„E trist să ai o dreaptă dezbinată. E trist să fii în țara ta străin…”
E trist! E chiar rușinoasă această stare când tot soiul de dodoni, cebani, novaci fac glume de prost gust pe seama neunirii noastre. De treizeci de ani ne bălăcim într-o profundă mizerie materială și spirituală. Din cauza neunirii noastre. Cât am fost uniți, într-un singur gând, într-un singur front, în jurul unui ideal național am fost puternici și am câștigat. Tot soiul de niculini, pologovi, bolșacovi se temeau de noi, într-un fel ne stimau scrâșnind din dinți. Urmașii lor de astăzi nu se mai tem. Ei, fiind uniți în jurul unor interese obscure (interese de grup, de clan, de etnie), sunt o forță. Fiind uniți am câștigat dreptul la limbă și alfabet. Fiind uniți am câștigat tricolorul și imnul, ulterior pierdut (tot din cauza neunirii noastre!). Am câștigat Capitala (în condiții grele primarul N. Costin a transformat Chișinăul dintr-o suburbie sovietică de la periferia imperiului într-un oraș românesc european), pe care am cedat-o atât de ușor kremlinezilor Ceban și Dodon prin neunirea noastră.
Toate nevoile noastre s-au început atunci când au apărut primele fisuri în Frontul Popular cauzate de infiltrarea lui Iuda Roșca. În loc să ne luptăm să facem ordine în interiorul Frontului (așa cum se face în partidele cu democrație avansată) l-am lăsat pe mâinile trădătorului Roșca care metodic l-a distrus până l-a dus la groapa de gunoi politic, folosind tribuna lui pentru a bate în partidele nou apărute. Ne-am separat constituind alte formațiuni (cu aceeași ideologie!). Congresul Intelectualității, transformat ulterior în Partidul Forțelor Democratice, a fost una din ele. Când și această formațiune a ajuns să fie prost guvernată iarăși a fost părăsită de forțele sănătoase și lăsată să degenereze până a dispărut complet. Pe fundalul regimului totalitar comunist din așchiile Frontului Popular și PFD-ului a apărut o nouă formațiune unionistă – Partidul Liberal care promitea să fie unul cu adevărat național și să învețe din greșelile predecesorilor. Din păcate au repetat întocmai aceleași greșeli. Când și în acest partid au apărut probleme de democrație internă iarăși, în loc să se lupte cu problema din interior, lideri ai partidului l-au părăsit rând pe rând formând din așchiile desprinse noi partiduțe tot cu ideologie liberală: PLR, PUN, Noua Dreaptă, Uniunea Salvați Basarabia. Alături de ele au apărut și alte partide și organizații unioniste – Tinerii Moldovei, ODIP, BUN, Democrația Acasă, PNL ș.a., toate unioniste și toate alimentându-se din același bazin electoral, divizându-l până la refuz. Toți acești ani s-au condus de diavolescul principiu românesc „Unde-i unul pot fi doi”. Este ca și cum de fiecare dată, în loc să consolidăm vechea casă construită temeinic, dar în care au apărut unele fisuri neînsemnate, la fiecare fisură apărută ne aventurăm să construim o nouă casă. Dar în grabă această nouă casă este mai prost concepută, mai prost construită, gata să fie zburată de un eventual vânt mai puternic.
