Când binecuvântezi ziua / Mă pierd.
Toate grijile dispar / Ştiu că sunt în viaţă.
Am aripi să zbor / Dumnezeu ştie că sunt în viaţă”.

(Seline Dion. Refugiul sufletelor)

            Aflat ca și mulți alții în această izolare benevolă dar strict necesară ascultam zilele trecute irepetabilul cântec al Selinei Dion „Sunt în viață”, un refugiu al sufletelor. l-am ascultat de multe ori anterior. Zilele acestea însă l-am auzit altfel. „ Am aripi să zbor. Oh, oh, sunt în viaţă, da…/ Mă bucur că sunt în viaţă…/ Spiritul meu îşi ia zborul. Pentru că sunt în viaţă…/ Simt că sunt în viaţă…/ Când binecuvântezi ziua / Ştiu că sunt în viaţă./ Dumnezeu ştie că sunt în viaţă”. Mare bucurie că suntem în viață. În special, a celora, care s-au aflat pe muchea ei. „A fost o noapte când mi s-a părut că sunt pe cealaltă lume” spune bătrânul francez de 93 de ani, care a scăpat din ghearele morții. „Stai în reanimare. Respiri prin sistemul de respirație artificial și ți se pare că în orice moment se poate opri aparatul” mărturisește o doamnă care, de asemenea, a scăpat cu viață și se bucură de ea. Dar câți din cei peste 68000 de răpuși de virusul ucigaș (la moment!), care nu se mai bucură de viață, și-au dorit aceasta în ultimul moment. Câți s-ar putea să nu mai rămână în viață după ravagiile acestui virus ucigaș și la noi, în Basarabia, în această frumoasă lună de aprilie? Începi să iubești viața mai mult atunci când simți că poți s-o pierzi. Există un crunt adevăr și această pandemie a confirmat acest lucru: Omul este foarte vulnerabil. Un virus minuscul invizibil e în stare să șteargă de pe fața Pământului Omenirea.

„Te duci la lucru ca și cum te duci la război, așa o stare de spirit. Dacă lumea ar ști prin ce trec doctorii, atunci nimeni nu ar ieși din casă!”, povestește, plângând, o doctoriță. „Noi încă nu știm dacă pacientul e diagnosticat sau nu pozitiv cu COVID-19, dar cu aceeași mănușă, cu același echipament se intră la pacient. Spitalul poate fi o sursă de infecție. Să te duci sănătos și să vii infectat… Autoritățile încearcă să arate că totul este sub control, dar sunt mari probleme cu personalul medical, marea majoritate vor să se elibereze, de frică. Tuturor le e frică, mai ales când știu că există cazuri de infectare a lucrătorilor medicali. Până la urmă chiar dacă te vei infecta, tot tu vei fi tras la răspundere, superiorii vor spune că e vina ta, că te-ai îmbolnăvit din neatenția ta, că nu ai respectat condițiile”, spune cu durere în suflet un alt doctor cu titlu de anonimat. Într-adevăr, cu 240 de medici infectați (din totalul de 872 de persoane la ziua de astăzi), ce reprezintă 27,5%, de două ori mai mult decât în cel mai mare focar de COVID 19 – Italia!), dintre care 5 medici decedați (peste 33%!), suntem practic dezarmați în pragul celui mai mare atac al coronavirusului în Basarabia.

Avem o problemă, o mare problemă. Riscăm să rămânem fără armată pe frontul de luptă cu virusul ucigaș invizibil. Și asta atunci, când încă nu am ajuns la vârful valului pandemiei. „În condițiile în care personalul medical este grupul profesional cel mai expus riscului de a face o formă mai gravă a bolii, peste 16% (acum peste 28%!) dintre cazurile de COVID-19 confirmate fiind lucrători medicali, Asociația Promo-LEX consideră că asigurarea condițiilor rezonabile de protecție individuală, de comun cu testarea în mod prioritar și periodic a acestora, trebuie să constituie o prioritate pentru autorități și urmează să fie aplicată într-un timp cât mai scurt posibil. Credem că, protejarea lucrătorilor medicali înseamnă, de fapt, salvarea noastră, a cetățenilor”, spune Asociația Promo-Lex, susținută de mai multe organizații.

Într-adevăr, există acest mare pericol – a rămâne complet dezarmați în  ajunul celei mai mari bătălii pe frontul invizibil cu virusul ucigaș. Un număr impunător de medici amenință cu cereri de demisie din cauza lipsei echipamentului de protecție, iar premierul Kiku îl demisionează pe medicul șef al Spitalului Republican (spital, la care se așteaptă un flux alarmant de infectați din întreaga Republică), pas deosebit de prost în situația de astăzi când în aceste condiții grele echipa medicilor trebuie să fie consolidată. Apare întrebarea: cu cine se luptă Dodon și Kiku – cu COVID 19 sau cu medicii? Avocatul poporului Mihail Cotorobai consideră că „există pericolul ca în perioada stării de urgență, din cauza neasigurării cu echipament tehnico-material necesar pentru protecția personalului medical, mai mulți medici să-și dea demisia. Or, în condițiile epidemiologice din țară concedierile în masă ale personalului medical ar putea conduce la un colaps al sistemului de sănătate și la probleme grave legate de asigurarea securității și sănătății publice din țară”.

O tendință extrem de periculoasă este transferul focarelor de COVID 19 la țară, unde populația este mult mai puțin protejată. Având trista experiență a Chinei, a Italiei, autoritățile nu s-au pregătit din timp pentru contracararea valului care vine. Având doar un centru de testare, fiind împotriva centrelor private de testare (tocmai pentru aceasta a fost demis directorul Spitalului Republican, atunci când toți demnitarii de stat au trecut testarea tocmai la un centru privat!) autoritățile au scăpat epidemia de sub control. Neavând laboratoare de testare (nici chiar în  or. Bălți nu există!), fiind foarte prost dotați, având un număr alarmant de medici infectați, în special la Soroca și Ștefan Vodă!) spitalele din teritoriu nu pot face față pandemiei. Oamenii pur și simplu sunt lăsați fără asistență medicală. Satele puse în carantină sunt parcă de pe altă lume. „Timpul parcă s-a oprit în loc. Copiii nu mai ies la joacă în drum, străzile sunt pustii, iar de câteva zile nu ne mai trece nimeni pragul. Nu ne întâlnim cu nimeni, vorbim doar prin telefon… Mergem doar la magazin, dar cu frică. Stăm mai mult în ogradă. Sperăm și credem doar în Dumnezeu. Ne rugăm ca el să îndepărteze ciuma care a venit peste noi” sunt mărturiile triste ale unor săteni.

Iar bravii noștri demnitari ce fac? Ei procedează tocmai ca în proverbul „Casa arde, iar baba se piaptănă”. De fapt, își caută de interesele lor animalice. Dodon, în interminabilele sale ieșiri televizate, spune tot soiul de prostii, făcându-se deja și medic. Îi atacă pe „concurenții electorali” (se află omul nu în plină campanie pandemică ci în una electorală), spune că totul este sub control, mai face câte „un pic de respiro la aer curat” de la Condrița (încălcând prescripția CSE de a nu se aduna mai mult de trei persoane (familia cu tot cu copii, câțiva bodyguarzi, șoferi, personalul de deservire de la Condrița, se adună vreo 20 de persoane!) și totul e bine. Premierul spune că a făcut comandă în China de teste și sisteme de protecție, care prin poșta DHL de două săptămâni nu ajung în Republică (iar în acest timp ni se îmbolnăvesc medicii!). Iești omul cu împuterniciri nelimitate. Confiscă (cel puțin pe perioada pandemiei!) avionul (unul mic, l-au văzut mai mulți în investigațiile jurnalistice ceva timp în urmă) al lui Șor sau Plahotniuc sau al cui ar mai fi acum! și adu de urgență testele și sistemele de protecție comandate în China. Cât nu e târziu.

Conform declarației premierului I. Chicu sistemul medical din Republica Moldova se pregătește pentru 4000 de cazuri active de coronavirus. Și atotștiutorul Dodon, cel care odinioară spunea că coronavirsul este ca o ușoară gripă, ne spune același lucru (se trezesc din somnul letargic). Dacă Vă mai amintiți atotștiutorul președinte Dodon ne vorbea despre maximum 2000, cifra de 4000 fiind catalogată drept varianta cea mai pesimistă. Dar conform OMS vârful pandemiei de coronavirus în Republica Moldova va fi în a treia săptămână a lunii aprilie.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Suntem în viaţă…” →

Mult Stimați Prieteni!!!

Buna dimineața, însă și această dimineață este în continuare amărâtă de veștile proaste de pe frontul invizibil, unde în prima linie se luptă cu virusul ucigaș medicii extenuați fizic și moral, iar mult, mult în spatele frontului suntem noi, cei mulți, dar unii… vorba lui Lăpușneanu (cum ar fi cazul celor 5 petrecăreți de la Nisporeni, dar și, culmea, breazul președinte Dodon, care și-a dorit în plină pandemie, plină carantină cu interdicții pentru cei de jos nu și pentru înalta lui persoană, „un pic de respiro”. Medicii extenuați fizic și moral nu au nevoie de un „pic de respiro”?).

