat în context electoral un show electoral cu aducerea a mii de oameni de pe întreg teritoriul Republicii, pe care ia fericit cu o nouă „cale pentru Moldova” – cea de a patra cale, iată că și Dodon s-a gândit la un show electoral similar. Acești doi parteneri lucrează în tandem. Astfel duminica trecută, pe 18.10.2018 Dodon a organizat un show roșietic pe Piața Marii Adunări Naționale. A fost un fel de 7 noiembrie întârziat. Anunțat de socialiști drept „mitingul majorității naționale” mitingul anunțat cu pompă de PSRM a reunit mai puțin de 10 mii de oameni. Pentru ca să pară mai mulți, socialiștii s-au împrăștiat pe toată Piața Marii Adunări Naționale, cu drapele roșii, cu un steag enorm cu însemnele PSRM, alături de o flamură roșie enormă. Au ei, acești baistruci, urmași ai comuniștilor staliniști, o patimă pentru culoarea sângelui. Ciuma comunistă a vărsat atâta sânge omenesc încât nu știu dacă mai poate fi iertată vreodată. Când vom ajunge oare la un proces Nurnberg 2 pentru crimele comunismului?

Ca și la mitingul lui Plahotniuc mulți din cei adunați în PMAN nu știau pentru ce au fost aduși: „Am venit un autobuz întreg. Înghețăm de frig, dar să venim pentru…seful Parlamentului (nu știe bietul că șeful parlamentului e din alt partid, aparent concurent!), pentru seful statului…”. Timp de două ore cei aduși în Piață (atât timp au răbdat frigul, umezeala și monologurile monotone de pe scenă cei aduși în Piață de ienicerii socialiști) au ascultat pălăvrăgelile socialiste: „…2019 este anul nostru, este anul poporului…și noi suntem obligați (de cine, de Putin !) să câștigăm după 10 ani de pagube. Noi, moldovenii, suntem răbdători dar ajunge (poate în stilul mentorilor voștri veți pune mâna pe arme!)… Noi trebuie să batem cu pumnul în masă și să spunem ajunge (cui să-i spuneți „ajunge”? Lui Plahotniuc! Dar tocmai el este partenerul vostru principal. La guvernare se află Plahotniuc cu puterea legislativă și executivă, și Dodon cu puterea prezidențială)” a declarat „pseudopreședintele întregului popor” I. Dodon. „Vom adopta astăzi decizii importante. Moldova are viitor” i-a ținut isonul Z. Greceanîi. Da, are viitor doar pentru  copiii miliardarilor Plahotniuc, Oleg Voronin, milionarilor Dodon, Greceanâi, Voronin ș.a., nu și pentru cei care îndură foame și frig la țară. „Am venit sa întoarcem țara cetățenilor” a declarat belicos îngâmfatul în pene V. Batrâncea. Întru totul de acord! Luați-o de la Dodon, Plahotniuc, Șor și întoarceți-o poporului. Poporul vă va spune un bogdaproste creștinesc.

Prin prezența sa la mitingul de duminică acest „pseudopreședinte al întregului popor”  Dodon a încălcat constituția, garantul căreia trebuie să fie. Dodon este președinte de partid socialist și își promovează pe toate căile Partidul. Este președinte al Asociației de Șah, în care calitate a plecat recent în Marea Britanie la un campionat de șah.  Este „vladîka bisericii ruse în Basarabia”, doar el apără interesele bisericii ruse în Republica Moldova. Dodon se pregătește intens de federalizarea Republicii care este o dovadă de înaltă trădare. În acest scop a avut deja mai multe întâlniri cu reprezentantul special al lui Putin D. Kozak, da acel Kozak care a încercat să ne bage pe gât în 2003 planul de federalizare al lui Putin. Voronin l-a respins i-ar baistrucul lui, Dodon, vrea să-l realizeze.

Dodon este oricine doar „președinte de țară” nu e.

————————————–

Valeriu DULGHERU

20 noiembrie, 2018

Chișinău-Basarabia

Națiunile care se respectă își serbează fastuos marile sărbători naționale. Cu regret națiunea română (atât așchia de popor român din Basarabia cât și din Țară-mamă) nu face parte din această categorie. Formal câte ceva s-a făcut. Mai mult din inițiativa autorităților locale. De menționat comuna Parva, județul Bistrița Năsăud, care în scurt timp după demararea procesului de semnare a Declarațiilor de Unire cu România de către autorități locale din Basarabia, a fost prima localitate care a semnat „Declarația de Unire cu Basarabia”. Au urmat județele Prahova, Timiș, Constanța, Galați, municipiile București, Bacău, Brașov, Iași, Craiova, Slobozia, Lugoj, comunele Bădăcin, județul Sălaj, Putna, județul Suceava, Beclean, județul Năsăud. A fost susținut de multe autorități locale impresionantul Marș Centenar „Alba Iulia – Chișinău” pe parcursul a două luni (1.07-1.09.2018) pe un traseu cu lungimea de 1300 km. Au fost susținute alte diverse acțiuni legate de Centenar cum ar fi „Să ne cunoaștem Țara”. Dar majoritatea acestor acțiuni au fost inițiate și susținute de autorități locale, de organizații nonguvernamentale.

La nivel guvernamental s-a luat o decizie ca în anul curent toate evenimentele cultural-științifice să fie dedicate Centenarului. Sigla Anului Centenar, un frumos și inspirat simbol al Unirii, a fost prezent pe materialele informative ale multor evenimente cultural-științifice care s-au desfășurat pe parcursul anului. Dar, în linii mari, doar atât. La unele din ele nu s-a spus nici un cuvânt despre Centenar, nemaivorbind de Unire, în special atunci când la evenimente participau și străini de parcă ar fi fost un lucru de rușine. Și Parlamentul român (ambele camere) a luat atitudine față de problema Unirii Basarabiei cu România, adoptând „Declaraţia pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918”. Atrageți atenție: doar celebrarea zilei când la 27 martie 1918 Basarabia s-a unit cu Țara. Nu însă și problema Unirii în sine. Va trece această zi oarecum serbată și problema Unirii Basarabiei va dispare de pe agendă. Unde însă este un minister al Reîntregirii așa cum există în Coreea de Sud? Chiar și Coreea de Nord condusă de tiranul său Kim Jong Un se apropie cu pași mai hotărâți de cealaltă Coree decât Basarabia de România.