Sunt prea multe formațiuni politice pe segmentul de dreapta. Toți acești doisprezece ani s-au bătut între ele pentru electoratul de dreapta încât l-au buimăcit de-a binelea. Nu mai înțelege moș Ion de ce unionistul X se bate pe viață și pe moarte cu unionistul Y, atunci când peste gard lupul așteaptă deznodământul pentru ai ataca. Nu mai înțelege moș Ion unde este adevărul, unde sunt adevărații unioniști. Toți declară că sunt unioniști, unii mai mari decât alții. Dacă e așa de ce însă nu sunt împreună (Unirea înseamnă împreună!), într-o singură formațiune, cu un singur lider ales în mod democratic și demis în mod democratic dacă nu-și face treaba, cu un singur candidat în alegeri. Adevărații unioniști sunt acei care sunt capabil să se unească în primul rând între ei. Așa sunt priviți de electorat. Toată lumea unionistă vorbește despre unire, unificare, însă nimic nu se face pentru unificarea forțelor eurounioniste. Fiecare lider ale celor vreo opt partiduțe unioniste declară că este gata să se așeze la masa de tratative pentru unificarea forțelor dar nu face nimic pentru această, fiecare din ei văzându-se centrul în jurul căruia să se cristalizeze viitorul partid. Încercați Domnilor lideri de partiduțe să luați alți arbitri (decât cei din preajmă, să adoptați alte criterii de apreciere a calităților liderului unic și incontestabil al întregii Drepte. Referitor la D. Chirtoacă. Este un unionist convins, unionist până în măduva oaselor, dar ca lider al întregii Drepte este răsuflat și vulnerabil. Dacă în a. 2013 ar fi acceptat propunerea mai multor lideri ai PL-ului să preia timona Partidului, dacă nu ar mai fi candidat la alegerile primarului Capitalei în 2015 (am fi pierdut un primar dar am fi câștigat un lider al Dreptei!), ar fi fost evitată părăsirea PL-ului de către personalități ai unionismului, astăzi am fi avut un partid de dreapta puternic și lider incontestabil al Dreptei. Din păcate miopia politică, dar și râșnița primăriei în tandem cu dosariada lui Plahotniuc, l-au epuizat. Scorul luat în alegerile locale recente (a fost cel mai bun între candidații unioniști!) comparativ cu cel de peste 53% luate în a. 2015 este insuficient pentru un lider al Dreptei. Partea bună pe care o face dl D. Chirtoacă este că încearcă să coalizeze această dreapta fărâmițată.
„Electoratul unionist este cel mai motivat, cel mai select. El nu poate fi cumpărat cu un kilogram de hrișcă, nu poate fi dus să voteze cu turma. Dreapta, care reprezintă peste 30% din electorat, trebuie să devină un centru al coagulării forțelor eurounioniste” spune istoricul și analistul politic Anatol Țăranu. De ce atunci domnilor șefi de partiduțe unioniste Vă bateți joc de acest electorat unionist care merită altă soartă? Reformatarea totală a dreptei este condiția sine qua non de supraviețuire a românilor basarabeni.
Mai este o problemă – incapacitatea de a trăi bine cu verii de pe flancuri atunci când ai în față un inamic de temut și ai avea strictă nevoie de ajutorul lor. Vă mai amintiți lupta fratricidă pe viață și pe moarte între M. Ghimpu și V. Filat spre bucuria lui Plahotniuc. Plahotniuc nu a trebuit să trudească prea mult pentru a acapara totul. L-au ajutat cei doi. Ei sunt nașii fenomenului Plahotniuc. Ambii, împreună luând în perioada de apogeu aproape 50%, unde mai sunt astăzi? Acum situația se repetă. Călcăm pe aceeași greblă. Iarăși și iarăși, iar cucuiele primite nu ne fac mai deștepți.
