„Azi cartea se vinde greu, oamenii se vând ușor, iar Țara se dă degeaba”

(George Ceaușu)

 

Este vorba despre marea luptă la prezidențialele din toamnă. O luptă decisivă pentru scoaterea acestui colț de țară din captivitatea lui Dodon și punerea lui locul binemeritat- la dubă.. În loc să ne pregătim bine pentru această luptă din timp (cum face kremlinezul Dodon de trei ani și nu cum am făcut-o în alegerile din 2016 când Maia Sandu a avut doar două săptămâni de campanie electorală!) noi ne irosim forțele, timpul și elanul în lupte fratricide, lupte pe viață și pe moarte. Prima piatră, de care s-au împiedicat eurounioniștii în pregătirile către scrutinul prezidențial, sunt alegerile din circumscripția nr. 38 din Hâncești pentru un simplu loc de deputat (nesemnificative comparativ cu miza din toamnă!). Se pare că aceste alegeri vor deveni (din păcate!) o oglindă a ceea ce se va întâmpla în toamnă pe segmentul eurounionist. Pentru orice idiot este absolut clar că fără o unificare a tuturor forțelor eurounioniste care să iasă cu un singur candidat (chiar din primul tur fiindcă în cazul mai multor candidați de pe segmentul de dreapta-centru dreapta există pericolul câștigării alegerilor de către Dodon chiar din primul tur!) nu avem nicio șansă să-l doborâm în toamnă pe buldogul Dodon. Fără ample și aprinse discuții în vederea identificării candidatului unic cu cele mai mari șanse de câștig în fața kremlinezului Dadon, cu cedări, scrâșnind din dinți, care trebuie începute de pe acum, nu avem nicio șansă. Fără câștigul prezidențialelor din toamnă unionismul, dar în general existența acestei așchii de popor român, nu are nicio șansă. În următorii patru ani riscăm să devenim o anexă a transnistriei și găgăuziei în posibila structură federativă.

Privesc cu dezgust dar și cu mari temeri la acest teatru de prost gust. În loc să se consulte între ei, s-au avântat fiecare din țarcul său partinic cu candidatura sa. Din păcate se repetă fidel scenariul din alegerile primarului de Chișinău, după care ni s-a părut că actorii activi au mai prins la minte după atâta călcat pe greblă. Cu o singură deosebire (spre bine): în loc de cinci candidați de pe un segment de dreapta avem un singur candidat. Dar dacă ar fi fost unită întreaga dreaptă? Startul l-au dat, din păcate, componentele Blocului ACUM care împreună au făcut atâtea lucruri bune (cel mai bun lucru – ne-au scăpat de Plahotniuc și au arătat că se poate guverna altfel. Acum omul simplu are cu ce compara găinăriile membrilor guvernului lui Dodon!). Fiecare s-a grăbit să-și înainteze candidatul său. Bravo candidatului PPDA Dl. M. Druță care a înțeles mai bine decât șeful lui că este o mare prostie să nu se meargă cu un singur candidat din partea Blocului ACUM. A. Năstase a declarat deja (este un fel de infantilism copilăresc) că dacă nu se va merge în aceste alegeri cu un singur candidat din partea Blocului ACUM PPDA va merge cu candidatul său în scrutinul prezidențial din toamnă. De ce să nu-i cedezi acum jucăria dacă vei avea nevoie de sprijinul lui într-un moment mult mai important?

Nu consider corectă nici decizia PAS de a merge cu candidatul său. Cu toată stima față de Dna Olesea Stamati dar ea ar fi trebuit să procedeze ca dl M. Druță. Având un contracandidat chiar din partidul PAS (pe dl Cobzac, nu punem în discuție cum a apărut această candidatură), înseși organizația PAS din raionul Hâncești fiindu-i într-un fel ostilă, nu are nicio șansă să câștige. Pe lângă acesta mai are încă cel puțin trei contracandidați de pe segmentul de dreapta-centru-dreapta (PLDM, PUN, UNIREA) atunci când pe segmentul de stânga este doar un singur candidat, altul (al democraților) fiindu-i de ajutor pentru a rupe voturi de la centru-dreapta dispersată și debusolată de atâția candidați. Părerea mea este ca PAS să facă un pas înapoi, să accepte o candidatură a PPDA sau poate a tuturor componentelor de pe dreapta-centru dreapta (PAS, PPDA, UNIREA și PLDM). Să rămână pe acest segment doar candidatul PUN-ului (dacă va insista în continuare!), care la sigur va fi taxat de alegători pentru separatismul (chiar antiunionismul!) de care dă dovadă. În final îmi pun întrebarea (dar și celor cu putere de decizie de pe segmentul eurounionist): care a fost rostul acestei grabe, acestui tembelism pentru un loc de parlamentar care practic nu hotărăște nimic? Oare nu era mai bine de ajuns la un consens și de pregătit terenul atât de minat, deminarea căruia cere timp, pentru alegerile din toamnă?