În linkul atașat se prezină o Hartă COVID interactivă a întregului glob pământesc, unde se vede clar evoluția pandemiei la nivel global, inclusiv, în Basarabia. https://www.covidvisualizer.com/

Din păcate numărul bolnavilor de coronavirus crește în progresie aritmetică. În ultimele 24 de ore au fost depistate încă 70 de persoane bolnave cu coronavirus, numărul total depășind 400 (423). „Lideri” continua să rămână: Chișinău (33), Ștefan vodă (10),   Soroca (4), ultimele două orășele fiind puse în carantină de ieri. Cazul orășelului Ștefan Vodă (cu doar 7768 locuitori) trebuie să ne fie o lecție dură (în special, în ajunul Sfintelor Sărbători de Paște): este rezultatul iresponsabilității grupului de pelerini condus de un pseudo-preot (așa afirmă cele două patriarhii), care au vizitat în plină pandemie mănăstirea Poceaev din Ucraina. Iresponsabilitatea costă. Un alt preot din Chișinău, diagnosticat cu Covid-19, și-a molipsit unii membri ai familiei. Un lucru extrem de alarmant: din cele 423 de persoane infectate cu Covid-19, 84 sunt din sistemul medical (20%!, în alte țări medicii atacați de acest virus nu depășește 10%!), dintre care 43 de cazuri (mai mult de jumătate!) sunt de la Ştefan Vodă şi Soroca, iar 14 – de la Spitalul Clinic Republican.

Conform declarației premierului I. Chicu sistemul medical din Republica Moldova se pregătește pentru 4000 de cazuri active de coronavirus. Dacă Vă mai amintiți atotștiutorul președinte Dodon ne vorbea despre maximum 2000, cifra de 4000 fiind catalogată drept varianta cea mai pesimistă. Dar conform OMS vârful pandemiei de coronavirus în Republica Moldova va fi în a treia săptămână a lunii aprilie.

Continuă chinurile celor din Diasporă, care s-au pornit spre casă nu dintr-un moft, cum consideră unii, ci, în mare parte, de nevoie. Este și cazul „Călătoriei” de coșmar a unui moldovean, din Londra spre casă, în plină pandemie, care a durat 48 de ore (Londra-Amsterdam-București-Cahul-Chișinău). „Am fost ținuți cu arme la granițe, lăsați fără acte de taximetriști, dar am ajuns acasă, îmi văd copiii de după gard (iată acea disciplină, responsabilitate Continue reading „Valeriu DULGHERU: Să învingem virusul ucigaș, stând acasă!” →

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Veșnică amintire tuturor jertfelor regimurilor staliniste!” →

 „Până la urmă viața e cea mai importantă, deci vom face tot ceea ce ține de igienă, de bun simț și ce nu contravine moravurilor bisericești”.

(Francisc Doboș, Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice)

O veste tristă ne-a venit din străinătate. Ieri, la vârsta de 85 de ani a decedat de infecție cu coronavirus marele scriitor basarabean, disident politic și demascator al crimelor comuniste, Paul Goma. Dumnezeu să-l odihnească în pace după o viață în exil atât de zbuciumată.

            Iar la noi, în Basarabia, situația se agravează din zi în zi. Cu încă 24 de cazuri de coronavirus numărul bolnavilor a ajuns la apr. 150 (149). Ceea ce este grav, doar trei sunt de import, restul sunt produs local. Se pare că sămânța de import a prins rădăcini adânci în solul fertil local și va trebui să ne așteptăm la explozie (cum au avut loc în Italia, Spania, Franța – nu dea domnul cu sistemul nostru de protecție a sănătății), mai luând în considerare lipsa de disciplină a conaționalilor noștri (este și cazul femeii din Bălceana care în plină carantină l-a vizitat pe fratele ei din satul vecin, expunându-l la un risc major).

Este absolut clar că acum se cere unirea întregii societăți extrem de divizate în lupta cu virusul ucigaș. Tot atât de clar este că în timpul acestei epidemii nu e locul pentru reglări de conturi. „În aceste timpuri grele, atât partidele politice, cât și societatea civilă pot contribui la identificarea și punerea în aplicare a unor soluții care ar ușura situația cetățenilor dacă va exista mai multă deschidere din partea autorităților”, este declarație partidului PAS, cu părere de rău lăsată fără atenție de președintele Comisiei Naționale pentru Situații Excepționale I. Chicu. Guvernarea, așa cum este, trebuie susținută în eforturile pe care le face pentru combaterea pandemiei. Dacă le face, însă din păcate, face mai mult piar, foarte multe greșeli. Ce ar însemna aceste blindate cu soldați înarmați până-n dinți prin oraș? Coronavirusul nu se teme de mitralierele lor, se teme de acțiuni clar definite de luptă cum ar fi dezinfectarea locurilor publice, ajutorarea bătrânilor aflați izolați la domiciliu. Să nu uităm că astfel de bătrâni sunt și săracii noștri părinți, bunici, de la țară, izolați și abandonați.

Dacă mai există unii creduli, care cred minciuna atunci coronavirusul, la sigur, nu crede.

Privesc și ascult rapoartele zilnice ale premierului Chicu, președintelui Comitetului de Situație de Urgență referitor la lupta cu pandemia de coronavirus. Salut activitățile, care într-adevăr se fac, de ex. respectarea regimului de carantină (ne place sau nu). Dar mă îngrijorează modul triumfalist că noi suntem pregătiți, avem de toate (Dodon – peste o mie de aparate de ventilare, sute de mii de măști!). În toată lumea nu ajung. Chiar și țările cu sisteme de sănătate și economie avansate se confruntă cu această problemă cauzată de numărul extrem de mare al bolnavilor și potențialilor purtători de virus.

Nu știu care sunt dedesubturile demiterii directorului Spitalului Republican dar le intuiesc. Dacă cauza demiterii a fost că el a dorit să-și protejeze colectivul de contaminare atunci situația e gravă. Cum va putea noul director să atragă simpatia colegilor săi în timp scurt. Tocmai acesta poate fi suprasolicitat de pacienții de la sate care încă nu prea au conștientizat marele pericol al coronavirusului), dar știu un lucru că în plină criză pandemică astfel de acțiuni sunt extrem de periculoase. Cu atât mai mult când un număr tot mai mare de medici AMENINȚĂ cu cereri de DEMISIE din cauza lipsei echipamentului de protecție. De asemenea, lipsa unor condiții elementare pentru medicii care se jertfesc pentru stoparea virusului. O angajată a spitalului republican spune că nu se duce acasă pentru că are 3 copii, iar de teama să nu-i îmbolnăvească, ea este nevoită să doarmă în spital, în propriul ei cabinet.

Înclin să cred mai mult apelului medicilor (celor care își fac datoria zilnic cu riscul major de contaminare), care spun că au nevoie de măști, costume de protecție și teste. Nu mai e timp de pierdut. O epidemie masivă poate începe oricând. Medicii fac apel la autorități să pregătească sistemul sanitar pentru efortul uriaş, la care va fi supus. Iar Dodon se întreabă dacă trebuie sau nu de ai testa pe toți. Medicii consideră că trebuie achiziţionate urgent sute de mii de teste şi organizate locuri de testare din maşină şi la domiciliile tuturor persoanelor răcite.

Dar toate acestea costă bani. A trecut mai mult de o săptămână de la decretarea stării de urgență, dar guvernul încă nu a făcut rectificări la buget, de unde să ia bani și să-i îndrepte la lupta cu coronavirusul. Planuri grandioase gen „Drumuri bune și alte ciudățenii dodoniste” să fie lăsate după lichidarea pandemiei (dacă vor mai avea pentru cine să fie construite), toate eforturile, inclusiv financiare, să fie orientate la lupta cu pandemia și cât de cât susținerea economiei, în special, a agriculturii în această perioada când o zi de primăvară va hrăni un an.

            Deocamdată știri triste ne vin de la acolo unde s-a născut veșnicia. „Suntem în carantină totală. Mama mea a decedat și locuiește în Cărpineni și eu nu pot să mă duc la înmormântare la mama mea” spune cu durere în suflet tânăra din s. Bălceana. Frica și deznădejdea a pus stăpânire și pe alți locuitori. Oamenii spun că sunt speriați de situația, în care s-au pomenit, dar respectă regimul de autoizolare (din păcate, nu toți!). Singura speranță este la Dumnezeu, spune o altă localnică de 65 de ani care nu a mai văzut așa ceva de când trăiește. Sfâșietoare este declarația unui medic din Spania: „Nu putem să-i lăsăm să moară pe oamenii care au ridicat această țară. Sunt sigur că toți aveți rude de peste 65 de ani (numai Dodon nu are – n.n.) și ar fi groaznic ca ei să moară singuri, sedați și asfixiați, pentru că nu au avut ventilator”. https://www.jurnal.md/ro/news/04bf00cf6533da80/mesajul-sfasietor-al-unui-medic-plangand-in-hohote-ni-s-a-spus-ca-persoanele-de-peste-65-de-ani-trebuie-lasate-sa-moara.html. A făcut înconjurul lumii cazul unui preot catolic din Italia în vârstă de 72, care a transmis ventilatorul procurat de enoriași pentru el, unui tânăr. A murit pe 15 martie.

În același timp încă mai avem persoane iresponsabile, care se plimbă lejer prin oraș (fără trebuință) sau mai fac serbări de tot soiul. Este și cazul primarului de Telenești Vadim Lelic  care a sărbătorit cu mult fast (a se vedea fundalul filmării – se pare că este un restaurant, acum când există dispoziția Comisiei Naționale pentru Situații Extraordinare de interzicere) a sărbătorit ziua de naștere a soției sale Natalia Lelic în mare veselie, cu muzicanți invitați. În ciuda pandemiei. A fost un ospăț pe timp de ciumă, pentru care demnitarul ar trebui să fie tras la răspundere. Dar el nu va fi tras la răspundere. Este din gașca lor!