Pe flancul drept despre unirea forțelor unioniste se vorbește demult dar se face foarte puțin. Pe segmentul de centru-dreapta deocamdată doar în discuții este vehiculată posibilitatea și necesitatea unirii forțelor (PAS, PPDA, PLDM și de ce nu o aripă sănătoasă a PDM-ului) într-o singură formațiune, fapt ce îi deranjează pe kremlinezul Dodon și stăpânii lui de la Kremlin, care au și luat măsurile de rigoare. Dodon î-l scoate din închisoare pe Filat pentru a frâna calea spre această unire a PLDM-ului. Dacă PLDM va înghite nada acesta va fi ultimul pas spre cimitirul politic. De asemenea, animozitățile apărute între PAS și PPDA (în special în timpul alegerilor locale) tot cu concursul lui Dodon sunt alimentate și împinse spre ruptură Blocului ACUM. Din păcate și presa, în goană după circ, toarnă gaz în foc. Este strict necesar, cel puțin la nivel de Bloc ACUM, să se revină la situația de pe timpul guvernării lor împreună. Împreună au fost în stare să-l elimine pe Plahotniuc din sfera politică. Împreună, dar și cu ajutorul flancului drept, care deocamdată se ține în postură de observator și criticant, pot să scape această așchie de popor român de kremlinezul trădător de neam Dodon și șaica lui. Dna Maia Sandu ar trebui să facă tot efortul pentru a păstra Blocul ACUM funcțional. „Dacă Maia Sandu nu se trezește, Dodon îi va ocupa eșichierul politic” o avertizează vulpoiul politic Traian Băsescu. Pericolul este mare. La întrebarea moderatorului unei emisiuni televizate ce sfaturi ar da românilor din Basarabia președintele T. Băsescu a răspuns franc: „Toate partidele de dreapta trebuie să se unească. De asemenea, toate forțele unioniste și eurounioniste. A face politică înseamnă, în primul rând, rezultate!”. Cât de bine a punctat acest vulpoi al politicii românești cu experiență de apr. 30 de ani în vârful ei. Într-adevăr, ce politică fac și ce rezultate au cei vreo 7-8 lideri de partiduțe unioniste, toate cu doctrine liberale, dacă la fiecare scrutin electoral iau sub 1%. Doar o dezbinare și mai adâncă.
Ceea ce nu i-a plăcut dlui președinte T. Băsescu a fost faptul cum dna M. Sandu a cedat atât de ușor puterea. Da, așa pare la prima vedere, dar analizând mai bine acțiunile kremlinezului Dodon în lunile septembrie-octombrie, care au precedat demiterii Guvernului, este clar că acesta a fost doar un pretext, divorțul fiind pregătit de infidelul Dodon cu mult timp înainte. Deja la 29 iulie Dodon își consolida echipa cu noii consilieri I. Cucu (ministru în guvernul Filip!) și V. Dumbrăveanu (întâmplător, astăzi sunt premier și ministru în guvernul Dodon!) „pentru a ajuta guvernul, precum și pentru a elabora inițiative importante ale administrației prezidențiale”, sclipuind de fapt un guvern din umbră, pe care l-au scos la lumină doar în 24 de ore după căderea guvernului Maiei Sandu. Au ajutat bine guvernul Maiei Sandu să cadă! În lunile septembrie-octombrie se vedea cu ochiul liber că Dodon se pregătea de acest lucru prin atacurile pe care le făcea permanent asupra guvernului și a unor miniștri, prin amenințările că după alegerile locale vor fi schimbări. Era tot mai mult deranjat de acțiunile Guvernului de deconspirare a schemelor frauduloase ale lui Plahotniuc, pe care dorea să le preia, de reformare reală a justiției. Acest mariaj l-a făcut doar pentru a scăpa de Plahotniuc și ai prelua schemele frauduloase și controlul în structurile puterii în stat. Ce dovezi mai pot fi aduse? Faptul că dna Maia Sandu a ieșit cu acea inițiativă pe proprie răspundere cel puțin a demonstrat fața adevărată a lui Dodon că nu dorește justiție liberă.