Atunci mă întreb: de ce totuși se întâmplă lucruri atât de proaste într-un moment atât de crucial? Poate această puzderie de liderași de pe dreapta-centru dreapta văd ceea ce noi, cei de jos, nu observăm? Poate Dodon nu mai este atât de puternic și nu trebuie să-i acordăm atenție? Există și astfel de opinii sinucigașe pentru segmentul eurounionist, care nu fac altceva decât să toarne apă la moara răblăgită a lui Dodon. Priveam deunăzi la un post de televiziune duelul dintre doi unioniști D. Chirtoacă și S. Mocanu (în privința ultimului nu sunt sigur, una spune și alta face!). Atunci când Dl D. Chirtoacă venea cu argumente forte de a nu repeta greșelile din alegerile primarului Capitalei și de a merge în alegerile prezidențiale cu candidatul său (și aici s-a întâmplat o metamorfoză: puțin timp în urma D. Chirtoacă era de părere că chiar în primul tur toți eurounioniștii trebuie să meargă cu un singur candidat. Se vede că această nouă opinie este impusă de conducerea colegială a mișcării UNIREA!), dar neapărat cu un acord de „neagresiune” încheiat interlocutorul său S. Mocanu venea cu ideea identificării unui singur candidat unionist care să se bată pe viață și pe moarte cu Maia Sandu pentru a ieși în turul doi cu Dodon, pe care-l va învinge. Se va întâmpla în acest caz tocmai ca în cunoscuta zicală românească „când doi se bat al treilea câștigă”. În acest caz Dodon va câștiga chiar din primul tur. Cum poți să numești această aberație altfel decât o mare provocare dodonistă. Mă miră faptul că se mai găsesc unii (și printre moderatorii televiziunilor) care mai cred în aberațiile acestui așa numit unionist cu un trecut atât de sumbru al unui transfug care în ultimii 30 de ani a migrat de pe extrema dreaptă (Frontul Popular) până la extrema stângă (consilier al lui Voronin). De ce i se acordă atâta atenție acestui individ cu identitate atât de obscură și partidului său (Mișcarea Populară Antimafie) care din momentul fondării (a. 2011) a obținut 1,74% (în alegerile parlamentare din 2014), 0,36% și 0,20% (în alegerile locale din 2015 la consilii raionale și, respectiv, sătești), 0,61% (în alegerile parlamentare din 2019), iar în alegerile locale din 2019 nu a participat?

Continue reading „Valeriu DULGHERU: O luptă deja pierdută înainte de a fi începută” →

Acțiunile corupte ale lui Vlad Plahotniuc au subminat statul de drept și au compromis sever independența instituțiilor democratice din Moldova. Astăzi, îl declar public persoană indezirabilă. SUA stă alături de Moldova în lupta împotriva corupției”.(Mike Pompeo, Secretar de stat, SUA).

Este soarta tuturor dictatorilor, hoților. Este și cazul oligarhului păpușar V. Plahotniuc. Nu s-a mai săturat de bani. Nu s-a mai săturat de putere. A crezut că e veșnic. A avut o șansă să devină erou național – un „Vlad unificatorul”. Prin 2018, când sclipuise prin șantaj și cumpărare o majoritate parlamentară din 67 de deputați (din 101!), se vorbea că ar fi putut să facă unirea. A avut suficientă putere, nu a avut dorință. Acum este fugar, ca un câine vagabond, refuzat de majoritatea țărilor. Decât o viață de fugar indezirabil pentru el și familia sa mai bine ar reveni benevol acasă și și-ar ispăși pedeapsa. Prin aceasta ar contribui mult la elucidarea furtului Miliardului, despre care știe multe. Vlad Filat ne amenința că dacă va vorbi va exploda întreg sistemul. Iată că n-a mai spus nimic din ceea ce știe. Dimpotrivă, într-un mod miraculos, este eliberat înainte de termen din detenție (de cineva!) și împins în politică pentru a zădărnici unificarea forțelor proeuropene.

Și acest Vlad Plahotniuc, dacă ar reveni sau va fi adus forțat, ar putea exploda întreg sistemul din câte știe. De aceea, nu este dorit în Basarabia de către actuala clasă de la guvernare în frunte cu Dodon. Dodon și gașca lui s-au bucurat că l-au văzut plecat departe pe Plahotniuc și vor face tot posibilul să nu fie adus în Republica Moldova. În pofida tuturor declarațiilor de „luptă cu corupția”.

