Titina Nica ŢENE: Căruța vieții

Căruța vieții

Trag căruța vieții, o târăsc,
nu mai pot s-o duc cum se cuvine,
mulți, pe spate, anii ce s-au strâns,
ca o cărămidă stau pe mine…

Primăvara toate înviază,
odată cu ele înviez și eu,
iar când văd prin pomi atâta floare,
parcă nici căruța nu o mai trag greu…

Vara întotdeauna plec spre undeva,
pe la vreun munte sau chiar către mare,
uit de bătrânețe și întineresc,
de mă înconjoară razele de soare…

Toamna mă apucă iar melancolia,
amintiri vin și mă năpădesc,
flori și frunze se topesc sub brumă
și încep din nou să-mbătrânesc…

Iarna mă încântă fulgii albi de nea,
de Crăciun Iisus Christos se naște.
Să avem nădejde și noi vom învia,
cum El înviază într-o zi de Paște!

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Titina Nica ŢENE: Cu fiecare zi murim cîte puţin…

Cu fiecare zi murim cîte puţin…

Cu fiecare zi murim cîte puţin
dar noi de asta nu avem habar
ne străduim din ce în ce mai mult
să strângem de-ale gurii în hambar.

Nu mai privim un răsărit de soare
şi nici o frunză legănată-n vânt
uitând că viaţa aceasta-i trecătoare
şi sântem doar o umbră pe pământ.

Si trece timpul, aşa, pe nesimţite
cum trece ploaia-n zilele de vară
şi ne trezim, deodată, Doamne,
că-n viaţa noastră ni se face seară.

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Titina Nica ŢENE: Din nou acasă

M-am întors definitiv
acasă, la mine-n sat,
câmpul şi pădurile
tot întruna m-au chemat.

Am venit, dar anii care,
mulţi şi în zbor au trecut,
fac să nu-ntâlnesc pe drum
astăzi, nici un cunoscut.

Doar din când în când o babă
se mai uită lung la mine
şi mă-ntreabă cu uimire:
“ ce e Titină cu tine? “

Un bătrân de peste gard:
“ tu eşti fata lui Costică?
Nu-mi mai aduc bine aminte,
eşti cea mare ori cea mică?”

In salcâm, pe lângă casă,
avea cuibul chiar o barză
acum a rămas pustiu
zdrenţuit precum o varză.

Grivei nu mai e nici el
s-a făcut demult ulcea
alt câine când văd pe drum
îmi tresare inima.

Gardul aplecat şi strâmb
cu scânduri căzute-n iarbă,
parcă mă-ndeamnă, tăcut,
ca să mă apuc de treabă.

Nucul mare şi fălos,
aplecat peste ulucă
nici el nu mă recunoaşte,
şi-mi aruncă-n cap cu o nucă.

In cimitir, la părinţi,
le-am spus şi lor ce mă doare
şi, aşa, ca un răspuns
teiul sfânt m-a nins cu floare.

Luna, barcă sus pe cer,
Priveşte pieziş la mine:
“nu te frământa atâta
ce-i trecut, trecut rămâne! “

Tristă stau pe prispa casei
nu ştiu încotro s-apuc
satul nu mă recunoaşte
la oraş nu mă mai duc!

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Lucia-Elena LOCUSTEANU: ,,Suflet ardent emanând în jur lumină”, Titina Nica ȚENE

Trăiește ,,Bucuria lucrurilor simple”, îndemnându-ne:

,,Să te bucuri

Că pădurea-n toamnă a ruginit

poleind cărările cu luna.”

POET, PROZATOR, ESEIST, deținătoare a numeroase distincții, medalii și premii interne și internaționale (ex.:Premiul special al juriului la Concursul Internațional ,,Art&Life” pentru Poezie, Japonia 2015), prezentă în Dicționare, Antologii, TITINA NICA ȚENE e cea care, alături de soțul ei – Al. Florin Țene, a pus umărul la înființarea și bunul mers al Ligii Scriitorilor Români, considerând că:

,,E bine, ca, din când în când,

pe plopi să îi mai luăm în seamă

prin frunza lor cu murmurat de râu

întotdeauna către ei ne cheamă.”

