Ștefania PETROV: Versuri

MUGURI

 

Miroase a iubire dezmorţită,

a început de primăvară

ce naşte ghiocei din zăpadă topită.

În freamăt de ramuri şi de muguri,

se aud şăgalnice dezmierdări

ce ard singurătăţile pe ruguri.

E vremea noilor începuturi

ce înfloresc în tainice chemări,

în curcubeie şi în zborul de fluturi.

Miroase a lut nepământesc, arzând,

stropit cu picături de rouă,

prelinse din inimi şi aripi de gând.

În imensul sanctuar de lumină,

timpul îşi ţese o pânză nouă

iar iubirea îmbracă formă divină,

Continue reading „Ștefania PETROV: Versuri”