Ochii tăi ca mura cu ude irizări,
Privesc alunecos… îmi dezbracă trupul,
Porniri indecente, simt în pieptu-mi crupul,
Bujorii din obraji își pierd polenizari.

Sub tâmpla-ți căruntă-i geneza iubirii…
Curat este-alintul, sfioase atingeri
Iar brațele tale sunt aripi de îngeri,
Toate mi le dau dulceața privirii.

În freamăt mă-mbracă, un sărut pătimaș
Iar buzele calde, miros de crin stârnesc
Și gustul lor de fragi, fiori în trup urnesc,
Gândul îmi aleargă spre verdele imaș.

Prin sufletu-ți tandru, heruvimi plutesc
Cu aripile lor las visul să ningă,
În liniștea serii prin corp să-mi prelingă,
Iubirea de tine… În piept serafimii!

 

*carmajin-culoare roșu închis
*a Iriza-a scânteia,a luci
*crupul-respirație sufocantă
*imaș-pășune
*serafimi-îngeri

——————————-

Nastasica POPA

24 februarie 2019

Privirea… zorii-așteaptă-n pură vindecare,
Sărutul tău fierbinte și tandre mângâieri,
Cuvintele-ți sorginte, altare-n tămâieri,
Pierdute printre astre cu a ta plecare.

Mult mi-aș dori să zboare clipa așteptării,
Până spre mal de mare, să-ngenunche-apusul,
Să stea-mpietrit în valuri… fie-ne supusul
Și să ne-asculte taina dată depărtării.

Pe buzele ca fraga, surâsul să-ți revăd!
Neantul… o livadă cu înfloriți caiși,
În inima albastră, în care te opriși…
Să nu mai simt durere, nici lacrimă să văd.

Îmvăluită-n gânduri, clepsidra o întorc
Parșiv îmi este timpul cu falși fiori cerești,
Cu talerul balanței iubirea-mi drămuiești,
Rămân pierdută-n zare,cu amintiri… le torc!

 

*fecunde-despre idei-fig.imaginație
*sorginte-izvoare

——————————-

Nastasica POPA

16 februarie 2019

 

Îți iert și lăcomia pornirilor nebune,
Îmi arde lutu-n flăcări, înveșmântată-n tine,
Îți voi ierta privirea în rugile creștine,
Cer nopților Celine în „bis” să mă răzbune.

Sub istovite vise și amnezii nocturne,
Să-i cazi în plasă minții, să-ți între doru-n oase…
Și-n nopțile ca zmoala să zbori prin Nebuloase
Să fiu doar eu cu tine,prin stele taciturne.

Să curgă amoru’ fluviu și-o brumă de răcoare
Să n-atingem pământul,sa fim noi lumi stelare.
Să nu mai bată vântul… sa fim doar o suflare,
Cometă arzătoare în trup să ne strecoare.

——————————-

Nastasica POPA

5 februarie 2019

În răzvrătite gânduri te port ades în mine
Și-n nopțile de taină ce-n sărutări îs stinse,
Cu mângâieri pe coapse și-n locuri neatinse.
Înfiorat e trupul… Torentele-s Divine!

În calda-mbrățișare cu sărutări pe frunte,
Îți simt a ta suflare,dorinți neîmplinite,
În visuri înghețate, de patimi mărginite,
O dulce cumpătare… Pe tâmplele cărunte.

Îmi picură în suflet doar clipele cu tine,
E-nduioșat amorul,zboru-nsetat mlădie,
Rămân pe coama vremii un puf de păpădie,
Într-o iubire pură… Când nopțile sunt pline.

——————————-

Nastasica POPA

30 ianuarie 2019

Șoapte-n trupul de femeie,
Mângâieri cu mâini cuminți,
Gându-ți care se-ntemeie,
În noian de rugăminți.

În clepsidra nemuririi
Cu-n sărut să mă avânți,
Pe-un altar,clipa opririi,
Mirul,să nu poți să-l zvânți!

Șteargă-mi dorul c-o suflare,
Viața îmbrăcată-n plumb…
Roatei să îi dea aflare,
Aer să respir prin rumb.

C-o trăire următoare
Pieptul tău să îl străpung,
Într-o eră viitoare
Gânduri negre să-mi alung.

Să-ngenunchi în fața sorții
Îmbrăcată-n alb fior,
Să nu gust iubirea-n porții,
Să n-o-mbrac ca pe-un taior.

 

*taior-haină,sacou
*maină-greutate
*rumb-unitate de măsură pentru unghiuri,folosit la roza vânturilor,cu a 32-a parte dintr-un cerc.

——————————-

Nastasica POPA

19 ianuarie 2019

Fântâna-i adâncă, mi-e sete de apă…
S-aștept n-am răbdare, dar ciutura-i grea!
În zare-i o umbră ce poartă o capă,
E vis, nălucire căci drumu-negrea.

În țipăt lugubru îmi strigă: -Așteaptă!
La mine ecoul ajunge difuz…
Scot singură apa, când viața-i nedreaptă,
Fântâna-n răscruce…totu-i confuz!