În Basarabia la nivel local începutul Anului Centenar a fost foarte promițător. Pe 3 ianuarie 2018 președintele raionului Ialoveni Anatolie Dimitriu a ieșit cu o declarație ca toate evenimentele cultural-științifice din acest an să fie dedicate Anului Centenar. Această declarație l-a costat postul de președinte de raion, în scurt timp fiind impus să-și dea demisia. Dar această importantă declarație a avut un efect de domino: a pus începutul procesului de semnare a Declarațiilor de Unire cu România. Indiscutabil, cea mai mare recunoștință merită autoritatea locală din c. Parcova în frunte cu primarul Marcel Snegur care a fost spărgătorul de gheață în acest proces. A urmat semnarea Declarațiilor de Unire cu România de către 164 autorități locale, inclusiv, 5 consilii raionale și 4 municipii. De asemenea, au semnat Declarații de Unire și 9 organizații (biserica din s. Peresecina, Institutul de Filologie al AȘM, Centrul Perinatologic din Bălți, gimnaziile din s. Bogzești și „Ion Creangă” din or. Orhei, liceul „C. Stere” din Soroca ș.a.). De menționat că Universitatea Tehnică a Moldovei a fost prima universitate semnatară, care pe 24 ianuarie 2018 într-o atmosferă festivă 296 de cadre didactice (academicieni, profesori, conferențiari, decani) și-au pus semnăturile sub Declarația de Unire a Basarabiei cu România. Pe 25 august 2018 la Chișinău a fost organizat un frumos Marș Centenar, iar pe 1 septembrie – Marea Adunare Națională la Chișinău, compromisă însă de autorități dar și de organizatori, fiind numeric mult sub nivelul așteptărilor. Și Consiliul raional Ialoveni, pe 15 septembrie, cu votul majorității localităților din raion a votat Declarația de Unire. De menționat că semnatarii Declarațiilor de Unire fac parte din diverse partide politice (PLDM, PDM, PL, PNL, PUN, PPEM), ce vorbește despre faptul că Unirea iese din calapodul

idealizat strict tradițional și devine mai pragmatică.

Însă la nivel guvernamental lucrurile legate de Centenar și Unire au mers prost de tot. Conducători de diferite niveluri se tem ca de ciumă să pronunțe cuvintele „Unire”, „Centenar”.  În schimb cu câtă evlavie pronunță cuvintele „Țară”, Țărișoricuță” cu referire la Republica Moldova. De fapt „Țărișoricuță” are acum un sens peiorativ de „țara lui Șor” după câte i se permit acestui om certat cu legea. Da, este „țara lui Șor, Dodon, Plahotniuc” și nicidecum a lui moș Ion, pensia căruia după toate „majorările” a depășit puțin o mie de lei, adică 50 Eur, atunci când în Țara Mamă – România este de peste patru ori mai mare. E o rușine, o mare rușine la ce stare s-a ajuns la acest sfârșit de An Centenar în problema Unirii. Cu un pseudopreședinte rusofil și antinațional I. Dodon, cu un coordonator din umbră V. Plahotniuc care, neavând nicio funcție în stat, ține în mâini toate cele patru puteri, cu un parlament în mare parte de strânsură cumpărat de V. Plahotniuc, suntem mult mai departe de Idealul Unirii decât chiar acum câțiva ani. Cel mai aproape de Idealul Unirii am fost în a. 1991 când după puciul rusesc din august, în care au participat și conducerile de vârf ale structurilor de forță sovietice, generalii de armată implicați în puci se aflau în arest sau cu coada între picioare (inclusiv hunta de la Tiraspol). De menționat, de asemenea, că în Rusia timp de peste patru luni a existat o dualitate de putere, o rivalitate între președintele urss M. Gorbaciov și președintele Federației Ruse B. Elțin. Nimeni din conducerea Rusiei nici n-ar fi observat dacă noi la Chișinău și București am fi realizat Unirea. Cu regret din cauza celor doi conducători aflați în vârful puterilor la București și Chișinău această șansă a fost ratată. Din păcate la Chișinău nu am avut nici măcar un Brazauskas, iar la București – un Alexandru Ioan Cuza. Iar această miopie (să nu mă exprim mai dur) ulterior ne-a costat foarte scump: 30 de ani pierduți într-o mișcare haotică în jungla basarabeană pentru toate sferele (politice, economice, culturale), distrugerea metodică (în special de către cozile de topor) a spiritului național, pângărirea idealului național, pierderea tot mai mult a încrederii în posibilitatea realizării Idealului Național din cauza trădărilor, găinăriilor economice și politice comise de mulți liderași de partiduțe. Atât de compromis a fost Idealul Național.

            Am ajuns la finele Anului Centenar cu un sentiment amar de regret, de amărăciune de starea în care ne aflăm. Cu cât fast a sărbătorit Rusia țaristă o sută de ani de la „alipirea Basarabiei la sfânta ortodoxie rusă” și „dezrobirea de jugul otoman”. Cât de sfântă a fost această ortodoxie rusească demonstrează faptele ulterioare: zeci de mii de clerici au fost schingiuiți, batjocoriți, uciși; zeci de mii de lăcașe sfinte au fost distruse; milioane de ortodocși au fost lichidați prin închisorile staliniste, Gulag și foamete organizată. Culmea, însă toate aceste atrocități au fost săvârșite la porunca unor descreierați de creștinii ortodocși de ieri. Peste 70% din Armata Roșie erau țărani Continue reading „Valeriu DULGHERU: An Centenar compromis” →