Fostul premier Ion Sturza califică interdicția americanilor drept „o lecție cinică ce trebuie învățată… Uite aici a venit sfârșitul lui Plahotniuc. Lecție pentru D&Co…”. „Cât de simbolic…Acum patru ani, 13 ianuarie 2016, SUA au avut de ales între mine și Plahotniuc. În ultimul moment au decis în favoarea lui Plahotniuc. Banii din Dubai și promisiunea de a reconfigura Parlamentul pentru a opri „tancurile rusești” au fost argumentele care m-au pus în fața faptului împlinit. Mai târziu, doamna Nuland mă consola, chipurile, politica americană are limitele sale. Au trebuit patru ani de luptă pentru ca aceste limite să fie puțin extinse” mai spune I. Sturza. Desigur, statele mici, inclusive Republica Moldova, sunt pioni în mâinile granzilor, dar totuși le mulțumim americanilor că au reacționat la durerile noastre. Este soarta tuturor dictatorilor, slugilor, valeților. Când sluga nu mai este bună este aruncată la groapa de gunoi.

Și ex-premierul Maia Sandu, care a făcut mult pentru detronarea lui Plahotniuc (mult mai mult decât fricosul și lăudărosul Dodon), a comentat acțiunea americanilor cu referire directă la Dodon: „SUA au impus sancțiuni personale împotriva lui Plahotniuc și a familiei sale. Mulțumim Guvernului SUA că a dat curs solicitării noastre de a-l pedepsi, făcând astfel dreptate cetățenilor țării noastre. Igor Dodon, care încearcă să preia sistemul corupt al lui Plahotniuc, trebuie sa ia aminte – mai devreme sau mai târziu, cei care comit crime împotriva propriului popor vor fi pedepsiți”, a scris Maia Sandu.

Și vicepreședintele parlamentului A. Slusari a comentat acest eveniment: „Igor Dodon trebuie să se gândească înainte de a merge pe acest drum. Dodon încearcă să fie Plahotniuc nr. 2. Pentru mine demult acest om este un criminal. Acum este confirmat și de SUA. Soarta lui Dodon ar putea fi mai tristă”.

Desigur, Plahotniuc are mai multe variante: să se ascundă undeva prin pădurile Amazonului, cum au făcut pe timpuri criminalii naziști care au vrut să scape de pedeapsă. Va fi fugar toată viața? Ce perspectivă sumbră pentru el și familia sa!

Și marele președinte „a întregului popor moldovenesc, independent și apolitic” Dodon nu putea să nu comenteze acest eveniment, cu atât mai mult că vestea ia fost adusă personal de ambasadorul SUA Derek J. Hogan. „Plahotniuc nu este primul care captează întregul stat și joacă jocuri geopolitice (desigur, mai este unul – Dodon!). Aceeași soartă le revine și altor politicieni care încearcă să profite de contradicțiile celor puternici. Exemplul său este pentru alții de învățătură (dar pentru Dodon?)”, a comentat I. Dodon acțiunea SUA cu referire la Plahotniuc. Gura prostului adevăr vorbește. Câtă nerușinare, câtă lipsă de elementar simț. El, care în ultimul timp doar cu aceasta s-a ocupat (și se mai ocupă!), cu preluarea structurilor de stat și a schemelor frauduloase ale lui Plahotniuc, ne dă lecții! Culmea!

După ce a preluat controlul asupra structurilor statului, ANI, CNA, CC, asupra audiovizualului cu cele vreo 5 posturi de televiziune controlate de el și alte o duzină de posturi rusești, care-l servesc, după ce a recunoscut că partidul său (PSRM, chiar zilele trecute a participat la ședința consiliului politic în calitate de „președinte al tuturor!”) este finanțat lunar de către ruși cu până la un milion de euro, iată că a mai găsit o găselniță de unde să scoată ban. Mai dorește să scoată din rezerva statului un miliard de dolari, care vezi bădărănism „stau fără treabă” și ar putea fi folosiți pentru „marea reconstrucție a țării” pe care a gândit-o, de facto va fi un al doilea megafurt al altui Miliard.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: După faptă și răsplată” →

„E trist să ai o dreaptă dezbinată. E trist să fii în țara ta străin…”

 