Desigur, este dureros că s-a ajuns la această situație deranjantă cu Dodonul în vârful piramidei puterii și majorității structurilor puterii sub el. Dar nu mi se pare corect să fie învinuită de acest lucru dna Maia Sandu și guvernul ei. Ea a făcut maxim posibilul în acea situație. În cele cinci luni de activitate a demonstrat că se poate guverna altfel: fără cumătrism, interese obscure, scheme frauduloase, chiar dacă a făcut și greșeli, care erau inevitabile, fiind permanent sub lovituri din toate părțile: din partea PDM-ului, cu schemele căruia se lupta; din partea „partenerului” de coaliție atipică PSRM, care se stăruia să-i pună bețe’n roate; din partea dreptei care nu-i putea ierta „trădarea pentru coaliția cu PSRM-ul lui Kozak”. De ce însă nu s-ar recunoaște că totuși s-a reușit să scăpăm de doi (din cei trei care existau în primăvară) oligarhi hoți care au făcut atâta rău: Plahotniuc și clovnul hoț Șor. Am cerut de la acest guvern să distrugă sistemul captiv al lui Dodon și să construiască altceva în loc. E prea mult pentru o perioadă de doar în cinci luni! „Nu era scopul acestei „alianțe” (ACUM + PSRM) să facă reforme, să construiască ceva. Era doar să distrugă regimul Plahotniuc. Era greu de conceput că se putea guverna împreună (ACUM+PSRM-n.n.) dar în acea situație cel mai speriat era Dodon. Era la un pas de a pierde totul, în primul rând suportul Rusiei. Încercarea de a dialoga cu Plahotniuc l-a dezamăgit enorm pe Putin. Dodon în disperarea de moment a cedat foarte mult celor de la ACUM, practic cedându-le guvernarea efectivă (într-o potențială alianță cu PDM ACUM nici nu putea visa la așa ceva – n.n.). Tehnic vorbind nu trebuia să avem multe speranțe din două considerente: nici Dodon nu putea prea mult să stea în această stare de „marginalizare”, dar și componența guvernului nu era pentru o guvernare eficientă” a declarat la una din emisiuni televizate ex-premierul I. Sturza.
Buldogii kremlinezi atacă. Breazul premier născut peste noapte I. Chicu declară că organele de drept (puse de ei!) vor investiga schemele frauduloase create de guvernul Maiei Sandu. El, care se afla în banda condusă de hoțul Plahotniuc (a se vedea fotografia lui alături de Plahotniuc, Borsetka ș.a. activiști din PDM la mitingul loviturii de stat din 8 iunie) și care a tolerat schemele frauduloase ale lui Plahotniuc, fiind în funcția de ministru al economiei, poate spune astfel de gogomănii! E chiar căzut de pe lună acest valet al lui Dodon. Dacă înseși obtuzul Voronin, pe care nu-l poți învinui de dragoste față de Maia Sandu și aspirațiilor liberale europene, pe care le promovează, a recunoscut într-o emisiune televizată că Maia Sandu este unica care s-a luptat cu corupția, cu schemele frauduloase. „Cei care au demis-o sunt niște „bandiugani”” a conchis obtuzul Voronin. Cazul îmi amintește despre un banc în care două echipe se întreceau la un concurs de logică. Știind că membrii celei de a doua echipe erau cu un nivel intelectual scăzut șeful lor i-a sfătuit: „Când cei din echipa adversă vă vor spune că sunteți hoți voi să răspundeți: „Și voi sunteți hoți”. I. Chicu este tocmai protagonistul din banc.
Suntem deja în campanie electorală pentru președinte. Kremlinezul Dodon deja a început campania electorală prin demiterea guvernului Maiei Sandu. Electoratul de stânga deja știe cine trebuie să fie președinte. Sunt deciși cu 1-2 ani înainte. Întâlnesc zilele trecute pe trecerea spre universitate tineri socialiști care împărțeau materiale informative și portretul lui Dodon. Kremlinezul Dodon folosește în acest scop tot potențialul administrativ al președinției, parlamentului, guvernului, acum și a primăriei. Î-l vom vedea tot mai des tăind panglicii la vreun kilometru de stradă reparat, la redeschiderea vreunei grădinițe în vreun sat reparată pe bani românești. Dodon va fi văzut peste tot în acest an electoral.