„Socialiștii” lui Dodon și „democrații” lui Plahotniuc se află în plină campanie electorală de ceva timp, iar dreapta se scarpină la ceafă. Democrații lansează „proiect după proiect”: „drumuri pentru Moldova” (construite pe bani publici iar laurii electorali îi culeg democrații); proiectul „Prima casă”, de care vor beneficia în mare parte tot apropiații PD-ului. Iar deunăzi în genere Plahotniuc ne-a fericit cu un nou „megaproiect de țară” – „a patra cale de dezvoltare”. Am trecut prin toate cele trei căi de dezvoltare, ca pe timpuri toate căile spre comunism doar că nu am mai reușit să-l construim. O prostie mai mare nici că se putea calea proEropa, din păcate terfelită în ultimul timp. Există calea proRusia a lui Dodon oricât ar îndruga verzi și uscate despre moldovenism. Există a treia cale – de statalitate a Republicii Moldova dar care pe parcursul acestor peste 27 de ani de independență a eșuat lamentabil, a dat faliment. În această zonă geostrategică cu veșnice interese ale celor mari nu este posibilă existența statului Moldova. Cei care o promovează știu despre aceasta, dar până la urmă fac jocul Rusiei. De fapt, ar trebui să-i înțelegem: se află bieții în campanie electorală și asupra lor atârnă  Sabia lui Domocles de a nu trece în parlament (ca partid!). Iar dorința este mare de a se afla încă un termen la guvernare pentru ași pune la punct toate afacerile (inclusiv legalizarea miliardelor furate prin legea care și-au adoptat-o). În acest scop au organizat un show electoral cu participarea a mii de oameni (ei spun de 100000 de oameni în realitate au fost nu mai mult de 10000 de manifestanți). De fapt nu manifestanți ci în mare parte niște rătăciți care nici nu știau pentru ce au fost aduși (vor apărea undeva în lista cheltuielilor electorale sutele de mii de lei cheltuiți pentru sonorizare, scenă, transportarea acelei mase de oameni de pe întreg teritoriul Republicii  (fiindcă în oraș democrații tradițional nu au priză), perturbând transportul republican de pasageri? Nu cred). Pe de altă parte Guvernarea face atâta zarva în jurului unei „grave încălcări a Legii” de către directoarea liceului „Lucian Blaga” din Chișinău (guvernanții o consideră simpatizantă a dnei Maia Sandu!) pentru faptul că câțiva copii de la liceul condus de ea au participat la o lecție publică, organizată de Amnesty International Moldova, în susținerea profesorilor turci declarați indezirabili.

Doar obtuzul Voronin a vorbit despre încălcarea de către socialiști a legii privind alegerile, pentru că au început campania electorală cu 3 luni mai devreme. Justiția lui Plahotniuc a tăcut. De ce? Pentru că ei (Dodon și Plahotniuc) sunt o apă și un pământ, au același scop, folosesc aceleași metode ilegale (a se vedea show-ul electoral recent). Plahotniuc corupe electoratul cu kilometri de drumuri, cu „acte de binefacere” ale fundației „Edelveis”. Dodon folosește în scopuri electorale „fundația” doamnei sale, primește nestingherit „ajutoare electorale” rusești. În alegerile trecute a folosit în scopuri electorale vreo 30 mln de dolari de proveniență rusă prin cunoscuta schemă „Bahamas”. Societatea civilă a bătut alarma, aducând toate dovezile necesare pentru intentarea unui dosar. S-a schimbat ceva. Nimic. Dimpotrivă, Dodon folosește și mai deschis metodele ilegale de corupere a electoratului. Cu așa numitele „ajutoare” turcești (de fapt a fost o adevărată plată pentru servicii de trafic cu ființe umane la nivel de stat, drept plată fiind cei 7 profesori turci extrădați) Dodon și-a cumpărat electoratul găgăuz. Cu recentul ajutor rusesc (mă refer la cele 10 KAMAZ-uri pe care Putin le-a dat în calitate de cadouri electorale) el cumpără electoratul din zonele rurale. Deunăzi un grangur socialist de nivel raional chema lumea să voteze candidatul socialist pentru cadoul primit. Cazuri concrete de corupere electorală, iar justiția lui Plahotniuc tace. Iar duzina de televiziuni ale lui Plahotniuc și Dodon ne vorbesc seară de seară de o presupusă finanțare a Maiei Sandu de către o fundație presupusă a fi finanțată de ruși! Ar fi vorba de câteva mii de euro, comparativ cu sutele de mii ale Dodon care există realmente.

Iar pe dreapta e liniște mortală de parcă nu ar exista probleme. Dar tocmai aici avem un car de probleme. Deocamdată nu există nicio construcție politică capabilă să treacă bariera de 6%. Mult așteptata coalizare a forțelor de dreapta întârzie lamentabil. Decizia lui M.Ghimpu de a transfera congresul ordinar al PL-ului de pe 16 septembrie pentru 1 decembrie a fost absolut greșită. S-a ratat întreprinderea unor pași de coalizare a dreptei, dar fără PL crearea unui bloc de dreapta este problematică. Mai exista o speranță în noul partid PUN dar s-a spulberat și ea. După show-ul de pe 1 decembrie se spune că conducerea Partidului va fi transmisă lui D. Chirtoacă. Poate este bine însă e mult prea târziu pentru salvarea Partidului și a dreptei în întregime. La Congres probabil se va lua decizia de lansare în alegeri a PL-ului de unui singur. Mizează pe faptul că lumea, neavând pe cine vota, îi va vota până la urmă. Este o cale greșită, pericolul mare fiind să nu treacă bariera de 6%, iar cele peste 5% de voturi acumulate (de la noi, domnilor unioniști!) să fie transmise pe tavă lui Dodon și Plahotniuc.