În întreaga lume, în lumea civilizată, se amână din cauza coronavirusului, campionate ale lumii, olimpiade, Festivalul de film de la Nisa, iar în Rusia, care se află pe altă lume, se repară tancurile T-34 pentru a participa cu ele la parada militară, pe care intenționează să o organizeze cu mult fast Putin pe 9 mai, legată de serbarea a 75 de ani de la „Victoria asupra fascismului”. Și pudelul lui Putin Dodon nu șade cu mâinile în șolduri, alocând suplimentar suma de 157000 de lei (suplimentar la suma de 195000 lei planificați în februarie, când deja se știa despre acest coronavirus!), în total 352000 lei! pentru confecționarea medaliilor „75 de ani de la Victoria asupra fascismului în cel deal Doilea Război Mondial”. Atunci când orice bănuț trebuie orientat pentru salvarea celor vii de coronavirusul ucigaș!

Este absolut clar că toată lumea trebuie să se angajeze în lupta cu acest virus ucigaș (fie prin acțiuni concrete (cum fac medicii, polițiștii ș.a.), fie prin simpla totală izolare, pe care trebuie s-o facem noi). Dorința de vindecare trebuie să fie mai mare decât dorința de a sta în boală. Cu cât problema fizică este mai gravă, cu atât persoana trebuie să acționeze mai hotărât. Corpul nostru dorește să respirăm adânc, să ne recâștigăm dorințele și să începem să apreciem viața. Mintal, să acceptăm și să primim cu bucurie într-un echilibru tot ce ni se oferă în viață. Să inspirăm liber ideile divine, pline de respirație și rațiune a vieții.

Este îndemnul unor mari slujitori ai Domnului. Papa Francisc ne îndeamnă la credință în Dumnezeu, dar cu respectarea tuturor măsurilor de protecție. Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Francisc Doboș, nu știe încă ce va fi până la sărbătorile pascale (la mijlocul lunii aprilie), dar ne-a declarat că prelații catolici vor respecta întru totul deciziile autorităților: „până la urmă viața e cea mai importantă, deci vom face tot ceea ce ține de igienă, de bun simț și ce nu contravine moravurilor bisericești”. Și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Daniel vine cu un apel: „Biserica face un apel părintesc către credincioșii ei pentru a avea încredere în autorități”. Și Israelul va închide sinagogile, după ce aproape un sfert dintre persoanele infectate au contractat boala în lăcaşuri de cult. Doar patriarhul bisericii ruse Kiril, de care ascultă cea mai mare parte a preoților din Basarabia, tace. Probabil așteaptă ordin de la Putin.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Lupta cu coronavirusul în Basarabia” →

„Cine suntem soro, frate, / Umiliți și puși la zid./

Dacă moftul, rânzele umflate, / Soarta noastră ne-o decid”.

(C. Oboroc, ex-prim vicepremier).

            Este strigătul la cer al lui Constantin Oboroc, fost prim-vicepremier în primele guverne democrate Druc și Muravschi. Mare patriot, chiar dacă nu s-a bătut cu pumnul în piept și nu a trâmbițat cum au făcut-o pe atunci Iu(da) Roșca. Împreună cu echipa sa guvernamentală el a zădărnicit petrecerea referendumului în a. 1991 privind păstrarea urss, lucru dorit foarte mult de fosilele sovietice de atunci – Voronin și ciracii lui, de separatiștii transnistreni instigați și susținuți de Kremlin, de separatiștii găgăuzi, care astăzi se erijează în mari adepți ai moldovenismului primitiv și așa numitului curs „ProMoldova”. Prin organizarea adunărilor locuitorilor practic în fiecare localitate cu prezentarea proceselor verbale, prin publicarea rezultatelor în ziarul guvernului „Moldova socialistă”, C. Oboroc a dejucat planul Kremlinului. dând dovadă de curaj, de adevărat curaj, punându-și în pericol nu doar propria viață, dar și a apropiaților săi.

            Un alt act de mare curaj al Domnului C. Oboroc a fost scoaterea monumentului idolului bolșevic V. Lenin din Piața Marii Adunări Naționale, în care a stat mai bine de patru decenii în fața Guvernului. Pentru demontarea monumentului s-a pronunțat, încă în anul 1990, primarul de atunci al Chișinăului, Nicolae Costin. Însă nu era atât de ușor de făcut acest lucru. Conducerea de atunci se afla sub o presiune enormă a Kremlinului și generalilor din Armata Sovietică, aflați pe teritoriul Basarabiei. Ei voiau să serbeze cu mare fast pe 28 iunie „marea eliberare de sub jugul românesc moșieresc”. Ședințele guvernului și ale biroului președinției erau aprinse. „Da? Dacă ești așa de deștept, noi plecăm toți din oraș și tu rămâi la pupitru și răspunzi cu capul, dar Lenin să nu mai fie aici”, i-a spus președintele M. Snegur lui C. Oboroc. Și au plecat lăsându-l să se descurce. Constantin Oboroc, fiind inginer de profesie, cunoscând domeniul construcțiilor, a analizat structura de rezistență a postamentului, a angajat două echipe de muncitori și pe 28 iunie 1991 monumentul nu mai era în piața, fiind dus la „Centrul Realizărilor Sovietice” MoldExpo.

Structurilor militare, existente pe teritoriul Republicii Moldova de atunci, și KGB-ului nu le plăcea acest liberalism al prim vicepremierului, și nu numai. Să ne amintim de soarta primului primar al Capitalei din perioada modernă Nicolae Costin, care a făcut atât de mult pentru Chișinău și care a fost iradiat. C. Oboroc pur și simplu și-a făcut datoria fără a se ascunde după comisii, decizii ale diverselor consilii, ale șefilor. Atunci când nu s-a mai văzut solicitat s-a retras din politică, s-a dus într-un autoexil de peste 23 de ani la țară să „crească varză”, mai corect vie. Revenind acum din propriul exil este profund dezamăgit de cei pentru care a făcut acest lucru. „Dacă noi nu vom înțelege rădăcinile răului care domină, nu cred că avem un viitor, nu cred… Noi avem partide reale? Aceasta este sărăcia noastră. Noi nu avem forța oamenilor, atâta lume inteligentă, puternică, elevată, dar n-avem ciurul care să-i selecteze pe cei mai buni, integri. Ciurul, despre care se vorbea la prima Mare Adunare Națională, care să aleagă grâul de neghină, a fost spart… Situaţia din Republica Moldova o găsim descrisă dacă o să căutăm prin caietele elevilor – lăcomie plus prostie înmulțit cu fudulie egal cu sărăcie… În campaniile electorale se întrec nu personalitățile care să ne arate calitățile lor profesionale, ci artiştii cei mai mari, bannerele cele mai mari, pomenile cele mai mari, cârnaţii, conservele, artificiile”, spune cu adâncă amărăciune Constantin Oboroc. „După târgul din scrutine / Ne trezim vânduți noi toți. / Prefăcuți cum lor le vine / Într-o țară de netoți!” (C. Oboroc).

Este un strigăt la cer al acestui militant pentru dreptate C. Oboroc, un strigăt pe fundalul mizeriei materiale, morale, spirituale, în care a fost adusă majoritatea acestei așchii de popor, a acestui „ram de neam bătut de soartă” (C. Oboroc), pe fundalul unui exod alarmant al tinerilor peste hotare, nevăzându-și rostul în propria țară. Doar unificarea forțelor eurounioniste mai poate salva această barcă naufragiată pre nume Basarabie. Dar ca el sunt mulți, foarte mulți, dezamăgiți: o bună parte a primului parlament, care a fost cel mai profesionist din istoria modern a acestui colt de țară: o bună parte de intelectuali; nemaivorbind de tineret care, în semn de protest, pleacă pe un cap. Dar tocmai aceasta dorește Dodon cu camarila sa: cu cei rămași, bătrâni năpăstuiți te descurci mai ușor cu pomeni de grecikă și tușonkă.

Și atunci ce facem, ce facem!!! Este absolut necesar de regândit strategia și tactica pe segmentul de dreapta-centru dreapta. Cea mai apropiată piatră, de care s-ar putea să se poticnească cu urmări grave pe viitor segmental eurounionist, este scrutinul din circumscripția de la Hâncești. Ca și în alte dăți aceștia consideră (cu mici excepții) că este doar un trivial scrutin pentru alegerea unui singur deputat în parlament, care nu hotărăște nimic. Iată că kremlinezul Dodon, care se pare are suficient sprijin, ocupând de mult timp primul loc la capitolul „susținere populară”, gândește altfel. În emisiunea sa de pe Yotube „Președintele Răspunde” Dodon spune că în aceste zile are în jur de 18! întâlniri cu locuitorii raionului Hâncești. Ce caută acest „președinte al întregului popor” acolo unde se bat partidele politice pentru un simplu loc de parlamentar? Se duce să-și facă piar, campanie electorală pentru alegerile din toamnă (pe banii noștri!). Candidatul de pe dreapta – centru dreapta nu are nevoie de campanie electorală! Alegerile din Hâncești kremlinezul le vede altfel decât ceilalți (are polittehnologi în spate). El știe (spre deosebire de eurounioniști!) că alegerile din 15 martie au o miză mai mare decât o simplă completare a componenței parlamentului cu un singur deputat. Acest scrutin este o repetiţie generală pentru următoarele competiții politice (prezidențială și foarte probabile parlamentare anticipate!), mult mai importante.