Iar noi ce facem? Ne scărpinăm la ceafă și ne pregătim să călcăm pe aceeași greblă. La alegerile din Capitală l-am „ajutat” pe A. Năstase să nu câștige. Repet, Năstase nu a fost cel mai bun dintre candidații eurounioniști. Mai buni au fost O. Țâcu, Vlad Țurcanu, dar Năstase a fost candidatul eurounionist cu cele mai mari șanse. Fiecare din candidații unioniști și-a chemat electoratul (unii nu au făcut nici acest lucru!) să voteze împotriva lui Ceban (nu pentru Năstase1). O parte de electorat, cele vreo 5% diferență a votului eurounioniștilor în primul și cel de-al doilea tur, au votat „împotriva kremlinezului Ceban”, neieșind la vot!
Îmi sună zilele trecute un bun prieten unionist „din cei cu barbă”, întrebându-mă ce facem în alegerile prezidențiale? Îmi spune „Deja sunt câteva candidaturi: O. Țîcu, D. Chirtoacă. Dați să-l propunem pe dl A. Reniță”. I-am răspuns prompt: „Împreună cu Maia Sandu vor fi deja patru! Nu-s prea mulți?”. Personal le port o deosebită stimă celor nominalizați. Într-adevăr, sunt mari personalități, unioniști, mari intelectuali net superiori agramatului Dodon și valeților săi socialiști, dar ce să-i face că există doar un post de președinte și acesta poate fi ocupat de kremlinezul Dodon. Dar am trecut de atâtea ori prin astfel de situați și ne-am căpătuit doar cu cucuie nu și cu minte. Poți să fii cu stea în frunte dar dacă nu ai susținere populară nu ai nicio șansă. O singură candidatură pentru prezidențiale din partea Dreptei și a Centru-Dreptei este cheia succesului acestor forțe în inevitabilele alegeri parlamentare anticipate, este condiția eliminării acestui kremlinez nociv Dodon din viața politică basarabeană. Deocamdată toate sondajele (și cele reale dar și cele comandate!) arată o paritate la capitolul de popularitate între Maia Sandu și Dodon.
Apariția unei singure formațiuni de dreapta și a unei singure formațiuni pe segmentul de centru-dreapta ar fi mortală pentru forțele antinaționale antiunioniste antieuropene. Și acest lucru îl înțeleg și kremlinezii. De aceea ei lucrează din răsputeri, având suport material, logistic, informațional de la stăpânii lor din Kremlin. Totuși, încă mai cred în capacitățile intelectuale ale liderilor, cred în posibilitatea unirii acestor forțe, în Legea lui Arthur C. Clarke: „Când un politician afirmă că ceva e posibil, aproape că are dreptate. Când afirmă că ceva e imposibil, foarte probabil că se înșală”. Suntem totuși în mileniul III. Încerc să-l contrazic pe marele istoric antic grec Herodot care spunea că „Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci… După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt… Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”. Sper că acest blestem s-a învechit, iar liderii partiduțelor unioniste să confirme acest lucru. Situația, într-adevăr, alarmantă. Suntem prinși tot mai strâns în această „îmbrățișare geopolitică rusească”, din care dacă nu vom fi uniți nu vom putea ieși. „Scenariul rusesc va deveni perfect funcțional la Chișinău prin realegerea lui Dodon la butoane, în toamna anului viitor. Maia Sandu trebuie să se reinventeze pe un uriaș palier de așteptări sociale, politice, economice, identitare, geopolitice, de la cele pro-românești și pro-europene la cele autohtoniste…” scrie analistul politic, președinte al Asociației „Casa Marii Negre”, analist politic, expert în geopolitică, fost diplomat, publicist, cadru universitar și doctor în Filologie Dorin Popescu în analiza sa recentă „Se strânge cleștele geopolitic”.
Într-adevăr, se strânge cleștele geopolitic rusesc și noi ce facem?
—————–———————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Republica Moldova
13 decembrie 2019