Acum cel mai distructiv element pe dreapta este cu părere de rău M. Ghimpu. A făcut lucruri bune sub aspect național dar de ce insistă atât de mult să greșească acum. Dacă el ar dori s-ar putea face o coalizare a forțelor de dreapta, dar cum s-o faci dacă el nu vrea să discute cu „trădătorii” Șalaru, Guțu, Saharneanu, Hadârcă. Nu vrea să discute cu potențialii parteneri de pe centru-dreapta care în opinia lui sunt niște partiduțe neînsemnate („șăici”). Una din declarațiile liderului PL M. Ghimpu de deunăzi m-a demoralizat complet (cred că nu numai pe mine). „Noi suntem gata să mergem împreună cu PAS, PPDA și PLDM. Măcar pe circumscripții cu un candidat unic” a declarat recent M. Ghimpu. Bravo! Cât de mult așteptată este această declarație. Toate bune dacă nu ar fi urmat la doar câteva minute o nouă declarație (pe bună dreptate „pasărea pre limba ei piere”): „Noi suntem un partid nu o șaică. Să și-i treacă pe ai ei prin strungă (făcând referință la propunerea dnei M. Sandu ca fiecare candidat pentru circumscripții să treacă testul de integritate)” a mai declarat M. Ghimpu. Stimate domnule M. Ghimpu, chiar sunteți atât de miop să nu observați starea actuală a partidului dumneavoastră (nu m-am greșit „al dumneavoastră” că dacă ar fi fost al membrilor liberali nu ajungea la starea în care se află acum când orice derbedeu socialist, comunist, pedist râde de unioniști ca fiind niște gângănii slabe). Și Frontul Popular a fost un partid puternic (cel mai puternic după pcm) și unde este astăzi? Și PL-ul de astăzi nu mai este cel din 2007 când avea locomotiva Chirtoacă în plină putere. Spun acest lucru cu mare durere în suflet când văd în ce s-a transformat mișcarea de eliberare națională puternică altă dată. Dacă partidul dstră a rămas încă puternic, este partid dar nu o „șaică”, atunci de ce în alegerile prezidențiale ați luat sub 2% comparativ cu dna Maia Sandu care, cu toate furturile și porcăriile comise de binomul „Dodon+Plahotniuc”, a luat peste 48% chiar dacă la mijloc a fost și efectul votului protestatar.

Oare acesta ar trebui să fie comportamentul unui lider de partid (celui mai important partid pe dreapta până mai ieri), care dorește cu adevărat coalizarea forțelor de pe dreapta și anihilarea tăvălugului binom „Plahotniuc+Dodon”? Este la mintea cocoșului ca în situația de acum a dreptei să se pornească de la principiul „tabula rasa”. Nu ar trebui să existe partide puternice și slabe, trădători, unioniști vechi și mai puțin vechi. Trebuie să existe o foaie albă care să fie completată cu nume de candidați pe cele 51 circumscripții aleși printr-un filtru de integritate, pe principiu de meritocrație. Ce e rău în aceasta? Dacă e atât de puternic de ce se teme dl M. Ghimpu? Să se teamă cei slabi! Mai bine să pună umărul la crearea acestei liste și poate, ulterior, va apărea, în sfârșit, un partid adevărat pe dreapta. Până acum, cu regret, am avut doar partide gen partidul lui Roșca, partidul lui Matei, partidul lui Filat, acum avem partidul lui Ghimpu care nu mai este deja.

Nu prea cred că vor da atenție celor de mai sus. Ei sunt prea importanți ca să se coboare la nivelul simplului alegător. Până acum electoratul de dreapta a votat scrâșnind din dinți. Va mai vota așa oare în continuare? Atât de mult a fost compromisă ideea unionismului încât teamă mie că de această dată vom păți ca în povestea ciobanului care dădea alarme false despre târcoalele lupului. Iar când lupul a atacat turma cu adevărat oamenii au rămas pe la casele lor, crezând că alarma e falsă. De astă dată alarma nu e falsă, gluma s-a îngroșat. Binomul „Plahotniuc+Dodon” are toate șansele să ia majoritatea în viitorul parlament și să reorienteze cârma acestei corăbii naufragiate pre nume Basarabia spre est. Plahotniuc a distrus totul în calea sa. Au rămas doar ruine, așchii din puternicul PLDM de altă dată rămas fără lider după ce Plahotniuc l-a băgat la răcoare pe Filat. Pe dreapta de asemenea, sunt doar o mulțime de așchii liberale fără un lider recunoscut. Omul politic M. Ghimpu a fost Potențialul lider acceptat la început de toți liberalii Dorin Chirtoacă nu mai este. Omul politic Dorin Chirtoacă a fost distrus de unchiul său M. Ghimpu, ultima lovitură fiindu-i dată de Plahotniuc. Inventându-i niște banale dosare l-a impus să demisioneze din postul de primar. Ulterior a organizat alegeri prin care dorea să pună în jilțul de primar pe una din marionetele sale – Ivan Ceban sau Silvia Radu. Atunci când electoratul ia dat peste cap planurile Plahotniuc pur și simplu a scuipat pe el, anulând rezultatul alegerilor, invocând o banală încălcare a legii alegerilor.

Da, într-adevăr, lupii deja au intrat în țarc și papă nestingheriți mioară după mioară.

Și noi ce facem?

————————————–

Valeriu DULGHERU

7 noiembrie, 2018

Chișinău-Basarabia

„De ce să tragi ca la galeră / Să-nveți atâtea fără rost, /De vrei să faci o carieră, / Ajunge numai să fii …PROST”.

(F. Smarandache. Cine râde la urmă e mai încet la minte).

Dar tocmai acest scop l-au urmărit toate regimurile de ocupație rusești (țarist, sovietic, rus putinist!) în teritoriile ocupate. Dar cel mai oribil a fost totuși regimul stalinisto-comunist rus care în „republicile unionale” ocupate și țările socialiste satelit din estul Europei promovau în funcții de răspundere puține cadre naționale, dar majoritatea „mai încete la minte”, coruptibile sau compromise pentru a fi mai ușor dirijate. În acest scop pcus și organele de securitate rusești au elaborat un plan special, aflat și astăzi în uz.

Mai mulți analiști politici, politicieni vorbesc acum despre o anumită scădere a interesului Rusiei față de Republica Moldova, în special, după ce s-a căpătuit cu Crimeea. Ar putea să aibă puțină dreptate însă ținând cont de năravul acestei specii asiatice nu prea cred. Pur și simplu în situația ei economică deosebit de precară Rusia încearcă să „scoată jăraticul cu mâna altora”: în Basarabia cu mâinile unor cozi de topor gen Dodon. În alte foste republici – de asemenea, prin cumpărarea liderilor. Este probabil cel mai vechi mod de ați atinge scopul într-o anumită zonă, folosit de toate imperiile.