„Exact ca și acum un an, Igor Dodon își bate joc din nou de Constituție și de legile țării pe care o conduce. Vom sesiza organele competente în vederea sancționării PSRM și a lui Igor Dodon pentru acțiuni ilegale”, a scris deputatul PAS Sergiu Litvinenco. E foarte bine dar nu e suficient. Și „acțiunile” cu câteva sute de participanți (în loc de sute de mii!) organizate de mișcarea „Unirea”  nu sunt suficiente. Nici acțiunile dispersate ale PPDA, ale lui O. Țâcu, ale Maiei Sandu, oricât de frumoase ar fi, nu sunt suficiente. Acest Dadon se uită cu dispreț la „câinii care latră” și-și căută de treaba lui. Doar o amplă coalizare a tuturor forțelor eurounioniste îl poate pune cu fundul pe jar pe kremlinezul Dadon. Un început, un bun început, ar fi aceste alegeri din circumscripția Hâncești. Este absolut necesar ca pe această circumscripție să rămână doar un singur candidat eurounionist cu cele mai mari șanse de câștig. Dacă sondajele arată că acesta este Grigore Cobzac (sondajul din 12-16 februarie arată că ar acumula cel mai mult – 16,7%! Oricare ar fi marja de eroare este clar că acești doi sunt favoriți) să rămână el, unul împotriva socialistului Șt. Gațcan. Toți actorii politici implicați în acest scrutin electoral trebuie să dea dovadă de maturitate politică, să-și retragă candidații în favoarea celui cu mai multe șanse: și stimatul D. Chirtoacă să se retragă; și dna Maia Sandu trebuie s-o retragă pe stimata doamnă O. Stamati, dacă tocmai ea dorește ca și posibilii candidați eurounioniști de la prezidențialele din toamnă să procedeze la fel. Salutăm gestul preşedintelui PLDM, Tudor Deliu, și al Biroului Permanent Central de ași îndemna „…alegătorii din circumscripţia 38 Hânceşti să meargă, pe 15 martie, la vot şi să-l aleagă pe candidatul pro-european cu şanse reale de a câştiga acest scrutin… PLDM a intrat în această cursă electorală în speranţa că va putea iniţia, măcar în ceasul al doisprezecelea, o platformă de dialog cu ceilalţi candidaţi de pe dreapta eșichierului politic pentru a stabili cine are şanse mai mari şi pentru a oferi, astfel, alegătorilor o alternativă sigură şi viabilă. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat… De cealaltă parte, candidaţii care reprezintă arcul guvernamental, folosesc, în spiritul celor mai vechi şi condamnabile tradiţii, resursele administrative şi pomenile electorale, pentru a se poziționa cât mai avantajos în preferinţele alegătorilor” spune cu regret reputatul om politic T. Deliu. Dacă forțele eurounioniste vor rămâne în continuare dispersate același lucru se va întâmpla și în alegerile prezidențiale din toamnă. „Acum stau şi mă gândesc: oare cu ce am greşit noi în faţa lui Dumnezeu de nu ne dă mintea cea de pe urmă, de ce ne-a înzestrat cu o rânză mare şi cu o greblă, p…” se întreabă internauta A. Crucerescu. De aceștia sunt zeci de mii. Este o constatare tristă domnilor lideri de partide. Scrutinul de la Hâncești ar putea fi un prim exercițiu spre coalizarea forțelor eurounioniste în scrutinul de la prezidențialele din toamnă.

Deocamdată pe fundalul dezbinării totale a eurounioniștilor kremlinezul trădător Dadon vine cu noi și noi aberații, cu noi atacuri asupra democrației, cât a mai rămas în acest colț de țară, ultimul atac fiind tentativa de modificare a Constituției privind excluderea posibilității de unire cu România. Este hotărât să rezolve această problemă în următorul său mandat. Mișcarea politică „Unirea” din Republica Moldova (MPU) a reacţionat imediat. „Pentru a-şi putea realiza planurile geniale, Dodon trebuie să modifice nu numai Constituţia, dar şi Declaraţia de Independență şi Actul Final de la Helsinki, precum şi alte documente internaţionale, lucru evident imposibil şi chiar fantasmagoric… În lipsa unor soluţii reale la problemele Republicii Moldova şi în disperare de cauză, Igor Dodon încearcă să-l copieze pe stăpânul său, (preşedintele Vladimir) Putin, care vrea să modifice Constituţia Rusiei, astfel încât tratatele internaţionale şi hotărârile CEDO să nu mai aibă valoare în Rusia”, susţine formaţiunea într-un comunicat. Nu aș fi atât de sigur, cu regret, că nu-i va reuși, dacă noi prin dezunirea noastră îi vom acorda încă un mandat acestui kremlinez. Și stăpânul lui Dadon Putin este dispus să facă totul, chiar cu riscul de ași pierde și ultimii vasali (vasali, nu prieteni. Putin nu are prieteni! Doar prostul Dadon crede în prietenia sa cu Putin), pentru a reface imperiul. Este și cazul celui mai apropiat dintre vasali de Putin – dictatorul bielorus A. Lukașenko. „În a. 1941 am intrat în bordeie, din care am ieșit doar în anii 50. Rușii spun: „Lukașenko nu va cumpăra petrol norvegian, venezuelean…”. Voi cumpăra, chiar dacă va fi mai scump! Putin mă întreabă: de ce Sașa vei cumpăra mai scump? Ca pe data de 31 decembrie în fiecare an să nu stau în fața ta în genunchi (vă imaginați un astfel de răspuns din partea valetului Dodon? În vecii vecilor, nu)…”.

Și totuși ce-i de făcut? Dacă dorim să scăpăm de Dodon trebuie să folosim toate oportunitățile posibile, inclusiv, să ne schimbăm pe noi înșine. Din păcate continuă discursurile masochiste din partea dreptei-centru dreptei împotriva guvernului Maiei Sandu, mesaje preluate gratis și cu „argumente” de dușmanii noștri, adepții lui Dodon. Unii eurounioniști continuă să spună (după 100 de zile de guvernare socialistă catastrofală!) că Maia Sandu l-a adus pe Dodon la putere absolută, uitând că în altă variantă de guvernare astăzi i-am fi avut pe toți cei trei crai de la răsărit – Plahotniuc, Dodon și Șor. Cel puțin am scăpat de doi dintre ei. Cu acest al treilea ne-am descurca mai ușor dacă am fi uniți. Alți eurounioniști fac paralelă directă între declarația fostului ministru de externe Nicu Popescu și a actualului agent al Rusiei A. Ciocoi, care numai ministru de externe al Republicii Moldova nu este. Este o mare diferență. Primul a comis o „gafă pe care o regretă”, sunt sigur că a fost sincer. „Folosirea acestei sintagme a fost o gafă, o gafă pe care o regret și sper să depășim acest moment de neînțelegere în comunicarea mea publică”, a declarat Popescu. A fost, probabil și din cauza tinereții dar și aflării îndelungate în afara Republicii. „Atunci când un ministru calcă prin străchini, eu nu știu unde să mă bag de rușine… Nu vă jucați, vă rog, cu cuvintele!” scrie stimata deputat M. Ciobanu. O înțeleg perfect fiindcă astfel de declarații ale oficialilor sunt folosite de neprieteni în scopurile lor meschine. Cât privește Declarația lui A. Ciocoi nu a fost o greșeală cum au înghițit-o repede deputații din fracțiunea PDM. A fost o declarație asumată, impusă de Dodon pentru a pava calea spre Tiraspol pentru federalizare. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Suntem un ram de neam bătut de soartă” →

„Șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți!.

(Benjamin Franklin)

Întreabă-l pe oricine cu mintea teafără: ce e mai important, interesul de partid, deseori unul îngust, trecător, de altfel, ca și partidele în acest colț de țară, sau interesul național? Răspunsul va fi unul fără echivoc: interesul național. Iar interesul național la moment este de a scăpa de această rușine națională – Dadon. Observați și ultima ispravă a acestui pudel al lui Putin – declarația tâmpită (iertată să-mi fie expresia cam dură!) a ministrului de externe (că numai al integrării europene nu este!) „apoliticului!” A. Ciocoi. Încă un breaz ministru („mare profesionist, o emanație a nației”) din banda lui Dodon a „strălucit” la capitolul de „slujire țarului nu națiunii”. Cât o să mai răbdăm această belea venită pe capul nostru? Deci, în mod normal, totul trebuie făcut pentru aceasta, toate acțiunile tuturor partidelor, mișcărilor, personalităților, a intelectualilor trebuie să fie țintite spre acest țel major. Așa ar trebui să se întâmple în mod normal. Dar deoarece acest colt de țară, această coadă de șopârlă fără cap cum a calificat-o maestrul Dabija, nu se încadrează în spațiul normalității, se întâmplă lucruri bizare: deseori interesul de partid, de grup, de persoană prevalează asupra interesului național.

Priveam deunăzi o emisiune la TVR Moldova cu invitatul O. Țîcu și m-am împlut de năduf cum se spune pe la noi la sud. Adevăratul unionist în această Basarabie este moderatorul emisiunii „Punctul pe azi” dl Vasile Munteanu. Îmi aduc aminte de perioada electorală de alegere a Primarului Capitalei când în platou se aflau 3-4 candidați, toți unioniști, care se luptau între ei. La întrebarea firească a moderatorului „De ce nu vă uniți?” fiecare din ei găsea zeci de motive pentru a nu se uni. S-au bătut între ei ca berbecii și l-au adus la cârma primăriei Capitalei (pentru prima oară în perioada de independență!) pe socialistul Ivan Vasilievich Ceban. Cineva, din cei care l-au adus la putere, și-a presărat cenușă pe cap? Nu, dimpotrivă, unii dintre ei se consideră eroi, lăudându-se cu cele câteva procente acumulate. Și aici a prevalat interesul îngust personal asupra interesului național (capitala este de nivel național!). Unul dintre ei este și dl O. Țîcu, un fost bun boxer, un foarte bun istoric, dar ca politician lasă mult de dorit. Faptul că a luat în alegerile la primăria Chișinău 4,75% el î-l consideră un mare succes. Mă întreb atunci: de câte cicluri electorale avem nevoie ca să ia 50%+1 și să scăpăm de această râie socialist în fruntea Capitalei? Asta până la urmă contează nu imaginea personală sau de partid.