Ne cheamă, așa cum pe Titina o cheamă mereu ,,dragostea față de copii”, dragoste materializată în puterea ,,Cuvântului”, în ,,Poeziile” închinate tinerelor vlăstare, în volume ca: ,,BUCURIA LUCRURILOR SIMPLE”, ,,REACȚIA GRĂDINII” și multe altele.

,,Farmecul cărții pentru și despre copii” a determinat-o să se aplece cu sensibilitate și talent și asupra unor opere închinate universului copilăriei, cum ar fi eseul volumului ,,Cărticică prichindeilor”, volum semnat de distinsa doamnă Ligya Diaconescu.

Volumele de versuri ale Titinei Nica Țene, ca: ,,Amurg de întoarcere”, dar și cele apărute online: ,,Un strop de veșnicie”, cuprind o gamă diversificată de trăiri, sentimente, teme și motive îmbrăcate în haina nemuritoare a cuvântului. Continue reading „Lucia-Elena LOCUSTEANU: ,,Suflet ardent emanând în jur lumină”, Titina Nica ȚENE” →

Titina Nica ŢENE: Tristețe

Ne-am adunat în curtea casei părintești,
cei cinci frați împrăștiați prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai știm pe nimeni după nume…

Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
și de zeci de ani o tot veghează…

Dadeșul ne spune iar povești,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama și fără de tata,
nu este completă bucuria…

Nucul își mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat…

Suntem toți la margine de viață,
cum putem să fim mai optimiști?
Azi plecăm, închidem iarăși poarta
și în suflet suntem tot mai triști…

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Titina Nica ŢENE: Rugă

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
să merg pe deal cu mama şi cu tata
să simt parfumul fânului cosit
şi să duc apă rece cu găleata.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi,
să merg la şcoală, iarna, în opinci,
iar pe măsuţa scundă din odaie
să n-ai nimic să pui ca să mănânci.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
ca să învăţ din nou la lumânare
să mai privesc lumina clară
a cerului cu stelele-n spinare.

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
s-ascult cum cântă cucul în pădure
şi să nu simt nimic, de mă rănesc,
în mărăcinii rugului cu mure

Dă-mi, Doamne, tinereţea înapoi
aşa cum o aveam în satul meu natal
căci am plecat după Izvorul Vieţii
şi, dintrodată, m-am trezit la mal.

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Paraschiva CĂRBUNAR: Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene

Iubită poetă, în al tău vers

Cuprinzi neînțelesul vremii mers

Și te întorci mereu cu dor

La obârsie la izvor

La obârșie la izvor!

Căutând îngusta cărare

A vieții pe acest pământ

Poetă cu suflet de floare

Eu vremurile tale le cânt

Eu vremurile tale le cânt!

Porți în suflet meleagurile oltenești

Părinții și grădina casei părintești,

Oamenii din sat pe care i-ai iubit

Pământul natal, prin credință și scrierile tale nemurit,

Prin credința și scrierile tale nemurit!

La ”SFÂNTA PRIMĂVARĂ” gândind

La toate dorurile tale

Te-alintă al toamnei soare blând

Copiii și nepoții rând pe rând

Lăsând o floare albă pe-a vieții cărare.

Cu versul tău ca arcușul viorii

Strecori în suflete încet

Mângâieri pe dunga înserării,

Tu, suflet duios de poet

Crescut în grădina primăverii.

În Icoana din Cuvânt

Prin perdeaua ochilor înlăcrimați

Privesc pașii mei, de eternitate ……………….

Doar ochii sufletului meu vreau să mă vadă

Cum străbat pământul din baladă,

Purtând roua în picioare

Pădurea îmbrăcată-n strai de sărbătoare;

Și mâinile plugarilor cu căldura lor

Dând eternitate semințelor;

Plugul, blazonul truditorului de pământ

Culorile spre cer suind

Spre patria visului unind,

Mirosul cerului sfânt

Cu mirosul sfântului pământ,

și râurile sufletului meu

Suind spre Dumnezeu;

Înțelegând cuvintele adânci

Prin omeneasca mea făptură

Din a vieții învățătură,

Și botezul Nemărginirii

Din taina iubirii

Scris în cartea omenirii,

În altarul vețniciei

În iubirea gliei,

În glasul pământului

În lacrima timpului,

În glasul sfânt

În Icoana din Cuvânt!