La începuturile ei Rusia, prin cumpărarea conducătorilor popoarelor est-siberiene, cu ajutorul unor cazaci răzvrătiți precum Ermak și Habar, încetul cu încetul au ieșit la Oceanul Pacific, au ajuns să domine, să țină în jug o șesime din glob. Un jug cu mult mai crunt ca cel otoman l-au simțit și românii din noua gubernie rusească – Basarabia, ocupată la 1812 cu concursul trădătorului cumpărat Moruzi. Pe parcursul a peste 100 de ani guvernul țarist a folosit cele mai declasate elemente rusești și cozi de topor naționale. Rusia Sovietică (urss) și-a băgat hoardele, impunându-i și pe sateliți (cu excepția României!), în Cehoslovacia în a. 1968 la „cererea guvernului de la Praga” (s-au găsit câteva cozi de topor și acolo!) prin cumpărarea liderilor țărilor satelit din Europa de Est, implementarea unui plan special pentru aceste țări privind controlul mișcărilor de opoziție regimurilor. Îmi aduc aminte o scenă umoristică a umoristului rus M. Zadornov: „Dacă ai aptitudini în medicină te duci la medicină. Dacă ai aptitudini în inginerie te duci la politehnică. Dacă nu ai niciun fel de aptitudini te duci în komsomol”. Așa era crescută nomenclatura sovietică. Fidel mentorilor săi (țariști, sovietici!) Putin, ca un adevărat rus, continuă aceeași tactică în raport cu foștii supuși, astăzi rebeli.

Recent în rezultatul spargerii de către hackerii ucraineni a poștei consilierului lui Putin Vladislav Surkov a ajuns să fie cunoscut planul de destabilizare a situației în Ucraina cu denumirea „Șatun” (o specie de urși-n.n.). Sunt sigur că și în privința Republicii Moldova a existat un asemenea plan, luând în considerație fauna politică care s-a perindat la Chișinău pe parcursul acestor peste 25 de ani de așa numită independență. Și evenimentele din România (porcăria rusească de la Craiova, mai multe acțiuni antieuropene ale stângii dragniste, înroșirea Moldovei (de peste Prut!) și fortificarea campaniei antieuropene ș.a.) fac parte dintr-un alt plan de destabilizare a situației în România. În document se vede cu ce cinism Rusia își atinge scopurile geopolitice în regiune.

Când ultranaționaliști ruși gen Jirinovskij, dar și Putin, declară că Republica Moldova ar putea să se unească cu Rusia (dar doar în cazul când România nu ar fi dușmanul Rusiei!) ar trebui să ne îngrijoreze. „Mărul otrăvit” ar trebui refuzat fiindcă scopul adevărat se ascunde în spatele lui. De menționat că principiile de bază incluse în acest plan nu diferă de cele ale urss în primii ani de după război practicate în „democrațiile socialiste” din estul Europei. Se spune că Stalin iar fi propus lui Adenauer să se unească cu Germania de Est. Mărul otrăvit a fost refuzat, punând în prim plan libertatea și democrația.

Să spicuim câteva „pierle” din acest plan putinist. „Minoritățile rutene din Ungaria, Slovacia și România ar trebui să ceară autonomia rutenilor din Transcarpatia” (observați mărul otrăvit. După ce rușii staliniști au hăcuit după bunul lor plac spațiul din Carpați acum iar durea problema rutenilor), acesta fiind elementul de destabilizare în Transcarpatia prin intermediul statelor vecine, inclusiv România)… Planul acțiunilor concrete privind realizarea statutului federal al regiunii Transcarpatia… Organizarea lucrului în diverse grupuri sociale, politice și structuri regionale…activizarea grupului „Rusinskaia Rodina” (aripa de stânga a comunității rusinilor)”. Dar parcă în Basarabia minoritatea găgăuză nu a avut același rol! „Există posibilitatea ca Donbasul să fie restituit Ucrainei, fapt ce va permite intrarea în parlamentul ucrainean a persoanelor loiale Rusiei care, ulterior, vor bloca integrarea în UE și colaborarea cu NATO”. Dar parcă activizarea lui Dodon (zilele trecute a plecat la Moscova unde s-a întâlnit cu consilierul special al lui V. Putin D. Kozak (a doua oară în ultimele trei luni!), iar astăzi se afla la Istanbul!) nu face parte dintr-un plan similar. „Împreună vom fi mai puternici (desigur, cu cele câteva sute de mii de voturi din regiunea transnistreană + autonomia găgăuză ve-i fi mai puternic!). Avem deja o bună ancoră a statalității (într-un limbaj mai popular se numește talaghir la căruță) – Găgăuzia…” declarase recent „marele integrator Dodon”. De menționat că planul Kozak I pentru Voronin includea o cameră a senatului cu un număr de 26 de locuri, împărțite egal între Republica Moldova și regiunea transnistreană + autonomia găgăuză. În planul Kozak II pregătit pentru Dodon numărul lor este de 27 de locuri împărțite: 13 – Republica Moldova și 14 – regiunea transnistreană + autonomia găgăuză. Observați diferența între obtuzul Voronin și cățelușul, care se gudură mai bine, Dodon!. „Informațiile despre actele de corupție ale lui Poroșenco și ale oamenilor din anturajul său trebuie să fie adevărate, complete și să fie propagate de către sursele noastre din străinătate – Europa și SUA”. Documentul mai stipulează intenția de a adopta anumite schimbări în constituție, pentru oferirea unui statut economic deosebit regiunilor (similar planului de federalizare în Republica Moldova!): alegerea guvernatorilor, minimalizarea influenței Kievului asupra situației economice și sociale. O altă direcție a destabilizării situației va fi ridicarea criminalității la Kiev, stimularea conflictelor interconfesionale, infiltrarea oamenilor „necesari” în mișcarea voluntară și Forțele Armate ale Ucrainei (scenariu deja realizat în Basarabia prin Roșca ș.a.).

„…A duce discuții cu reprezentanții business-ului mare despre un suport economic din partea statului rus pentru întreprinderi și politicieni, dar și unul mediatic, în Ucraina și Rusia”. În Basarabia se realizează metodic acest plan. Este creat un imperiu mediatic prorus. Autonomia găgăuză, nemaivorbind de regiunea transnistreană, sunt zonele „preferate” de investitorii ruși. „Crearea unor grupuri operaționale mobile, care vor putea fi folosite în timpul manifestațiilor de amploare…”. „…A se organiza marșuri ale crucii (la noi mai nou a fost organizat „marșul familiei tradiționale”, marșul „soldatului necunoscut”), unde credincioșii vor purta portretele lui Nicolai al II-lea (împușcat la ordinul mentorilor lui Putin și Dodon!), panglicile Sfântului Gheorghe și alte atribute iritante”. „…O atenție deosebită trebuie acordată afirmațiilor politicienilor din Uniunea Europeană și SUA: majoritatea materialelor trebuie să înceapă cu cuvintele acestor politicieni și nicidecum cu afirmațiile politicienilor ruși…”. Chiar dacă acest plan a fost scris pentru Ucraina să fim siguri că a existat (și mai există!) un plan similar și pentru Basarabia. Este vizibil cu ochiul liber, văzând cum decurg lucrurile.