Din păcate, acum situația se repetă. Iarăși și iarăși se calcă pe aceeași greblă. De astă data la nivel național, pericolul mare fiind pierderea alegerilor prezidențiale și rămânerea emisarului lui Putin Dadon la președinție pentru a reuși să realizeze planul lui Putin în privința Basarabiei. Putin acum se află în fierbințeală: dorește țarul să-și adune teritoriile pierdute. La întrebarea moderatorului „Ce-i mai important: interesul național sau interesul de partid (s-a referit la autoînaintarea sa drept candidat al dreptei în alegerile prezidențiale fără a se consulta cu alte forte de pe dreapta – centru dreapta!)?” O. Țîcu a răspuns fără să mediteze prea mult: „Noi trebuie să promovăm partidul. Este o condiție firească pentru orice partid. Eu sunt sigur că voi reuși (Amintiți-vă, acum patru luni spunea același lucru în scrutinul electoral la primăria Capitalei și cât a luat? Tocmai 4,75%!)… Eu sunt boxer și la ultima olimpiadă nimeni nu credea că voi reuși, iar eu am reușit ocupând locul cinci”. Este incorect să încurci boxul cu politica. Sunt categorii de greutate absolut diferite. Îmi pare rău să constat că un boxer bun, un foarte bun istoric se comportă ca un diletant în politică, dând dovadă de lipsă absolută de cooperare, iar politica este arta compromisului, dialogului. În continuare la întrebarea moderatorului „Și dacă ve-ți pierde ce ve-ți face” O. Țîcu a dat un răspuns absolut descalificant pentru un politician: „Sunt politician și n-o să-mi asum răspunderea în cazul pierderii alegerilor prezidențiale”.  Culmea, dar cine să-și asume această răspundere? Moș Ion, care vine disciplinat și te votează?

Nu contează pentru O. Țîcu nici opinia unui analist politic din România care de multă vreme stă cu ochii pe Basarabia și cunoaște destul de bine bucătăria acesteia, Armand Goșu: „Alegerile prezidențiale nu sunt pentru promovarea partidelor. Există scopul național: câștigarea președinției”. Deci, este clar: pentru O. Țîcu interesul personal, interesul de partid, este mai presus decât interesul național, interesul tuturor cu simțire de neam. „Conform Constituției împuternicirile președintelui sunt extrem de limitate” a mai adăugat O. Țîcu. Adică nu trebuie de acordat mare atenție. Întrebarea moderatorului, dar și a noastră este: de ce atunci te rupi atât de mult la această președinție? Am mai auzit și de la alții această opinie. Este un mod de gândire absolut greșit care toarnă apă doar la moara rusească răblăgită a lui Dodon: în lipsa de interes din partea dreptei-centru dreptei Dodon să revină liniștit cu al doilea mandat la președinție și să-și facă mendrele (de fapt să continue realizarea planului fătat de Putin!). Să nu fie clar că este absolut necesar de a scoate această putere legală de sub kremlinezul Dodon pentru a nu o folosi în scopul acaparării celorlalte puteri în stat. Este absolut clar că, spre exemplu, Maia Sandu, în cazul dacă va deveni președinte, nu va proceda niciodată ca Dodon, nu va merge pe calea încălcării Constituției. Dar în funcția de președinte (așa cum este cu foarte puține împuterniciri!) ea cel puțin ne va spăla scuipatul dodonist de pe obrajii noștri, ne va reabilita în fața lumii. Noi toți suntem priviți din afară ca niște papuași odată ce avem în frunte un papuas umflat în pene, de râsul lumii, un mincinos și trădător. Va fi, de asemenea, un sprijin moral pentru toate partidele de dreapta-centru dreapta în viitoarele alegeri parlamentare (anticipate sau ordinare) așa cum este acum Dodon pentru PSRM-ul lui promovat prin toate mijloacele legale și ilegale, inclusiv prin președinție, de așa numitul președinte al întregului popor.

Revenim la subiect. Înverșunarea cu care se impune O. Țîcu îmi amintește de Iu(da) Roșca. Același comportament, aceleași apucături. Dă dovadă de narcisism (iubire de propria persoană) exagerat, de auto apreciere debordantă (lipsă de modestie, aprecierea trebuie să vină din afară). Se teme ca steaua sa să nu fie umbrită de alții. Și rezultatul, la sigur, va fi același. Iar rezultatul „activității fructuoase” a „ultraunionistului” Iu(da) Roșca este arhicunoscut: Frontul Popular, cel mai puternic partid la începuturi (pe atunci Partidul Comunist era scos în afara legii!) a ajuns grație „conducerii înțelepte” a lui Roșca la groapa de gunoi politic. Îmi, pare rău de acest partid atât de promițător acum 1-2 ani că a încăput pe mâinile unui diletant (dacă nu este altceva la mijloc) în ale politicii (nici într-un caz nu mă refer la calitățile profesionale arhicunoscute) care, în acest mod, va ajunge la același rezultat. Umblam și eu la adunările organizate de A. Șalaru, A. Guțu cu participarea președintelui Traian Băsescu și credeam, într-un fel, în renașterea dreptei pe fundalul catastrofei liberale de atunci. Tot mai mult mă conving că aducerea lui O. Țîcu în fruntea acestui partid nu a fost cea mai bună soluție, în special acum când au apărut posibilități reale de unificare a forțelor unioniste și se cere din partea tuturor decidenților politici de pe segmentul de dreapta deschidere majoră spre unificare. Mi se pare că Dnii A. Șalaru, A. Guțu, dar și președintele T. Băsescu, au greșit cu candidatura lui O. Țîcu, care a folosit un procedeu raider pentru a acapara întreaga putere în partid. Îmi pare rău că acest atât de promițător partid la începuturi pe segmentul de dreapta a luat calea separatismului și a distrugerii dreptei unioniste. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Ce e mai important, interesul de partid sau interesul național?” →

„Toate popoarele au proștii lor, însă nu toate popoarele permit proștilor să conducă”

(V. Ciugureanu).

Iar casa pre nume Basarabia, într-adevăr, arde. Arde în flăcări. Unii se fac a nu observa cum „proștii noștri” ne duc în prăpastie, de fapt „se piaptană”. Nici în visele cele mai de groază nu vom vedea ce ne așteaptă în viitorii patru ani dacă Dodonul rămâne la președinție. Se vede deja și vom vedea și mai mult pe parcursul acestui an, dar, în special, după ce se va reinstala în fotoliul mult jinduit de președinte (de fapt acest fotoliu este o garanție pentru el de a nu ajunge la dubă sau fugar pe viață). Iar bravii noștri lideri eurounioniști se bat pe viață și pe moarte de la un os aruncat la Hâncești. Ce vor face ei în luptă cu hoitul din toamnă?

Deocamdată, pe fundalul lipsei absolute de rezistență din parte segmentului eurounionist Dodon face tot ce-i tună prin cap.  În discursul său de la tribuna Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a anunțat „prioritățile” partidului său (nu ale Republicii Moldova) pe fundalul lipsei deputaților din opoziție care au părăsit sala. „Aceștia (cei din opoziție-n.n.) nici nu erau în sală când președintele (observați, la persoana a treia, atât de important se crede!) își ținea discursul. S-au înregistrat și au pișcat-o, nu știu, la shopping”, a declarat enervat Dodon la o emisiune la postul public de televiziune M1 (care a devenit al socialiștilor, seară de seară perindându-se ba Chicu, ba Ivan Ceban, ba Dodon!). Au părăsit sala de rușine să nu fie martori oculari la „prostiile” președintelui lor. „Asta-i cam la mintea lui Dodon. În aceste categorii el gândește”, „La drept vorbind, ei sunt sătui de minciunile lui Dodon…”, „Ce să caute opoziția când la tribuna APCE grohaie … dodonu”, „А может они опасались что их стошнит от выступающего Преза Молдовы? Это было гуманно к окружающим (Dar poate se temeau că vor vomita de la cuvântarea președintelui Moldovei. Au procedat uman față de cei din jur)”, sunt reacțiile internauților pe rețelele de socializare, care se înroșesc până la incandescență, fiind un adevărat barometru de opinie.

Minciuni peste minciuni îndrugă acest kremlinez. Va mai amintiți cum chiar în prima zi de președinție în a. 2016 primul lucru a scos drapelul UE de pe frontispiciul Președinției pentru ai face pe plac stăpânului său Putin, care ne dă lecție cum să ne comportăm ca frații în uniunea CSI. Cazul recent cu cei 70 de pasageri cu bilete la mână din mai multe țări CSI, printre care și moldoveni!, refuzați de compania rusească „Ural Airlines” de a fi transportați din focarul infecției coronavirus din China, vorbește despre adevărata frăție rusească atât de mult trâmbițată de kremlinezul Dodon. Iar oficialii ruși ne minciunesc în stilul lor inconfundabil: „Cetățenii din Rusia, dar și din alte țări CSI, sunt aduși în Rusia. Fiecăruia i se oferă o cameră separată confortabilă” declara deunăzi ministra sănătății din Federația Rusă. De menționat că doi moldoveni au fost transportați din acest focar de companii americane în SUA, unde trec cu bine perioada de carantină.