E trist! E chiar rușinoasă această stare când tot soiul de dodoni, cebani, novaci fac glume de prost gust pe seama neunirii noastre. De treizeci de ani ne bălăcim într-o profundă mizerie materială și spirituală. Din cauza neunirii noastre. Cât am fost uniți, într-un singur gând, într-un singur front, în jurul unui ideal național am fost puternici și am câștigat. Tot soiul de niculini, pologovi, bolșacovi se temeau de noi, într-un fel ne stimau scrâșnind din dinți. Urmașii lor de astăzi nu se mai tem. Ei, fiind uniți în jurul unor interese obscure (interese de grup, de clan, de etnie), sunt o forță. Fiind uniți am câștigat dreptul la limbă și alfabet. Fiind uniți am câștigat tricolorul și imnul, ulterior pierdut (tot din cauza neunirii noastre!). Am câștigat Capitala (în condiții grele primarul N. Costin a transformat Chișinăul dintr-o suburbie sovietică de la periferia imperiului într-un oraș românesc european), pe care am cedat-o atât de ușor kremlinezilor Ceban și Dodon prin neunirea noastră.

Toate nevoile noastre s-au început atunci când au apărut primele fisuri în Frontul Popular cauzate de infiltrarea lui Iuda Roșca. În loc să ne luptăm să facem ordine în interiorul Frontului (așa cum se face în partidele cu democrație avansată) l-am lăsat pe mâinile trădătorului Roșca care metodic l-a distrus până l-a dus la groapa de gunoi politic, folosind tribuna lui pentru a bate în partidele nou apărute. Ne-am separat constituind alte formațiuni (cu aceeași ideologie!). Congresul Intelectualității, transformat ulterior în Partidul Forțelor Democratice, a fost una din ele. Când și această formațiune a ajuns să fie prost guvernată iarăși a fost părăsită de forțele sănătoase și lăsată să degenereze până a dispărut complet. Pe fundalul regimului totalitar comunist din așchiile Frontului Popular și PFD-ului a apărut o nouă formațiune unionistă – Partidul Liberal care promitea să fie unul cu adevărat național și să învețe din greșelile predecesorilor. Din păcate au repetat întocmai aceleași greșeli. Când și în acest partid au apărut probleme de democrație internă iarăși, în loc să se lupte cu problema din interior, lideri ai partidului l-au părăsit rând pe rând formând din așchiile desprinse noi partiduțe tot cu ideologie liberală: PLR, PUN, Noua Dreaptă, Uniunea Salvați Basarabia. Alături de ele au apărut și alte partide și organizații unioniste – Tinerii Moldovei, ODIP, BUN, Democrația Acasă, PNL ș.a., toate unioniste și toate alimentându-se din același bazin electoral, divizându-l până la refuz.         Toți acești ani s-au condus de diavolescul principiu românesc „Unde-i unul pot fi doi”. Este ca și cum de fiecare dată, în loc să consolidăm vechea casă construită temeinic, dar în care au apărut unele fisuri neînsemnate, la fiecare fisură apărută ne aventurăm să construim o nouă casă. Dar în grabă această nouă casă este mai prost concepută, mai prost construită, gata să fie zburată de un eventual vânt mai puternic.

Sunt prea multe formațiuni politice pe segmentul de dreapta. Toți acești doisprezece ani s-au bătut între ele pentru electoratul de dreapta încât l-au buimăcit de-a binelea. Nu mai înțelege moș Ion de ce unionistul X se bate pe viață și pe moarte cu unionistul Y, atunci când peste gard lupul așteaptă deznodământul pentru ai ataca. Nu mai înțelege moș Ion unde este adevărul, unde sunt adevărații unioniști. Toți declară că sunt unioniști, unii mai mari decât alții. Dacă e așa de ce însă nu sunt împreună (Unirea înseamnă împreună!), într-o singură formațiune, cu un singur lider ales în mod democratic și demis în mod democratic dacă nu-și face treaba, cu un singur candidat în alegeri. Adevărații unioniști sunt acei care sunt capabil să se unească în primul rând între ei. Așa sunt priviți de electorat. Toată lumea unionistă vorbește despre unire, unificare, însă nimic nu se face pentru unificarea forțelor eurounioniste. Fiecare lider ale celor vreo opt partiduțe unioniste declară că este gata să se așeze la masa de tratative pentru unificarea forțelor dar nu face nimic pentru această, fiecare din ei văzându-se centrul în jurul căruia să se cristalizeze viitorul partid. Încercați Domnilor lideri de partiduțe să luați alți arbitri (decât cei din preajmă, să adoptați alte criterii de apreciere a calităților liderului unic și incontestabil al întregii Drepte. Referitor la D. Chirtoacă. Este un unionist convins, unionist până în măduva oaselor, dar ca lider al întregii Drepte este răsuflat și vulnerabil. Dacă în a. 2013 ar fi acceptat propunerea mai multor lideri ai PL-ului să preia timona Partidului, dacă nu ar mai fi candidat la alegerile primarului Capitalei în 2015 (am fi pierdut un primar dar am fi câștigat un lider al Dreptei!), ar fi fost evitată părăsirea PL-ului de către personalități ai unionismului, astăzi am fi avut un partid de dreapta puternic și lider incontestabil al Dreptei. Din păcate miopia politică, dar și râșnița primăriei în tandem cu dosariada lui Plahotniuc, l-au epuizat. Scorul luat în alegerile locale recente (a fost cel mai bun între candidații unioniști!) comparativ cu cel de peste 53% luate în a. 2015 este insuficient pentru un lider al Dreptei. Partea bună pe care o face dl D. Chirtoacă este că încearcă să coalizeze această dreapta fărâmițată.

