Nastasica POPA: Înveșmântată-n tine

Înveșmântată-n tine

 

Obraznice cuvinte…le simt sălbăticia,
Mă-n cătușează-n patimi, îmi leapădă veșmântul,
Fiori mă scaldă-n vene, săruți și-ți iei avântul,
Pe nuri, pe gât,pe coapse… Ți-ador năvălnicia!

Îți iert și lăcomia pornirilor nebune,
Îmi arde lutu-n flăcări, înveșmântată-n tine,
Îți voi ierta privirea în rugile creștine,
Cer nopților Celine în „bis” să mă răzbune.

Sub istovite vise și amnezii nocturne,
Să-i cazi în plasă minții, să-ți între doru-n oase…
Și-n nopțile ca zmoala să zbori prin Nebuloase
Să fiu doar eu cu tine,prin stele taciturne.

Să curgă amoru’ fluviu și-o brumă de răcoare
Să n-atingem pământul,sa fim noi lumi stelare.
Să nu mai bată vântul… sa fim doar o suflare,
Cometă arzătoare în trup să ne strecoare.

——————————-

Nastasica POPA

5 februarie 2019

Lasă un răspuns