Beau apa grăbită dar setea nu-mi trece,
Pe drumul în cruce, umbra dispare,
Rămâne în mine fiorul ei rece,
Fântâna-n răscruce-n vise apare…

Când noaptea-și despică misterele-n taină,
Cad stele-argintate ce par licurici,
M-așteaptă fântâna,ciutura-n maină,
Mi-e sete și teamă, fiorii-s arici,

Căci știu c-o s-apară o umbră în robă.
Ecoul îmi strigă: -Așteaptă nu bea…
Dar simt cum inima mea îl aprobă.
Pe un șoiman ca neaua, un voinic vorbea!

-Lasă-mă pe mine, să scot ciutura,
Pentru-a ta ființă e cu mult prea grea!
Calul său, șoimanul, coama-și scutura…
Vrea parcă să-mi spună că prințul mă vrea.

Îmi ridic privirea,văd chipul său blajin,
Apa scoasă-n ciutur, mă-ndeamnă să beau…
Mă arde tot trupul, mi-i pielea carmajin,
Inima și chipul parcă îmi zâmbeau.

Zarea ivorie, noaptea nesfârșită
Revărsată-i Luna peste chipul meu!
Povestea cu „roba” îmi pare sfârșită
Din căușul palmei, doar sorb apa eu!

Rupe colțul ierbii, în copită calul
Crucea se desface cu un drum ales,
Din fântâna vieții voi bea din pocalul
Visului, ce astăzi eu l-am înțeles!

 

*carmajin-piele vopsită în roșu închis
*maină-a coborâ o greutate
*lugubru-sinistru/înspăimântător
*luturi-lut/argilă
*capă-pelerină

——————————-

Nastasica POPA

10 ianuarie 2019

Valsez cu tine,parcă zbor…
Oprește-mă în viitor!
Închide-mi ochii vindecați
De gândul meu pustiitor.

Din lut eu vin,și-n lut mă-ntorc
Urmându-te pe-același drum,
În răsărit ne vom găsi…
Să nu se-aleagă din noi scrum.

În umbra pașilor tăcuți,
De calc pe cioburi eul tău,
Din tălpi îmi va curge sânge
Ce am să-l semăn în hârtău.

Tu încă-mi ești și-ai să-mi rămâi
În veșnicia unui dor,
Nesomn,în somnul ce nu-l dorm,
Etern… eterul inodor.

 

*inodor=care nu miroase
*hârtău=bucată lungă de pământ(reg.)

——————————-

Nastasica POPA

2019

 

Cu bune și rele…îmi este
Pe umerii mei pare firesc
Știu … puterile nu îmi sporesc,
Când anul ar vrea să îmi lase
Pe tâmple,ghiocei ce-nfloresc.

Sporește în piept deznădejdea,
Dar ultimii pași mi-i avântă,
Sărbători fericite,-mi cuvântă
Și-n brațe mă prinde Voinicul,
Noul an, o lacrimă-mi zvântă!

Speranță și-un gând de mai bine,
Încredere-n forțe Divine…
Pe brațe stau muze-n Lavine!
Surpriza,ca daruri primite
Din miezul de noapte survine.

Mă prinde de brâu,mă dansează
Prin vremea ce abia a trecut,
Unde-am greșit,ce rău am făcut…
Și povața din grai i-o ascult
Pășesc pragul nins…în anul născut!

 

*ancestral-strămoșesc
*astral-sideral/ce provine de la aștri
*boreal-din emisfera nordică
*magistral-perfect,desăvârșit
*rostral-o sculptură în relief simbolizând victorii
*lavine-masa mare de zăpadă -avalanșă
*survine-a se întâmpla pe neașteptate

——————————-

Nastasica POPA

30 decembrie, 2018

Coboară din ceruri Lumină,
Și gânduri murdare îmi spală,
Privirea și fața mi-e pală,
În juru-mi zăpada-i un nufăr,
M-aplec și-i sărut o petală!

Îmi ninge pe umeri cu îngeri,
Dar trupul zdrobit e de gânduri,
Amurgu’ l-aștern printre rânduri,
Prin florile nude cutreier,
Tărâmuri cuprinse în landuri.

Cuvintele-mi plâng nerostite,
În sânge-mi îmbracă un înger
Și-o harpă cu glasul din flanger,
M-aduce din lumea-mpietrită,
Pe brațe am ramuri de sânger.

 

*crupadă- săritură a calului,cu picioarele dinainte sub burtă.
*galopadă- cursă în galop
*van-fără rost
*landuri-ținut autonom
*flanger-aparat electronic (ce produce efecte sonore)

——————————-

Nastasica POPA

 26 decembrie, 2018

 

În țipătul lor, tăcerea zvâcnește
Aleargă spre țărm,din zarea pustie,
Din lacrima-val durerea stârnește
Cu timpul leal și-n punte unește,
Nadir-infinit și Zenit-absolut.

Se frânge un mal,se trezește un gând
Se rupe o za…pare punctul letal!
Valuri ninse, șal…în reci ciucuri curgând
Înghețați ei par și în timp alergând,
Pierdută-s în glas,tăcerea m-astupă.

Zace amurgul rămas în Cetate…
Plouă sau ninge? Ori Crivățul bate?
Zarea-i pustie, nu văd vietate
Doar urme de pași, tăceri repetate
Alunecă-n zi… ecoul din noapte!

 

*Zenit-culme,apogeu
*Nadir-punct de pe bolta cerească, opus Zenitului
*agonic/agonie-stare ce precede moartea
*leal-fidel

——————————-

Nastasica POPA

 20 decembrie, 2018