„Electoratul unionist este cel mai motivat, cel mai select. El nu poate fi cumpărat cu un kilogram de hrișcă, nu poate fi dus să voteze cu turma. Dreapta, care reprezintă peste 30% din electorat, trebuie să devină un centru al coagulării forțelor eurounioniste” spune istoricul și analistul politic Anatol Țăranu. De ce atunci domnilor șefi de partiduțe unioniste Vă bateți joc de acest electorat unionist care merită altă soartă? Reformatarea totală a dreptei este condiția sine qua non de supraviețuire a românilor basarabeni.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Povara neunirii noastre” →

„Stați liniștiți români! Totul e perfect. Nu se întâmplă nimic. A murit democrația, atât… Nimic grav…. Am pierdut tot ce am câștigat în 30 de ani… Nu-i grav… S-a ales doar praful de statul de drept. Atât! Pe mine mă doare Pasivitatea poporului meu. Deșteaptă-te romane…nu funcționează…din păcate”.

(Actrița Oana Pellea)

 

            Într-adevăr, nu s-a întâmplat nimic grav! Doar am pierdut tot ce am câștigat în 30 de ani. S-a ales doar praful din statul de drept. Atât. I-am dat jos pe hoții oligarhi Plahotniuc și Șor. Altul a venit în locul lor – kremlinezul Dodon. Iar noi stăm și ne ciondănim cine e mai adevărat și mai mare unionist, cine e mai proeuropean. Iar Dodonul în această pasivitate absolută își face treaba, își lustruiește imaginea, își curăță calea și se pregătește de următorul mandat de președinte. În acest scop a dat lovitura de moarte din spate „partenerului” său de coaliție, a acaparat puterea executivă, el devenind și prim ministru, pe lângă „președinte de țară”, de parlament și de partid (PSRM). I-a plăcut. I-au plăcut călătoriile pe spinarea noastră. Fiind un nimeni și nimic i-a plăcut să fie alături de granzii lumii, de monarhii lumii, să se simtă și el mare. De la un timp chiar crede că și el este mare, important. Se vede mediator între est și vest. Iar noi ce facem?

            Dodon iese în fața lui moș Ion la toate televiziunile și anunță seria de măsuri sociale, de altfel furate, în stilul care-l caracterizează, din proiectul de buget pregătit de guvernul Maiei Sandu. Stimate moș Ion! Când te uiți în ochii tulburi ai acestui mare mincinos Dodon, ce vezi în ei? Nimic omenesc, nicio compasiune pentru mata. Ar trebui să-l întrebi: cum e să-ți duci zilele care ți-au mai rămas cu pensie în jur de o mie de lei atunci când kremlinezul Dodon doar pentru un moft al său de a fi prezent la ceremonia de investire a împăratului Japoniei (alături de monarhi ai lumii!), a cheltuit 256000 de lei în doar două zile, ce echivalează cu 256 de pensii lunare ale dumitale moș Ion! De ce cheltuie banii publici (și ai matale moș Ioane!) pe călătorii interminabile, pe întreținerea unui personal umflat. Pe parcursul celor trei ani de președinție Dodon a efectuat 37 de deplasări, dintre care 17 în Rusia, fiind cheltuiți din buget peste 3 mln lei: în 2017 – 1 135 479 lei, în 2018 – 1 325 958 lei, iar în anul curent peste 500000 lei. Costul mediu al unei deplasări – 73000 lei. Acest președinte călător doar pentru călătorii „in interes de serviciu” (ca și vizita în Iran (unde a profanat stema Republicii Moldova, ascunzând crucea din ciocul vulturului), a participat la Campionatul mondial de șah al femeilor!). Comparativ cu perioada președinției Timofte cheltuielile pentru călătorii s-au majorat de 2,8 ori. În 2017, bugetul Președinției a fost de 16,108 milioane de lei (10 646 de milioane cheltuieli de personal, adică salarii pentru armata de consilieri, cei vreo 35 de șefi direcții, consilieri, consultanți, fiecare din ei având 2-3 subalterni, o armată întreagă), iar în 2018 acesta s-a ridicat deja la 18,758 de milioane de lei (11,255 de milioane de lei cheltuieli de personal). Mai mult, în primele cinci luni din anul curent, Președinția a cheltuit deja 11,745 de milioane de lei, peste jumătate dintre care, 7,631 de milioane, pentru plata salariilor, arată buget.mf.gov. Față de anul 2016, cheltuielile Președinției vor fi aproape duble la finele anului 2019. După cum vezi moș Ioane „luxul” de a-l avea președinte pe kremlinezul Dodon ne costă tot mai scump de la an la an. Dar avem noi nevoie, în general de un așa președinte cheltuitor?