Îl auzi zi de zi cum îndrugă tot soiul de dodonisme. Potrivit lui Dodon, „problema Guvernelor de până acum a fost că tot ce făceau o făceau ca să placă cuiva…”. Iată că s-a ajuns la aceea că tot ce face (sau ce nu face) acest guvern tehnocratiță nu place nici propriilor cetățeni. Cui i-ar plăcea (nici chiar miniștrilor actuali) să nu i se plătească salariul de peste o lună de zile. Când ei pleacă la schi sau în alte părți la odihnă, unde aruncă în vânt mii de euro, ei se gândesc că cei care nu și-au primit salariile (tocmai în perioada sărbătorilor de iarnă!) poate n-au pe ce-și cumpăra măcar o pâine? Vă imaginați la ce stadiu de decădere morală au ajuns acești pseudoguvernanți.

Și valeții lui nu stau degeaba, îi alungă Dodon pe la televiziuni, ferme de vaci, alte locuri care miroase urât. „Pentru a spori investițiile în țară, vom reconstrui masiv infrastructura drumurilor în anul 2020”, a declarat pompos recent premierul Chicu (alias Dodon). Am mai auzit astfel de gogomănii. Au mai făcut mii de kilometri (nici nu are acest colț de țară atâtea drumuri!) de „drumuri bune” (pe hârtie!) și democrații. Culmea, însă ei declară aceste gogomănii atunci când n-au nici bani și nici chiar muncitori! În loc să le asigure un salariu de 500 -700 Euro acasă propriilor cetățeni Dodon îi trimite în șerbie la ruși să argățească prin Rusia, promițându-le și pensii, simplifică „atragerea forței de muncă din afara țării”. Dacă în perioada electorală prezidențială din 2016 Maia Sandu era învinuită mincinos că va aduce 30000 de sirieni, acum Dodon (Chicu) chiar îi va aduce pentru „a realiza marea reconstrucție a drumurilor” după ce a făcut aceeași „mare reconstrucție a drumurilor” Plahotniuc.

Deosebit de periculoase sunt provocările clicii lui Dodon, atentatele la sfânta sfintelor – limbă și istorie. Dodon a scos sabia din teacă cum a promis în discursul său de Anul Nou, a venit timpul (pentru el), văzând probabil slăbiciunea noastră, a segmentului eurounionist. „Guvernarea socialisto-democrată revine la asalturile asupra istoriei”, afirmă liderul PUN, deputatul O. Țîcu, scriind despre intenția lui Dodon de a introduce în școlile din R. Moldova a disciplinelor de „Limbă Moldovenească” și „Istorie a Moldovei”. Să nu punem la îndoială faptul că nu le va reuși. Pe fundalul dezbinării totale și a miopiei politice a liderilor de pe segmentul eurounionist la sigur îi va reuși. Doar unificarea tuturor forțelor eurounioniste poate stăvili tăvălugul dodonist.

O altă provocare este cea de a redenumi o stradă în numele lui A. Suvorov (următorul pas, probabil, va fi ridicarea monumentului lui Suvorov în fața președinției, ca la Tiraspol). Să fim sigur că este doar un început în distrugerea a ceea ce a făcut marele primar N. Costin cu un consiliu municipal sovietic extrem de rusificat. De asemenea, aruncarea în vânt a 35 mln de lei (atunci când nu ajung nici pentru salarii!) pentru repararea complexului „Eternitate” din Chișinău și a unor monumente ale „eliberatorilor sovietici” din întreaga Republică, deschiderea filialei „muzeului blocadei Leningradului” la Chișinău atunci când Dodon a închis Muzeul Deportaților ca o blasfemie față de memoria zecilor de mii de deportați în Siberia, sunt alte bombe cu efect întârziat.

„Tot parcul asculta „Владимирский централ”, „Села батарейка” și „Золотые купола” (n.n. – piese rusești). Eu, la un kilometru distanță, auzeam. Nu știu cum era la 20 de metri de ei. Contingentul, din câte înțeleg, nu e cu studii Harvard și nu joacă șah acolo”, declara indignat la una din ședințele consiliului municipal Ivan Ceban după cazul care a avut loc în parcul „La Izvor” din Valea trandafirilor.  Da, nu au studii Harvard, dar aceștia vor ajunge să ne conducă! De ce să ne enervăm. Ce semeni aceea culegi. Acest caz se încadrează perfect în politica dodonistă antiHarward (de fapt antistudii) și rusofilă. Culegem primele rezultate ale politicii rusofile antinaționale a kremlinezului Dodon. Nu putea să nu influențeze comportamentul alogenilor rusofili. Nu am nimic împotriva celor de alte etnii. Mă închin până la pământ în fața etnicului bulgar Ion Iovcev pentru tot ce face pentru națiune, în fața etnicului bulgar Raicev, a etnicului rus V. Grebenșcicov, a etnicilor găgăuzi (regretați colegi de-ai mei) V. Caraganciu și A. Hagioglo ș.m.a. Toată stima și respectul alogenilor care s-au încadrat armonios în societatea basarabeană, dar îi detest pe cei care ne urăsc pe noi, băștinașii români, urăsc limba și istoria poporului, peste care au venit.

Și problema UTA „Gagauz-Yeri” este una falsă, alimentată din plin de obtuzul Dodon, de avocații lor din Rusia și Turcia. Raionul Cahul cu o populație aproximativ egală cu cea a Găgăuziei (110000 de locuitori, după ce Chișinăul în mod abuziv a trecut în autonomia găgăuză câteva sate locuite preponderent de români basarabeni!) este aproximativ egal ca populație cu raionul Comrat și, deci, trebuie tratate la fel. Doar lărgirea autonomiei culturale a găgăuzilor poate fi acceptată. Însă pentru a le cumpăra voturile la alegerile prezidențiale din toamnă Dodon este în stare să le dea totul, inclusiv autonomie teritorială. Vrea să le construiască un aeroport (într-un sat mare cu apr. 140000 de locuitori și câți din ei vor călători?), să-i dea Comratului (cu o populație de apr. 20000 de locuitori) statutul de centru medical al Zonei Sud (al zonei Nord fiind Bălțiul). De ce nu Cahulului, care este considerat al 6-lea oraș ca mărime din Republică, având o populație de două ori mai mare și o istorie mult mai veche? După dezvoltare economică (exceptând stânga Nistrului) și ca importanță socială Cahulul este considerat al treilea oraș, deseori fiind numit „Capitala de Sud” a Moldovei (așa cum Bălțiul – Capitala de Nord!). Priveam cu stupoare deunăzi vizita bășcăniței I. Vlah la Universitatea Tehnică a Moldovei (unde i s-a acordat o atenție echivalentă cu a unui prim ministru) cu problema consultării în privința deschiderii unui colegiu industrial la Comrat. Având deja Universitatea de Stat la Comrat cu 2500 de studenți, două colegii moldo-turcești și un colegiu tehnic în s. Svetlîi, atunci când conform datelor oficiale numărul absolvenților de licee este de apr. 800 elevi, dintre care apr. 50% (adică apr. 400) cu diplome de bacalaureat. Conform datelor oficiale colegiul tehnic din Svetlîi a înmatriculat în a. 2019 150 de elevi cu studii gimnaziale. Atunci mă întreb: de ce atâta alintare a acestor răsfățați ai istoriei, mulți dintre care nu doresc să învețe limba română (necunoscând-o de fapt nici pe cea rusă!) și să se integreze armonios în societate? Este tocmai ca și în cazul copilului prea alintat care atunci când crește mare îi face de rușine pe părinți. De ce la toate acestea nici nu crâcnesc găgăuzii din localitățile rămase în Ucraina? De fapt Dodon și valeții lui au „redeschis capacul Pandorei”. Cine o va închide înapoi dacă noi știm doar să ne cotonogim fratricid?

Întrebat fiind la una din televiziuni dacă este satisfăcut de noii miniștri democratul A. Candu a răspuns: „Noii miniștri sunt profesioniști!”. La rândul meu aș întreba-o pe dna ex-ministru al Educației și Culturii M. Babuc dacă este satisfăcută de „profesionalismul” succesorului ei cu doctorat (nu și cercetare!) făcut la Iași C. Popovici, care încurcă „fițuicile” la examen ca studentul rău, care le prescrie salariaților din sistem să mai flămânzească în așteptarea salariului cu lunile. Sau să-l comparăm pe „profesionistul” Fadeiușca Nagacevschi cu criticata pe nedrept O. Stamati cu studii europene. Mai declară PDM-știi că au susținut guvernul lui Dodon cu condiția ca el să nu lanseze proiecte care vor diviza societatea. Dar oare aceste declarații de ultimă oră de atentat la limbă și istorie nu divizează societatea? Este absolut clar că este o alianță nedeclarată bazată pe interese. Consilieri, miniștri, judecători din anturajul lui Dodon (foși democrați!) își creează un fel de socialism pentru ei. Își „cumpără” mașini de lux cu 1000 de lei moldovenești! (este cazul declarat al judecătoarei A. Railean, în realitate costul fiind de 16400 Eur, adică diminuat de 32 de ori!, al unui consilier de-al lui Dodon, al multor altor demnitari care, dacă e să crezi declarațiilor de avere, sunt săraci lipiți pământului). Foști angajați învinuiți pentru mari încălcări în perioada lui Plahotniuc sunt repuși în funcție (e cazul lui Pânzaru la poliție și a șefului Biroului Migrație și Azil, Olga Poalelungi, care „nu poartă nicio vină” în vânzarea profesorilor turci sultanului Erdogan, ca și kremlinezul ruso-turcofil Dodon care declară că a auzit de aceasta din presă (dar palatul pe ce bani ți l-ai reparat Dodoane? Sultanul ți-a dat bani pentru ochi frumoși (holbați)?). Este foarte clar că ruperea acestei alianțe este posibilă doar prin consolidarea tuturor forțelor eurounioniste, care sunt și în interiorul PDM.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Casa arde dar baba se piaptănă” →

„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi”.