Scriam anterior că comportamentul Centrului basarabean devine uneori imprevizibil.  Pe 18 octombrie Partidul Democrat propune în parlament modificarea constituției prin introducerea opțiunii de integrare europeană, care nu a trecut, iar peste doar trei zile la „marele show democrat Plahotniuc a declarat despre o a patra cale pentru Republica Moldova”. Vorbind în stilul „marelui geometru și geograf” D. Moțpan PD s-a întors la 380^o în politica sa. Este clar pentru orice om treaz la minte că este vorba de o campanie electorală, o a patra cale pentru Basarabia neputând exista. Este o cale–opțiunea europeană. A doua cale este opțiunea euroasiatică (în frunte cu Dodon), oricât ar trâmbița el despre moldovenismul lui. A treia cale ar fi independența Republicii Moldova în această zonă geopolitică. Căi reale sunt doar primele două. Aici se duce lupta cea mare. Cea de a treia cale și-a demonstrat imposibilitatea pe parcursul celor 27 de ani de așa numita „independență”. Actualul stat Republica Moldova este unul falit fără o doctrină națională clară, fără niciun viitor. Cât de independenți suntem înțelege oricine care are o cât de cât brumă de logică.

Pe parcursul ultimilor ani am văzut mai multe piruiete politice ale centrului democrat: de la orientarea totală proeuropeană (așa au declarat PD pe parcursul ultimilor doi ani!) la așa numita a patra cale proMoldova care este de fapt o trambulină spre orientarea proRusia. Aceasta se va întâmpla îndată după alegerile parlamentare din anul viitor dacă PSRM și PD vor lua majoritatea. Plahotniuc nu iubește ca cei care-i dau bani să mai întrebe cum sunt ei utilizați. Putin, dacă o să-i dea (doar că n-are de unde), nu-i va cere socoteală.

Apare însă o întrebare logică: până unde va merge binomul? Până când o să-i permitem acestui „păpușar” să ne considere drept o turmă. După developarea completă a lui Iu. Roșca în 2009 trebuia găsit printre naționali un nou cal troian. Acesta, se pare, e V. Plahotniuc. Vă mai amintiți cum M. Lupu, devenit proaspăt președinte al PD, îl blama pe Plahotniuc ca fiind membru al familiei Voronin ca doar după o lună să apară pe locul doi în lista PD-ului în alegerile repetate din iulie 2009. Sarcina pusă în fața lui era ca în lipsa pcrm, a lui Roșca, să fie distruse noile partide democratice promițătoare – PLDM și PL. Să-i dăm cezarului ce-i a cezarului: a reușit. Nu mai avem astăzi PLDM-ul de la 2010, când a luat 32 de mandate, și nici PL-ul cu 15 mandate. Există o nebuloasă cu multe așchii pe dreapta.

Nicolae  Steinhardt scria la 1937 în „Trei fenomene ale timpului” (timpul parcă s-a oprit. Cât de actuale sunt și peste 80 de ani!) despre „Invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor, trădarea oamenilor cumsecade”. „Primul: năvălesc nu barbarii  din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur și simplu, în sensul cel mai categoric – proștii și inculții la putere și în ciuda tuturor legilor economice și tuturor regulilor politice fac prostii, ca niște ignoranți ce se află. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adopta expectative binevoitoare, se fac că nu văd și nu aud, pe scurt trădează. Nu își fac datoria. Imparțiali și încrezători înregistrează și tac. Sunt cei mai vinovați”.

Să nu dea Domnul să ne simțim și noi, dragi prieteni, „cei mai vinovați” după alegerile din 24 februarie 2019. Nealegerea doamnei Maia Sandu președinte al Republicii în a. 2016 este în mare parte vina intelectualilor. Acum se pare că suntem pe calea de a mai călca o dată pe greblă prin alegerea majoritară a partidului lui Dodon la parlamentare.

————————————–

Valeriu DULGHERU

29 octombrie 2018

Chișinău-Basarabia

„Să ştiţi: de nu veţi ridica./ Din sânul vostru un proroc./ În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga./ Căci scoşi veţi fi atunci din joc. Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.”

(Alexe Mateevici. Basarabenilor)

Astfel îi avertiza pe basarabeni la 1918 marele patriot și poet Alexe Mateevici. Ieșiți din brațele ursului țarist, rusificați până la refuz, analfabeți, săraci basarabenii de atunci au fost însă mult mai treji la minte: au găsit mai mulți proroci – generația de aur unionistă, care a realizat în condiții extrem de dificile visul de peste o sută de ani de revenire acasă.

Astăzi, în condiții mult mai bune, de aproape treizeci de ani suntem în căutarea unui proroc. Pe parcurs ne-am pricopsit cu tot soiul de proroci falși și acum am ajuns iarăși de unde am plecat. În a. 2007, în plin regim comunist, a apărut tânărul promițătorul Dorin Chirtoacă care avea toate șansele să devină acel proroc, acel „salvator al Neamului”. În a. 2013 avea toate șansele să salveze Partidul Liberal de la pieire, dacă ar fi acceptat propunerea grupului reformator Hadârcă. În loc de lider incontestabil al dreptei a preferat să rămână pur și simplu „nepotul lui M. Ghimpu”. Iar Partidul Liberal a continuat să se prăbușească în hău, fiind părăsit metodic de grupuri întregi (I. Hadârcă cu grupul reformator, A. Guțu, A. Șalaru ș.a.). Mult așteptata, dar prea târzie, rocadă la conducerea PL-ului, anunțată în primăvară de M. Ghimpu pentru 16 septembrie, nu s-a mai întâmplat. Șeful a transferat Congresul pentru data de 1 decembrie, de Marea zi Centenară. El are nevoie de showuri nu de Reunire cu adevărat. De ce a făcut acest lucru când până la ziua alegerilor parlamentare vor mai rămâne puțin mai mult de două luni? Această perioadă este foarte mică pentru a reuși o cât de cât coalizare a forțelor de dreapta. Constatăm cu mare regret că unchiul l-a îngropat pe nepot fără nicio șansă de a reînvia (să ne aducem aminte cum în mod similar a procedat și Roșca cu magnificii săi și unde este astăzi cel mai puternic partid de dreapta de altă dată?). Dar fără PL această coalizare pe dreapta nu va fi completă. Mesajul a fost mai mult decât clar: PL se va avânta în alegeri de unul singur. În situația în care se află acum partidul nu are nicio șansă de a trece pragul de 6%. Și chiar dacă ar trece acest prag care va fi impactul unui grup din 6-7 deputați în parlament. Având chiar 13 parlamentari (acum au rămas doar cu 9 (tot din cauza  managementului prost al Partidului!)), ce impact a avut asupra politicii acestui stat eșuat în perioada 2014-2018?