Mata moș Ioane când î-l auzi vorbind la televizor cât e de grijuliu față de cei nevoiași să nu-l crezi. Eu personal l-aș mai crede dacă ar proceda precum procedează alți lideri de state, mult mai bogate. De exemplu, președintele Croației excelența sa Kolinda Grabar-Kitarovic: a vândut avionul prezidenţial și 35 automobile Mercedes Benz care erau atribuite miniştrilor şi altor oficiali; și-a redus propriul salariu şi cele ale miniştrilor la jumătate; costurile şi salariile ambasadorilor şi consulilor au fost coborâte la 60%; a eliminat pensiile speciale pentru senatori şi deputaţi. Al nostru Dodon a umflat statele președinției până la refuz, dublând cheltuielile. Președintele Austriei merge la serviciu cu transportul public, al nostru Dodon – cu un alai de mașini speciale cu bodyguarzi, care costă bani. Cancelarul Germaniei, celei mai bogate țări europene, A. Merkel locuiește într-un apartament obișnuit, are o reședință extravilană modestă. Al nostru kremlinez locuiește într-un palat în trei nivele, are o reședință la Condrița fastuoasă cu zeci de camere, terenuri de joacă pentru copii (are tocmai trei copii!), întreținerea și reparațiile căreia costă peste 30 mln lei (plus la aceasta 500 ha de păduri!), pe care o folosește după bunul său plac în scopuri de familie.

Acest așa numit socialist „cu mare durere de popor și nevoile lui” se comportă ca un ins care nu duce contul banilor (într-o „țară” atât de săracă!). Cât î-l vom răbda moș Ioane? De fapt el va face ce îi tună prin cap atâta timp cât noi îi vom permite. Iar noi îi permitem prin neunirea noastră, prin ciorovăielile între eurounioniști. Pentru a-l pune cu botul pe labe pe acest kremlinez este nevoie ca toate forțele eurounioniste să se unească într-un front comun antidodonist, să colaboreze cu forțe sănătoase proeuropene chiar din PDM (fiind slabi și dezuniți nu avem alte variante). Așa cum a fost dat jos Plahotniuc cu ajutorul PSRM, tot așa poate fi dat jos Dodon  cu ajutorul PDM. Democrații au multe de neiertat lui Dodon și acest moment trebuie exploatat. Necolaborând cu democrații, unde există o aripă cu care se poate de colaborat, de fapt îi împingi în brațele lui Dodon. Următorul pas ar putea fi trecerea unui grup de „democrați” în armata lui Dodon cum se făcea pe timpul lui Plahotniuc.

În realitate ce avem astăzi? Avem o dreaptă extrem de divizată. În perioada alegerilor parlamentare, dar, în special, după formarea coaliției atipice ACUM+PSRM, unioniștii s-au împărțit în trei părți. Un grup unionist, care a sprijinit Blocul ACUM, neavând altă opțiune (puzderia de partiduțe unioniste extrem de dispersate au dus la pulverizarea electoratului unionist) și au susținut, scrâșnind din dinți, această coaliție atipică.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Cine va stăvăli tavălugul dodonist?” →