(Platon)

Este tocmai ceea ce avem noi astăzi în acest colț de țară pre nume Basarabia. Faptul că  am ajuns să fim conduși de „inferiorii noștri”, o clică de analfabeți, hoți, personaje cu mari restanțe la capitolul moralitate și onestitate, este și vina noastră, a celor mulți care refuzăm să participăm în viața politică. Am devenit de fapt complicii celor de la guvernare, prin nepăsarea noastră, prin pasivitatea noastră, chiar prin masochismul de care dăm dovadă deseori. Am adus această meteahnă la nivel național.

Să ne oprim la ultimele cazuri ale acestei metehne „naționale”, care ne-a jucat festa de atâtea ori și ne mai joacă în continuare. Câțiva ani în urmă am avut la cârmă un președinte cumpătat, echilibrat, onest, care-și știa locul (spre marea deosebire de cel de astăzi – kremlinezul impostor Dodon) – pe Domnul Președinte Nicolae Timofte. Bun cunoscător al Constituției (știa omul a citi!) și adept fervent al supremației legii, pe parcursul celor patru ani nu și-a permis nimic care să iasă din spațiul competențelor sale constituționale. Era înfruntat dur de imperiul mediatic rusolingv din cauza poziției sale civice referitor „… la retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană, la statutul limbii române și parcursul european al Republicii Moldova”. N. Timofte a fost omul care l-a înfruntat direct pe țarul Putin în fața altor șefi de stat din CSI (de neimaginat astăzi din partea târâtoarei fără coloană vertebrală Dodon). „Ne pare rău că în urma consultărilor şi a negocierilor pe care le-am avut, colegii din Rusia au hotărât să impună acest embargou. Nu au fost aduse argumente plauzibile pentru această decizie… Apropierea Moldovei de UE nu va dăuna Moscovei”, a declarat președintele N. Timofti la un summit CSI la presiunea lui V. Putin de a revedea prevederile acordului semnat cu Uniunea Europeană şi de a amâna aplicarea lui până la sfârșitul lui 2015.

Deosebit de apreciată a fost poziția președintelui N. Timofte privind insistența lui V. Plahotniuc de a deveni premier. Nu a cedat presiunilor care veneau din toate părțile, inclusiv din partea celor de dreapta aflați la guvernare (câtă miopie politică din partea lor!). Pentru a contracara venirea lui Plahotniuc în funcția de prim ministru președintele N. Timofti l-a propus pe ex-prim ministrul I. Sturza care, pentru moment, ar fi fost o candidatură bună, știind ce a urmat după aceea. Cu toate că i se imputa la moment de unii (M. Conțiu, Moldova suverană) că „nu a propus-o, mai întâi, pe Maia Sandu sau pe oricare tînăr moldovean specializat şi educat în mediile democratice occidentale. În locul unei „fecioare politice”, bine instruită şi necontaminată de sifilisul politic de aici, Timofti a preferat o curvă bătrînă avară…” președintele N. Timofti a folosit toate posibilitățile, pe care le avea la îndemână (poate cu excepția că nu a propus-o, mai întâi pe dna Maia Sandu). „Refuzul șefului statului de a-l nominaliza pe Vladimir Plahotniuc la funcția de premier este un act de curaj care reabilitează într-un fel mandatul său, caracterizat în general prin ezitări și neimplicare. Sper să reziste presiunilor, șantajelor, diversiunilor orchestrate împotriva sa de echipele de asalt, transpartinice – Usatîi, Dodon, Voronin -, ale oligarhului” scria jurnalistul Vasile Gârneț în „Ziarul Național”, 25.12.2015. În final, a fost nevoit să-l nominalizeze pe P. Filip la funcția de premier, doar să nu apară iarăși candidatura controversată a lui V. Plahotniuc (atât de avar de putere a fost acest oligarh, putere pe care până la urmă prin șantaj și corupere a obținut-o, chiar dacă nu a deținut nicio funcție de prim rang în stat). Dl președinte N. Timofti a avut o poziție clară față de idealurile naționale, chiar dacă nu a declarat despre aceasta de la fiecare colț de stradă. „Este o crimă să urăști o limbă în care a creat un geniu” a declarat președintele Nicolae Timofti la un eveniment care a avut loc la Casa Limbii Române.

A fost omul care a procedat corect în multe situații, chiar și de ordin personal. Ați auzit multe despre prima doamnă Timofte? Mai nimic. Se ocupa cu ce se ocupase anterior, cu viața ei de familie. Dodon însă pe prima sa doamnă a scos-o în prim plan. I-a creat o fundație „Din suflet” finanțată netransparent cu mai dubii de bani murdari, pe care o folosește în toate jocurile lui murdare de corupere a electoratului.

Cu toate acestea președintele N. Timofti deseori era bătut, criticat pe nedrept. Presa aservită forțelor antinaționale, inclusiv „Moldova suverană” (a se vedea Moldova socialistă”) în frunte cu trădătorul de neam de pe malul Dâmboviței M. Conțiu, î-l declina cu orice ocazie. Și controversatul agent kgb în sutană Markel, clasificându-i pe toți politicienii în două grupuri: creștini și mai puțin creștini, l-a inclus pe președintele N. Timofti în grupul „mai puțin creștin”, atunci când pe satana cu stea în frunte Dodon î-l consideră bun creștin!. Am avut „deștepți” și de pe segmentul de dreapta-centru dreapta, care-l numeau „rață mută” pentru faptul că nu prea ieșea în public (acum ne stau în gât ieșirile kremlinezului Dodon!). Dl N. Timofti era numit în derâdere un „neică nimeni“ de unii intelectuali din diasporă (în locul lui ne-am pricopsit cu un „neică atotcunoscut kremlinez”). Un breaz fost președinte liberal îi cerea să-și dea demisia pentru niște păcate din perioada sovietică, pentru care și-a cerut public scuze. Alți foști „mari unioniști” de la FLUX îl băteau pentru un interviu dat postului de radio „Europa Liberă” despre modul în care vede viitorul relațiilor Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică: „Dacă va depinde de mine, ca decizia mea să fie definitivă, eu aș vota pentru aderarea la NATO” a declarat șeful statului (ziarul FLUX, ed. 17, 8.05.2014). Am bătut în acest om până ne-am săturat și pe cine l-am adus în locul lui? Pe nesimțitul, trădătorul de neam, violatorul Constituției kremlinezul I. Dodon, un pseudopreședinte care a refuzat promulgarea legii privind confiscarea averilor penalilor, apărându-i pe penali, îngrijindu-se de averile acestora (de regulă „agonisite” prin fraudă și furt. Probabil, se gândește la viitorul său sumbru când va ajunge pe banca acuzaților!), dar nu se gândește la moș Ion care cu pensia lui mizeră abia o duce de pe o zi pe alta.

Un alt caz de masochism a avut loc în scurta perioadă de guvernare a guvernului Maiei Sandu. Să ne amintim că nu doar Dodon și clica lui, dar și unii de pe dreapta, băteau în acest guvern, luând în derâdere pregătirea Harvard a miniștrilor (de parcă acesta ar fi un neajuns!), activitatea guvernului, care a făcut ce a putut pentru doborârea lui Plahotniuc și distrugerea sistemului lui cu toate schemele frauduloase. Erau criticați că nu fac treabă (da în domeniul furtișagului într-adevăr nu au făcut nicio treabă!), că sunt diletanți, o adunătură de personaje care doresc doar să aibă bifat în CV-urile lor „că au fost miniștri”. Ce am obținut după aceasta? Un guvern de buzunar al lui Dodon în frunte cu prim ministru târâtoare fără coloană vertebrală, analfabet (antipodul Maiei Sandu!), și așa numiți miniștri „mari profesioniști”, în realitate absolut neadecvați funcțiilor ocupate. Cât face doar ministrul Educației, Culturii! și Cercetării care a călcat în străchini în câteva rânduri în scurta-i perioadă de ministru. „Dragi judecători, procurori…” extras din discursul său ținut în fața unor tineri! (ce gafă de proporții!). Dar și o altă gafă „Pe stomacul gol artiștii creează mai bine”, un răspuns absolut bădărănesc dat unui artist care a declarat că nu mai are decât 15 lei pentru existență, nepriminduși salariul de peste o lună (și universitarii nu și-au primit salariile nici până astăzi!). Buni profesioniști avem la guvernare n-ai ce spune! Ne putem imagina astfel de gafe la fosta ministru a Educației Liliana Nicolăescu-Onofrei, dar chiar și la un alt fost ministru Monica Babuc?

De ce nu-și aplică sfatul sieși, cu atât mai mult că și-ar rezolva unele probleme cu complecția debordantă. Dar și bosului său supraponderat (să nu mă exprim mai dur!) nu i-ar strica să mai flămânzească din când în când. Dimpotrivă, acesta își permite luxul să-și scoată soția săptămânal la restaurante de lux, cheltuind mai multe sute de euro (pentru o seară!), sau să-și ducă întreaga familie la schi în Austria, cheltuind pentru aceasta mii de euro (din salariul lui de președinte care și așa mărit nu depășește 700-800 Eur!), atunci când moș Ion abia de leagă tei de curmei, iar zeci de mii de copii flămânzesc, neavând pe ce cumpăra o bucată de pâine.