Cartea limbii noastre în viziunea cititorilor de excepție

Partea a II-a

Cititorul, interesat de valorile limbii noastre literare, cultivate în paginile revistei ”Agora literară”, publicație editată de LRS (Director: Al. Florin Țene, Redactor șef: Iulian Patca), oprindu-se la Poeme însingurate – volum semnat de poeta Titina Nica Țene, își exprimă admirația pentru această poetă remarcabilă care aduce în creația sa idei poetice și limba noastră armonioasă, exprimând bucuria vieții în mijlocul Naturii, măreția arhitecturală și eternitatea ei, Continue reading „Paraschiva CĂRBUNAR: Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene” →

Titina Nica ŢENE: Poesis

Cheia Bătrânei

Stă bătrâna gârbovită

pe o bancă sub un tei,

toate tristeţile lumii

sunt ascunse-n ochii ei.

Se gândeşte neîncetat

la căsuţa ei umilă

ce i-au vândut-o copiii

ca să-şi construiască vilă.

Dar în vilă n-are loc,

i-au făcut lângă grădină

cămăruţă cu un geam

să privească spre lumină.

Căci copii-s ocupaţi

se plimbă în jos şi-n sus.

Merg chiar la Biserică

Să-L slăvească pe Iisus.

“Fii, măicuţă mulţumită

să ne-ajuţi pe fiecare!

Cine astăzi ţi-ar mai da

farfuria cu mâncare?

Că dacă ai îmbătrânit

nu este a noastră vina,

vila se-ntreţine greu

vrem să schimbăm şi maşina.!”

În clipele de răgaz

ascunzând o cheie-n mână,

se îndreaptă către casa

unde a fost, cândva, stăpână.

Numai cheia i-a rămas

că în rest toate sunt duse,

casă, tinereţe, soţ,

sunt durerile-i nespuse.

Lung priveşte printre gard

şi îşi vede viaţa toată,

simţind cum din ce în ce

de puteri este lăsată.

Însă, într-o dimineaţă,

au găsit lângă grădină,

moartă, pe bătrâna mamă,

tot strângând o cheie-n mână.

*Această poezie a primit Premiul I la Concursul Internaţional de Poezie STARPRESS, 2012.

Bătrâna doamnă cu sclipici…

Bătrâna doamnă cu sclipici

Cu viaţa-i ca o zi de post

priveşte-n juru-i fără rost

şi are un fel de… tremurici.

A fost o doamnă cu renume

Acuma este o frunză-n vânt

rătăcitoare pe pământ

şi nimeni n-o strigă pe nume.

Şi umblă, aşa, ca o nălucă

iar tinereţea-i e departe

nu se mai teme de moarte

uitând acasă să se ducă.

Continue reading „Titina Nica ŢENE: Poesis” →

Titina Nica ŢENE: Izvorul din tugă

IZVORUL DIN TUGĂ

Când cântă guguştiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.

Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi
iar eu eram cu gândul doar la masă
când boii se vor odihni şi vor bea apă
şi noi vom sta sub salcia pletoasă…

De pe ştergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălţa o rugă,
mâncam, cu poftă , ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.

Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana creşte din belşug.

Şi dacă aş putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
să mai mănânc așa mâncare simplă,
dau toate bunătăţile de acum!

––––––––––

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Florica R. CÂNDEA: TANDEM LITERAR – 55 ani de la căsătorie a scriitorilor Titina Nica Țene și Al.Florin Țene

PUNTEA VIEȚII DIN CLIPE- marginalia la o CUPĂ de Poveste!

Cronică la cartea CLIPE PE PUNTEA PIEȚII de TITINA NICA ȚENE

Trăite sau nu, clipele de viață ne dau târcoale încă din tinerețe și pân la bătrânețe căci oare ce e viața? dacă nu Un pod de piatră ..care chiar dacă s-a mai și răsturnat , apa , nu a venit, nu l-a luat , iată o parafrazare care ne îndeamnă să construim marginalii de rânduri citite.

Clipe pe puntea vieții , Cluj Napoca , 2018 , este un volum antologic de autor, cu o Prefață de Voichița Pălăcean -Vereș, cu o superbă copertă întâi semnată de George Roca, Australia și o copertă patru care conține extras din Prefață și fotografia autorului, Titina Nica Țene.