Scriam ceva timp în urmă, în zbuciumata perioadă post electorală de trei luni de chinuri de naștere a guvernului că Blocul ACUM este ca între Scilla și Caribda. Dacă se ducea în opoziție era criticat că au fost aleși pentru a se bate pentru guvernare nu să se odihnească (în opoziție e cel mai simplu să te afli. Am mai avut șmecheri politici care cu voturile noastre se duceau în fotoliile parlamentare pentru a se odihni și se căpătui patru ani, mimând din când în când revolte coordonate cu bosul!). Dacă a făcut pact cu satana (pentru a trece podul!) este și mai criticat că a trădat și s-a vândut Rusiei. Cei care nu au acceptat din start acest pact politic atipic pot jubila: lucrurile nu merg așa cum se declarase la început. N-o să mă mai opresc la alte variante de guvernări posibile după alegerile din 24 februarie totuși aceasta variantă atipică a fost răul cel mai mic posibil. Nu poate fi negat faptul că Guvernul Maiei Sandu (nu vorbesc despre președintele turist și aripa sa) a reușit să zdruncine sistemul Plahotniuc, să deconspire mai multe scheme frauduloase, să stopeze înstrăinarea Aeroportului pornită de vechea guvernare, să repornească cu adevărat procesul lui Șor, tergiversat aproape 3 ani de către Plahotniuc care l-a făcut la început primar de Orhei mai apoi și deputat în parlament, dar căruia vechea guvernare, care se laudă și acum cu succesele sale, i-a permis să de-a bir cu fugiții (ca un adevărat hoț!), de altfel și bosului lor Plahotniuc. Se face un lucru major în pofida împotrivirii sistemului lui Plahotniuc care încă a rămas funcționabil. Dar e puțin.

Ca și ex-premierul Ion Sturza pun mâna în foc că membrii guvernului (mă refer la cei ai Blocului ACUM nu și ai lui Dodon) sunt cinstiți, deci nu vor tolera nici într-un caz corupția, nu se vor lăsa atrași în diferite scheme de corupție cum s-a întâmplat altă dată cu unii parcă de-ai noștri. Sunt convins că ar reuși ce și-au pus în plan – dezoligarhizarea și decapturarea statului, deconspirarea schemelor frauduloase prin care din buzunarele noastre se scurg în ale hoților miliarde, dacă ar fi susținuți. În această luptă inegală guvernul Maiei Sandu nu este susținut nici de „partenerul” său de guvernare Dodon, dar nici de o parte a dreptei extrem de divizate, căreia i s-au creat condiții prielnice de a se uni (Blocul ACUM ar avea strictă nevoie de un aliat de nădejde de pe același segment politic pentru ași atinge scopul – crearea în Republica Moldova un stat de drept). Problema e că corupții sunt ca păduchii: ies în față ca oameni foarte cinstiți curați ca lacrima și se dau în sfaturi cum de luptat cu corupția. Î-l auzeam deunăzi pe S. Urecheanu indignat foc de ce se întâmplă la primărie, aflând ulterior de la doi martori credibili că el a vândut postul de procuror general cu 2 mln de euro lui Plahotniuc. De la el se trag toate relele cu procuratura. Bine spune proverbul nostru ca „Banul este ochiul..”. Nu te-ai aștepta la japonezi (mai ales la cei care ocupa posturi înalte) să fie corupți. S-a dovedit însă că presupunerile sunt una, si realitatea alta. Totuși, exista o deosebire între corupții japonezi și cei autohtoni: japonezul promite că va returna banii, iar la noi nici pomeneală.

Președintele turist Dodon (cineva din oficialii europeni a menționat în timpul ultimei vizite a lui Dodon la Bruxelles că președintele Dodon a efectuat timp de 3 ani peste 40 de vizite în străinătate, dar nu a spus că 99% din ele au fost la Moscova!) a vizitat în calitate de „mare președinte de țară” Bruxellesul unde s-a întâlnit cu oficiali de rang înalt mai mult stricând din imaginea acestei așchii de țară după vizitele Maiei Sandu. Unui oficial îi explica că „pentru moldoveni Acordul de Asociere de cooperare cu Uniunea Europeană înseamnă doar un trai mai bun (adică ca și în cunoscuta frază rostită cândva de marele Moțpan să continuăm să sugem de la două vaci!)  dar nici într-un caz nu doresc integrarea în UE cu atât mai mult că nici UE nu dorește extinderea granițelor ei”. Cu ce drept a făcut acest intrus această declarație. A făcut vreun referendum pe rezultatele căruia s-a bazat? Altui oficial îi băga în cap că Republica Moldova dorește doar o „neutralitate constituțională” fără să adere la vreun bloc (mă întreb și î-l întreb și pe acest kremlinez: trupele ruse aflate pe teritoriul Republicii de peste 30 de an sunt un garant al acestei „neutralități constituționale”?), asta după ce premierul Maia Sandu a discutat cu Secretarul General Stoltenberg cooperarea de mai departe cu NATO!). Unui alt oficial european îi demonstra că acum s-au creat condiții favorabile pentru reglementarea diferendului transnistrean prin „acordarea unei autonomii puternice” (în viziunea lui Dodon, de păstrat status-kwo-ul actual doar puțin retușat). Asta după ce Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene dl N. Popescu a declarat tot la Bruxelles că nu poate fi vorba acum de nicio federalizare a Republicii, lucru reiterat anterior și de Maia Sandu. Observați cum lucrează acest parteneriat atipic: ca broasca, știuca și lebăda. Iar dușmanii, mă refer în primul rând la PDM, simțind acest lucru, au prins la curaj, nu mai sunt acei plioștiți de după cedarea puterii. Și-au organizat cu fast „congresul extraordinar”, la care și-au ales conducerea în frunte cu P. Filip și și-au formulat scopul de revenire la putere și de „ai mătura pe toți care ayu adus haos” (adică pe cei care le-au stricat schemele frauduloase atât de bine puse la punct de bosul lor Plahotniuc) (drept că mai modest decât pe timpul lui Plahotniuc!). Și declarația hoțului Șor din bârlogul său din Israel (halal de așa țară care apără hoții de drumul mare!) „Eu vin la voi!” trebuie să dea de gândit actualei guvernări.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Cine este mai vinovat? Alegătorul care votează incorect sau intelectualul care nu-l informează corect” →