Pe parcursul celor mai puțin de 5 luni Maia Sandu și întreg guvernul ei era criticat, deseori bădărănește nu numai de clica lui Dodon, democrații lui Plahotniuc dar și de cei de pe dreapta. Foarte des aceștia îi impută Maiei Sandu vina că l-a adus pe Dodon la putere. M-am săturat să tot prezint scurta analiza ce variante existau în primăvara anului trecut. PDM+PSRM (o variantă foarte posibilă) ar fi însemnat rămânerea tuturor celor trei hoți la putere (Plahotniuc, Șor și Dodon). PDM+ACUM ar fi însemnat rămânerea lui Plahotniuc la putere și dispariția Blocului ACUM. ACUM+PSRM a fost o variantă proastă, atipică, însă unica capabilă să distrugă sistemul Plahotniuc, impusă și de societatea civilă (Blocului ACUM îi convenea mai mult să stea în opoziție!). De pe arena politică au dispărut doi oligarhi hoți – Plahotniuc (răul absolut la moment!) și clovnul I. Șor, care a corupt într-atât alegătorul că vor trebui ani buni pentru al aduce la normalitate. A rămas unul devenit acum rău absolut – kremlinezu Dodon, pe care ne-ar fi mai ușor să-l debarcăm și să-l trimitem la locul pe care-l merită cu prisosință – la dubă. Dacă am fi mai deștepți cum au fost marii noștri înaintași de la 1918 care pentru votarea Declarației de Unire cu România au reușit să obțină susținerea multor șovăitori moldoveni de pe tot eșichierul politic, chiar și a unora de alte etnii. „Elita noastră politică” însă se mănâncă între ei, dând dovadă de adevărat canibalism politic, de lipsa unei elementare logici, nefiind în stare să gestioneze ceea ce li se dă fără mare trudă din partea lor – cele 34% de unioniști.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Masochismul adus la nivel național” →

„Moldova nu duce lipsă de unioniști, sunt vreo 6-7 partide unioniste, dar aici demagogia este la cote înalte. Nu poți să îi aduci la aceeași masă, nu se pot uni pentru că spun că ăla a fost cu ăla, celălalt a fost cu celălalt. Mie unul mi-a ajuns până în gât! Mi se pare că m-au luat așa, de păcălici”

(Traian Băsescu).

            Sunt chiar unioniștii! Sunt așa zișii lideri unioniști, care prin fapte lucrează împotriva unionismului (conștient sau inconștient), dar și unioniști de jos, care- -au susținut și îi mai susțin. Să ne amintim despre groparul unionismului nr. 1 Iu(da) Roșca care a fost susținut de unii, care acum se dau drept mari unioniști, până la ultima suflare a ppcd-ului. Nu Plahotniuc, nu Dodon, care dorea să scoată în afara legii unionismul, pregătindu-i chiar și o spânzurătoare, dar chiar cei care trâmbițează de dimineață până seara că sunt unioniști. Sunt mulți, prea mulți pentru această așchie de popor român. Se pare că „mama acestor gropari este veșnic însărcinată în Basarabia”. Atâția s-au plodit în acești treizeci de ani de rătăciri în nicăieri și, în special, în ultimul timp. Pleacă unul, apar alții. Pe parcursul a peste treizeci de ani s-a vorbit, s-a declarat, s-a scris mult, foarte mult pe tema ReUnirii acestui colt de țară pre nume Basarabia cu Patria-Mamă România, s-au făcut Mari Adunări Naționale și marșuri cu zeci și sute de mii de participanți cu încărcături energetice de mulți gigavați, iar carul ReUnirii și astăzi se află tot acolo de unde s-a pornit. Ba mai rău. La începuturi era o speranță acum și speranța dispare.

Unii așa numiți lideri unioniști (cum este Iu(da) Roșca ș.a.) au făcut acest lucru din rea voință, fiind plătiți cu treizeci de arginți, alții – „din bune intenții”, pavând însă cu pietre drumul spre iad. Gropari ai unionismului suntem și noi, cei de jos, complici ai acestor pseudounioniști, fiindcă n-am știut să ne găsim un proroc, un singur proroc adevărat. Toți cei de până acum au fost falși și ne-au dus în nicăieri. Având un suport popular de peste 34% (unii spun că e puțin dar nici pe acesta nu suntem în stare să-l gestionăm) de ce nu suntem măcar puțin reprezentați în parlament? Cine e de vină că suntem acolo unde suntem?

Să încercăm să facem o scurtă analiză a partidelor unioniste în acest colț de țară? În aceste partide unioniste s-a procedat și se mai procedează într-un pur stil bolșevic. Fiecare lider pseudounionist, venit la cârma partidului, a distrus totul ce a fost până la el și a construit o nouă construcție care a eșuat. A venit altul în locul lui și a făcut la fel. Nu avem partide în sensul direct al cuvântului. În SUA sunt două partide care există de vreo două sute de ani. Se schimbă doar conducerile, partidele rămânând. Când partidul a eșuat în alegeri liderul pleacă. La noi sunt doar SRL-uri. A fost puternicul Front Popular până când în fruntea lui a venit groparul Iu(da) Roșca. Cei care au văzut fața adevărată a lui Roșca nu s-au luptat cu el pe interior (așa cum se face în lumea civilizată!) ci au ieșit din front și au format un nou partid unionist – PFD. După vreo șapte ani nouă construcție partinică unionistă a ajuns la același rezultat – supunerea pe interior a întregii puteri în mâinile președintelui partidului, care s-a instalat în fotoliu pe viață, cu încălcarea statutului partidului votat și de el. Și acest partid a ajuns la groapa de gunoi politic. După aceea prin 2007 a apărut Partidul Liberal într-un nou format, ulterior cu el fuzionând și alte partide unioniste. Istoria s-a repetat, dar într-o formă mai hidoasă. Din cauza conducerii defectuoase promovată de liderul Partidului Liberal așchii liberale s-au tot rupt din el (în loc să lupte pe interior pentru a schimba lucrurile), fiecare din ele formând noi partiduțe, toate liberale: PLR, DREAPA, PUN, PSB ș.a. Fiecare din liderii acestor partide (unii dintre lideri cred că sincer) au considerat că vor reuși să devină lideri ai Dreptei și s-o fortifice. N-au devenit, dimpotrivă au slăbit și mai mult Dreapta. Din păcate procesul continuă și astăzi în același mod. Greșelile predecesorilor lor făcute în acești treizeci de ani, nu i-au învățat nimic. De exemplu, președintele PUN dl O. Țîcu a ignorat orice chemări de a participa la unificarea forțelor unioniste pe dreapta, autoînaintându-se candidat al Dreptei în alegerile prezidențiale din toamnă (cu mult înainte de termenul legal, fără consultarea dreptei. De ce atâta grabă?).

Mult stimate Domnule Președinte Băsescu! Cred că cel despre care spuneți că v-a păcălit a fost Iu(da) Roșca, care v-a convins să-l susțineți în 2005 pe Voronin, mai apoi și Sergiu Mocanu, consilier al lui Voronin. Teamă mie că și astăzi liderul PUN Vă păcălește. De ce noul președinte PUN O. Țîcu nu se alătură întregului curent unionist, să pună umărul și el pentru al unifica așa cum ați solicitat tot timpul Dstră? „Azi cartea se vinde greu, oamenii se vând ușor, iar Țara se dă degeaba” spune George Ceaușu. Într-adevăr, țara se dă pe degeaba acum. Dodon nu trebuie să cheltuie nici un sfanț pentru a prelua „țara” de la infantili, orbi și ranchiunoși. Tentat la începuturi să-i scoată în afara legii ulterior a înțeles că nu e cazul. Unioniștii se mănâncă singuri între ei, fără ajutor din afară. Aici îmi vine în memorie un banc, dureros pentru noi dar care ne caracterizează, care spune că lângă cazanul cu smoală incandescentă din iad, în care sunt aruncați moldovenii, nu este pus paznic (ca de ex. la evrei, la alte națiuni). Nu este cazul fiindcă moldovenii îl trag imediat înapoi pe cel care încearcă să iasă din cazan. Această meteahnă națională au folosit-o din plin în toate timpurile dușmanii noștri, dezbinarea fiind arma lor. Așa au procedat Voronin, Filat, Plahotniuc, așa procedează astăzi kremlinezul Dodon. Să ne amintim cum M. Ghimpu s-a luptat pe viață și pe moarte că vărul său (sub aspect ideologic) – V. Filat, nu cu groparul lui V. Plahotniuc. Și unde au ajuns – la groapa de gunoi politic. Astăzi observi cum unii unioniști luptă pe viață și pe moarte împotriva Maiei Sandu, verișoara lor dreaptă (sub aspect ideologic), declarând că doar unioniștii (cei care strigă mai tare!) vor face unirea. „În alegerile prezidențiale unioniștii trebuie să iasă cu un singur candidat care să se lupte pe viață și pe moarte cu Maia Sandu pentru a ieși în turul doi, unde la sigur îl va învinge pe Dodon!” chema cu bale la gură la una din televiziuni atotștiutorul Mocanu. Nu e o rătăcire, e în cunoștință de cauză acest comportament. Să știți că unioniști de teapa acestuia Vă mint. Cei care Vă cheamă să bateți cu înverșunare în potențialii susținători – verișorii lor, Vă mint. Dacă ei nu acceptă unirea între ei cum pot face ReUnirea cu Țara? De la un timp înclin să cred mai mult în unionismul liberal democratului Marcel Snegur de la Parcova, primul semnatar al Declarației de Unire cu România, al democratului Nicolae Tudoreanu de la Feștelița (Ștefan Vodă), semnatarul nr. 2 ș.m.a. unioniști care nu se bat în piept că-s unioniști. Înclin să cred mai mult în unionismul Maiei Sandu de pe segmentul de centru-dreapta care pragmatic va face ReUnirea (alături de alții) chiar dacă vorbește mai puțin despre aceasta. Doar împreună, cel puțin cei de pe segmentele de dreapta și centru-dreapta, dar și unii de pe segmentul de centru, unioniști și proeuropeni, putem face ReUnirea cu România, care este unica cale de integrare în Uniunea Europeană.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Cine sunt groparii unionismului” →