Să încercăm să facem o analiză a forțelor atât de dispersate de pe dreapta. Deseori îmi vine întrebarea „Doresc oare unioniștii Unirea?”. Nu mă refer la cei peste 30% (care se apropie de 40%) care doresc Unirea cu ardoare, cu patimă, ci la liderași! Și nu găsesc un răspuns clar, univoc. Prin declarații fiecare din liderași este cel mai mare unionist, dar în fapte… Iar avantajele Reunirii sunt atât de evidente încât în mod natural îți pui întrebarea: de ce nu se reușește de făcut pași serioși în această direcție. Mă prind la gândul că „elita unionistă” nu dorește. Nu dorește să asculte de sfaturi, de chemările multiple ale unionistului de rând (care nu dorește posturi, dorește doar Reunirea cu Țara mamă!) devenite deja atât de banale. O stimată doamnă lideraș al „celui mai unionist partid care metodic ia sub 1% în alegeri” mă învinuia că mereu scriu și le dau sfaturi, că ei nu au nevoie de sfaturi. De ce-și permite aceasta stimată doamnă (și nu numai ea!) astfel de declarații de parcă unionismul ar fi o afacere personală. Ei bine stimată doamnă, eu sunt alegătorul de rând care trebuie să vă aleg în alegerile din iarnă. Cum m ă convingeți prin fapte nu prin vorbe?

Să vedem cine se mai află pe segmentul de dreapta. Ah da. Noul partid unionist – Partidul Unității Naționale (PUN) apărut pe ruinele PL-ului, din așchiile desprinse de la el, fondat cu concursul nemijlocit al ex-președintelui României dl T. Băsescu. Atâtea speranțe se investiseră în acest partid care trebuia să vină în locul PL (așa cum PL a venit în locul PPCD și PFD), dar se pare că în zadar. De o jumătate de an acest partid parcă nici nu există în acest an crucial pentru destinul unionist al acestui colț de țară. Ultima declarație a lui A. Șalaru că PUN-ul  ar putea să nu candideze la alegerile parlamentare din februarie 2019 a fost chiar una ieșită din comun. În loc să se zbată, să contribuie la unificarea forțelor pe acest segment, el bate în special în cei care ar putea să-i fie aliați, inclusiv în problema Reunirii (e vorba de dna M. Sandu), iar acum bate în retragere, lăsându-i câmp de manevră kremlinezului Dodon. Iar acest kremlinez Dodon, luând în alegeri majoritatea și preluând împreună cu PD întreaga putere în stat, primul lucru pe care-l va face (a declarat acest lucru de atâtea ori!) va scoate în afara legii toate partidele unioniste, inclusiv al dlui A. Șalaru. Nu aș vrea să-i dau dreptate marelui Voltaire care spunea ca politica înseamnă „dominarea celor lipsiți de scrupule asupra celor lipsiți de memorie”. Un dezamăgit unionist (ca mulți alții!) comentează pe rețelele de socializare declarația lui A. Șalaru: „Eu sunt unionist și voi vota doar pentru un partid care va susține ideea unionistă. Așa am procedat de ani de zile. Ani de zile am votat doar cu partidele unioniste. La început, cu frontul, apoi cu liberalii, dar acum sunt în ceață, pentru că nu mai știu pentru cine să-mi dau votul…Indecizia mea mi-a fost accentuată și de anunțul de azi al lui Anatol Șalaru, pentru că, trebuie să recunosc sincer, simpatiile mele se înclinau spre acest partid, dar acum, după ce acesta a părăsit câmpul de lupte electorale, chiar nu mai știu pentru cine să votez…Teama mea cea mai mare e că îmi voi da votul pentru nu știu ce partid unionist și acesta nu va trece pragul electoral și atunci votul meu se va pierde sau se va duce la socialiști. Adică votând nu știu ce partid unionist, eu voi vota, de fapt, socialiștii. Or, tocmai lucrul acesta nu mi-l doresc… Tot gândindu-mă care ar putea fi soluția, cred că aceasta nu poate fi decât una singură. Ca partidele unioniste SĂ SE UNEASCĂ. Să demonstreze că sunt unioniste și să se unească. Militează pentru unire, dar luptă între ele. Oare nu e un paradox?”. Situația pe dreapta e clară că la moment nu avem pentru cine vota. Nici unul din partiduțe nu are șansa de a trece separat barajul de 6%.

Ce avem pe centru-dreapta? Am spus în repetate rânduri că pe centru-dreapta a apărut o oarecare construcție. Chiar dacă A. Nastase este vulnerabil criticii din partea binomului, fapt ce s-ar putea să aducă unele deservicii Alianței, totuși fenomenul de „unire a forțelor” își va spune cuvântul în aducerea voturilor. Această Alianță trebuie susținută în pofida tuturor neajunsurilor și să construim ceva pe dreapta nu să batem cu îndârjire în potențialii aliați în parlament.

