Paraschiva CĂRBUNAR: Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene

Iubită poetă, în al tău vers

Cuprinzi neînțelesul vremii mers

Și te întorci mereu cu dor

La obârsie la izvor

La obârșie la izvor!

 

 

Căutând îngusta cărare

A vieții pe acest pământ

Poetă cu suflet de floare

Eu vremurile tale le cânt

Eu vremurile tale le cânt!

 

Porți în suflet meleagurile oltenești

Părinții și grădina casei părintești,

Oamenii din sat pe care i-ai iubit

Pământul natal, prin credință și scrierile tale nemurit,

Prin credința și scrierile tale nemurit!

 

La ”SFÂNTA PRIMĂVARĂ” gândind

La toate dorurile tale

Te-alintă al toamnei soare blând

Copiii și nepoții rând pe rând

Lăsând o floare albă pe-a vieții cărare.

 

Cu versul tău ca arcușul viorii

Strecori în suflete încet

Mângâieri pe dunga înserării,

Tu, suflet duios de poet

Crescut în grădina primăverii.

 

 

În Icoana din Cuvânt

 

Prin perdeaua ochilor  înlăcrimați

Privesc pașii mei, de eternitate ……………….

Doar ochii sufletului meu vreau să mă vadă

Cum străbat pământul din baladă,

Purtând roua în picioare

Pădurea îmbrăcată-n strai de sărbătoare;

Și mâinile plugarilor cu căldura lor

Dând eternitate semințelor;

Plugul, blazonul truditorului de pământ

Culorile spre cer suind

Spre patria visului unind,

Mirosul cerului sfânt

Cu mirosul sfântului pământ,

și râurile sufletului meu

Suind spre Dumnezeu;

Înțelegând cuvintele adânci

Prin omeneasca mea făptură

Din a vieții învățătură,

Și botezul Nemărginirii

Din taina iubirii

Scris în cartea omenirii,

În altarul vețniciei

În iubirea gliei,

În glasul pământului

În lacrima timpului,

În glasul sfânt

În Icoana din Cuvânt!

 

 

Cartea limbii noastre în viziunea cititorilor de excepție

Partea a II-a

 

Cititorul, interesat de valorile limbii noastre literare, cultivate în paginile revistei ”Agora literară”, publicație editată de LRS (Director: Al. Florin Țene, Redactor șef: Iulian Patca), oprindu-se la Poeme însingurate – volum semnat de poeta Titina Nica Țene, își exprimă admirația pentru această poetă remarcabilă care aduce în creația sa idei poetice și limba noastră  armonioasă, exprimând bucuria vieții în mijlocul Naturii, măreția arhitecturală și eternitatea  ei, precum și necesitatea  legăturii permenente dintre OM și NATURĂ, gândul poetei fuzzionând parcă, mereu, cu gândul meu: ”Ocrotirea naturii va deveni eficientă și reală, numai atunci când va face parte din conștiința și comportamentul fiecăruia”. rea echilibrelor biologice reprezintă un atentat la morala mediului, cu grave consecințe de ordin economic și climatic: dereglări ale climei (să ne gândim la defrișarea  pădurilor, poluare, etc.).

            Poeta își plămădește versurile din amintirea plaiurilor copilăriei exprimând:

            ”Mi-e dor să alerg desculță prin câmpii

Păsările-n codru să le ascult

Să mă mai joc cu ai satului copii

Așa cum mă jucam demult, demult…”

                        (poezia Prea tărziu)

În creația poetei Titina Nica Țene apare nostalgia satului părăsit, amintindu-ne de primii poeți ardeleni la care apare acest sentiment: Miron Pompiliu, Șt. O.Iosif, Octavian Goga, etc. – poeți care au publicat poezii în revista ”Familia” condusă de Iosif  Vulcan.

La acești poeți sentimentul nostalgiei capătă un caracter pronunțat, contribuind la încetățenirea motivului dezrădăcinării în literatură. Regretul poetei este tot atât de pronunțat, asemeni poeților menționați exprimat în versuri:

”Când vălurește grâul ca o mare

O să mă plimb prin el ca altădată

Când pomii se vor umple iar de floare

Să uit definitiv c-am fost plecată.”

            (poezia Să uit definitiv)

Ne amintim că acest motiv este reluat pe o altă coardă de Octavian Goga:

”De ce m-ați dus de lângă voi

De ce m-ați dus dea-acasă

Să fi rămas fecior la plug

Să fi rămas la coasă.”

            (poezia Bătrâni)

În creația poetei găsim lacrima și urma unor vremuri care s-au stins, fiind străine generațiilortinere, care vin din urmă. În inima poetei, sălășluiește o comoară de simțăminte exprimate în versuri unduite în undele limpezi și călduroase ale inspirației poetice, găsindu-și calea spre inimile iubitorilor de frumos, regenerând mereu prin cuvânt.  Prin ideile poetice și prin limba armonioasă, poeta Titina Nica Țene, vine în întâmpinarea poeților înaintași, continuând opera acestora și asigurând alături de ceilalți poeți devotați neamului nostru, continuitatea vieții literare , aducându-le un frumos omagiu, un tribut al stimei și recunoștinței.

Să nu uităm, că de stadiul de dezvoltare al națiunii, depinde și evoluția vieții literare.

Necesitatea instruirii poporului și îndemnurile la învățătură, susținute de înaintași își păstrează actualitatea: ”Comoara cea mai de preț a unui popor este învățătura ce are dânsul. Toate pier și se sting în lume, țările se prăpădesc, popoarele mor, orașele se cotropesc; numai una nu piere niciodată, numai una rămâne pentru totdeauna: învățătura. Ferice de acele popoare care o au, căci viața lor este vecinică.” (Iosif Vulcan)

Cele mai frumoase gânduri dragilor poeți care-și popularizează creațiile în revistele de cultură editate de Liga Scriitorilor Români; Agora Literară, Cetatea lui Bucur, Moldova Literară, Dobrogea Culturală, Memoria slovelor și celelalte  18 reviste ale filialelor LSR, cinstind memoria  poeților noștri, amintindu-ne mereu de geniul creator al neamului românesc, Mihai Eminescu, ”Meșter al limbii noaste, ne-a prezentat frumuseți necunoscute ei, ne=a descoperit nuanțe și forme noi, a dat graiului poetic românesc o putere mai înaltă.” (Titu Maiorescu)

—————————-

Prof. Paraschiva CĂRBUNAR

 Membră LSR – Filiala Cluj

Tinca, 27 iunie 2019

Lasă un răspuns