Volumul conține peste o sută de pagini, 50 de titluri de proză scurtă, Date Biobibliografice , Referințe critice(Selecțiuni).

Desigur , cu toții avem în sânul ochilor privirea caldă a ființelor dragi care ne-au legănat Podul vieții cu punți, cu munți cărunți sau jocuri pe genunchi.

”Cu părul nins

Cu ochii mici

și calzi de duioșie

aieve parc-o văd aici

icoana firavei bunici

din frageda -mi pruncie(Șt.O.Iosif, Bunica)

***

O văz ca prin vis.O văz limpede așa cum era….

-Ghici..

-Alune..

-Nu..

-Stafide (B.Șt.Delavrancea, Basm)

***

Iată, avem în podul palmelor o carte primită recent .

Din geana pleoapelor răzbate ideea că vine o vreme când constatăm că(pe)trecerea prin viață ne-o pe-trecem pe poduri de ață…

și pășim atenți să nu se frângă la capete, rotindu-ne privirile precum Luna nesecată de raze.Viața , ca un pod sau punte ne încearcă pe toți, de la inele la logodne , de la iubiri la îndoieli ..dar ce mai contează decât că lăsăm după noi urme scrise pe poduri precum miei pe verzi pajiști…

Și, ce e oare viața dacă nu o metaforică punte peste care ne răsar alte paralele vieți, copii, nepoți, i-luminări de vise ori i(d)reale speranțe…între Pământ și Cer!

***

(Facem cuvenita precizare că nu o cunoaștem pe distinsa autoare și că, între două Popasuri ca pe un Pod , recent, la Cluj i-am dat un telefon, și, dacă nu mi-a răspuns, am crezut de cuviință să îi trimit pe Pod de fun courier o carte-Clipe retrăite, Gutenberg, 2015).

***

Și totuși…o cunoaștem di(prin ) scris!!!

Care , iată, îndrăznim a spune precum Raiul în Cetate , că (În)Dumnezeiește Clipa și Păzește Podul de Punte sau invers!

Rîndurile îi sunt ”Pietre de Aducere-AminTe” iar titlurile ni se par pitulate în Cântece de sape, Îngeri în vis, Viață netrăită, A doua tinerețe , Bucuria întoarcerii în timp, Întrebare fără răspuns, O noapte palpitantă De la copii învățăm…și tot așa..păn ne ascundem de Crucea Veșniciei…

Când flori pălesc alte flori răzbesc, nepoții de copii cu nume selenare Catinca, Anastasia , Ionuț, și care copii ori nepoți fălesc file de carte cu O boacănă cât o casă, Livada de pruni, Catinca și E-urile, Catinca și iubitul ,Anastasia și ..politica,Moș Crăciun. Matematica Anastasiei, și multe alte povestiri…Cât o Veste bună!

***

Pagini de carte …pe pod…alunecă lunecând nedisipite, nedisparate cu titluri din Antologie de Autor, care nu orbesc ci doruri potolesc!

Maiale de petreceri sunt în mâinile bunicii cu rochița rândunicii pline de poveste, mânuțe de copii mai mari ori micuți ale căror ochi se sclipesc de frăgezimi .De dragoste!

O carte pentru noi parcă Deja Vu!Pret- a-

porter în reverul de raft de bibliotecă! De scriitor, mamă, soție, bunică! Poetă!

Cu flori de maci și de cicoare, bunica nu le povestește ci le (mai) și scrie așa ca un testamentar fulg în calea vreunui pod de prăbușire! Pentru că scrisul nu ucide…..

Scrisul clădește punți în calea vieții!!!Clipe!

E ca un inexorabil și plăcut ”pont” cu tot cu destin ca un recurs al autorului la viață pe care și-o reinventează stategic tot prin scris.Obliterare a spațiului vital pri scris, Titina Nica Țene își desface coaja Fructului oprit , Dragostea pentru toți în toate posibilele sale Fațete! Cu clapete!

Ca o rezonanță a superiorului prin Feminism

Feminitate, Cartea este un succes cu precise direcții.O carte despre copii, mari și mici, cu bunici, cu copii și, mămici, tătici fericiți!

Continue reading „Florica R. CÂNDEA: TANDEM LITERAR – 55 ani de la căsătorie a scriitorilor Titina Nica Țene și Al.Florin Țene” →