„Jocul între Plahotniuc și Dodon este ca între pisică și șoarece”

(O declarație de odinioară a jurnaliștilor).

 „Se va vedea cine va fi pisica!”

(A menționat ceva timp în urmă I. Dodon)

 

Acest joc între Plahotniuc și Dodon durează de mai mulți ani. De fapt Dodon este creatura lui Plahotniuc. Plahotniuc l-a făcut președinte, să fie un președinte ascultător. Dodon a fost de mai multe ori suspendat temporar din fincție de către Plahotniuc (când avea nevoie să-și promoveze legile sale), dar Plahotniuc niciodată nu a pus problema demiterii lui Dodon. Șoricelul ascultător Dodon îi convenea de minune.

            Iată că lucrurile s-au inversat. Crearea acordului politic între PSRM și ACUM a spulberat planurile lui Plahotniuc de a rămâne la putere pentru a păstra toate schemele criminale sclipuite cu atâta migală, fapt ce l-a făcut să dea bir cu fugiții. Acum încetul cu încetul se demontează sistemul mafiot al lui Plahotniuc, sunt deconspirate tot mai multe scheme frauduloase folosite de Plahotniuc pentru finanțarea acțiunilor extrem de costisitoare promovate de SRL-ul său PDM. Procesul ar putea decurge mult mai rapid dacă partenerul din Acord PSRM, în special Dodon, ar fi un partener cinstit. Se pare că Dodon are alte interese – substituirea sistemului Plahotniuc cu sistemul Dodon. Se pare că acum, după detronarea lui Plahotniuc, Dodon se consideră pisică în acest joc între cei doi. Ultimul omor (nu suicid cum este vehiculat oficial) al apropiatului lui Plahotniuc Iu. Luncașu este o dovadă în plus.

            Dar și alte acțiuni ale lui Dodon confirmă acest fapt. Modul cum Dodon își promovează oamenii săi în funcții cheie este alarmant. Aceasta pune sub pericol înseși principiul dezoligarhizării și depolitizării instituțiilor de drept în stat. După promovarea în funcția de director SIS a protejatului său A. Esaulenco, după promovarea secretarului general în aparatul președintelui R. Flocea în funcția de director CNA, ultimul caz privind alegerea lui V. Țurcan în funcția de președinte al Curții Constituționale este unul grăitor că Dodon nu dorește depolitizarea acestor instituții de stat ci înlocuirea „crîșei” politice a lui Plahotniuc cu a sa. Vechea componență a Curții Constituționale a fost demisă tocmai din cauza politizării excesive și serviciului adus lui Plahotniuc. Noua CC condusă de comunistul-socialist V. Țurcan nu va fi mai brează decât cea a lui Poalelungi.

Din mărturiile membrului CC L. Șova modul de alegere a președintelui CC a fost trucat, rezultatul fiind cunoscut din timp. Șova a spus că a primit un mesaj de la un angajat al Parlamentului, care îi sugera să-l înainteze pe Vladimir Țurcan la funcția de președinte, iar acesta o va numi președintă în absența lui. „Judecătorii constituționali trebuiau să aibă un minim de decență și să nu aleagă în funcția de președinte un judecător afiliat politic, iar cei cu background politic trebuiau să demonstreze măcar un pic de respect față de instituție și să nu se autopropună în calitate de președinte. Îmi pare rău de comportamentul unora din ei… Știu că instituția pe care o prezint a dat-o în bară cu votarea acestor două candidaturi politice (D. Manole și V. Țurcan!)…Noi avem bătălii mult mai mari de dat în continuare pentru justiție, nu mai avem dreptul să greșim încă o dată”, a declarat deputatul Radu Marian. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Pisica Dodon și șoricelul Plahotniuc” →