Ce avem pe stânga. Recunosc cu durere în suflet, stânga este cel mai organizat segment. Uitați-vă cum merg în teritoriu și își lansează candidații pe circumscripții (cu 5 luni înainte de alegeri!). Doar talimbul Voronin a reacționat la această încălcare a Legii privind alegerile, ceilalți au luat apă’n gură de parcă nu iar atinge. Ei bine, tăcerea PDM este explicabilă. Binomul și-a împărțit sferele de influență: tu Dodoane ia cât poți pe circumscripții, pe care ți le-am croit „sub tine”, iar eu voi cumpăra deputați independenți cât voi putea. Acest segment se umple de tot soiul de candidați certați cu legea. Șor, locul căruia e la dubă pentru miliardele furate, este susținut de guvernare pe toate căile. Pentru a scăpa de justiție probabil va candida pe una din circumscripții la Orhei, unde să fim siguri, va câștiga cu concursul orheenilor cumpărați cu „pâine ieftină și distracții pe gratis”. Cât de ieftin se vând. Unde au dispărut acei orheeni care la 1918 au dat startul Unirii? Un alt penal certat cu legea, P. Corduneanu, anchetat după pentru crimele comise împotriva tinerilor în evenimentele din 2009, candidează pe listele partidului socialiștilor la Hâncești. Parlamentul devine un fel de „krîsha” pentru infractori.

Privesc cu groază seară de seară pe ecranele televizoarelor la posturile lor (aveau 2, acum au vreo 51) cum socialiștii își lansează candidații în circumscripții. La început Căușeni, Ștefan Vodă, Soroca, Dondușeni, apoi Comrat, Cahul, Hâncești ș.a. La Comrat tov. Z. Greceanîi a declarat literalmente următoarele: „Găgăuzia este garantul existenței Republicii Moldova”. Nici mai mult nici mai puțin. Cei care întotdeauna, de la 90 încoace, au luptat împreună cu Tiraspolul pentru refacerea urss, pentru intrarea în Rusia, acum acești kremlinezi socialiști îi consideră garanți ai statalității! Doar în acest colț de țară cu ființe fără coloană vertebrală, fără un elementar simț național, se pot întâmpla astfel de anacronisme. „Rușii din Moldova au suferit rușinea de a fi numiți minoritate națională”, scria referindu-se la evenimentele din anii 1990-1991 Anatoli Cernyaev, consilierul de politică externă al lui M. Gorbaciov. Dar cum să-i numești altcumva dacă în Basarabia au rămas doar 4.75%, în celelalte state fost sovietice – cam tot atâția. Doar în perioada sovietică o minoritate rusă de vreo 12% deținea peste 80% din toate posturile de conducere de diferit nivel, considerându-se națiunea conducătoare. În 1991, după destrămarea urss, rușii au simțit „rușinea” de a se retrage de la gurile Dunării, spre care au înainta prin rapturi de teritorii timp de peste 300 de ani, la vreo 700 km spre est. Acum aceste lichele, acești trădători de neam, se stăruie să le șteargă „rușinea de pe obraz” rușilor și găgăuzilor rusificați care numai găgăuzi nu se simt. Practic toate mult trâmbițatele investiții rusești (nu sunt prea mari dar pentru o populație de apr. 140000 sunt simțitoare) sunt orientate spre Comrat, spre acest copil răsfățat. Tot spre Comrat sunt orientate investiții și ajutoare din Turcia, Uniunea Europeană, SUA, care integral pe Basarabia pe parcursul a 27 de ani au depășit suma de 5 mld de dolari în formă de ajutoare nerambursabile.

Simțindu-se puternici (de fapt nu Dodon care se află în topul sondajelor este puternic ci ceilalți sunt slabi) kremlinezii socialiști devin obraznici. În mare parte analfabeți dar gălăgioși ei îi bruiază pe ceilalți parteneri de pe platourile televiziunilor. Deunăzi un mucos, cu puțină, foarte puțină carte dar cu aere de mare lider al unei așa numitei „asociații de tineret „Urmașii lui Ștefan” (să vadă marele Ștefan cum îi este terfelit numele de niște neisprăviți kremlinezi în marea tăcere a acelora care trebuie să-l apere, unde le stau picioarele le-ar sta capul) îmi dădea de la scandalosul post NTV „lecții de istorie, de bună purtare într-o instituție de învățământ”, ajungând cu petiție până la Ministerul Educației. În interviul, pe care mi l-au cerut (în legătură cu niște standuri informative de pură istorie a Neamului!), am spus că tinerii de genul acestui fanfaron trebuie să citească mai mult, să sape nu până unde-i spune șeful Dodon (până în sec. al XI, de parcă până atunci strămoșii noștri cu o istorie multimilenară pe care nu o au multe popoare cu apucături belicoase erau cățărați pe copaci în timp ce în est se construia o civilizație creștină prosperă!), ci până la rădăcinile adânci ale Neamului. Cât o să mai răbdăm bătaia de joc din partea unor obraznici cărora nu le putem riposta că suntem slabi, că liderii noștri unioniști sunt preocupați doar de luptele fratricide și de lustruirea imaginii unioniste.

În general, sunt un unionist optimist și încerc să transmit acest optimism și altora însă simt tot mai mult că din cauza găinăriilor liderilor de partiduțe unioniste mi se năruie fundamentul de beton (vorba lui Ghimpu) a acestui optimism. Nu dor loviturile lichelelor kremlineze, dor inacțiunile, găinăriile politice ale acelora care și-au luat misiunea sacră de a ne duce spre Reunire. „…Când o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, când  legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția, iar onestitatea devine un sacrificiu  de sine, atunci vei putea  spune, fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este  condamnată” scria la 1950 filozoafa americană Ayn Rand. Cu toate acestea nu consider (încă) că soarta societății basarabene este condamnată.

În final termin cu niște minunate versuri deosebit de semnificative pentru această situație în care ne aflăm, cu o chemare către marele Ștefan: „Timpul nu-l mai cruță,/ Nici soarta nu-l iartă / Bourul îši plânge / Stema-nsângerată! (de statalistul Dodon-n.n.)…În fața icoanei / Lumea să se roage, /Štefan să ne-audă / Ši să facă pace! / Timpul nu ne cruță,/ Soarta nu ne iartă / Turma stă ši-ašteaptă, Boii stau ši cată…” (Ion Cojocaru).

Turma stă și-așteaptă!

–––––––––––––

Valeriu DULGHERU

14 octombrie 2018

Chișinău-Basarabia