În iarna asta plouă

 

În iarna asta plouă
Și cerul este grii
Cad în melancolie și…
Încep din nou să scriu.
Culeg frânturi de gânduri
Pe coală le așez…
Îmi tremură penița…
Și picuri de cerneală…
Se scurg pe-al meu caiet!
Las scrisul …și…
De fereastră mă apropii
Dar văd doar ploaia…
Și cerul mohorât !
Un film imaginar …
Mi-apare în privire
Mă-ntorc la masa…mea,
-ncărcată de-amintiri,
M-așteaptă foaia și penița
Și-ncerc din nou să scriu !
Îmi ies doar hieroglife…
Încâlcituri de gânduri !Oftez…
Îmi rezem capun-n palme…
Și-ncep un soi de vise…
Amestecate,triste,
Că iarnă asta plouă
Și timpul care trece
Și cerul este grii !

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

30 ianuarie 2019

Gândul unei mame

 

De,peste zi și gându-ți are treabă
Și clipele-ți trec mai ușor,
Când vine noaptea,
Și nu ai treabă și liniștea se lasă peste casă
În loc să te-odihnești…
Gândul tău de mamă nu te lasă !

UNIVERSUL IUBIRII

 

Aș vrea să-ți dãruiesc universul
Pentru un pumn de stele
Din cerul fericirii !
Aș vrea sã nu fiu
O legendã a posibilei iubiri !
Iubește-mă pe frunzele toamnei
Și iarna topește zãpada
Cu focul iubirii !
Fã -mã să-ți simt…
Bratele sufletului încolãcite
În jurul inimii mele
Și -ți voi da universul !
Universul iubirii !

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

SECUNDA NEFASTĂ

 

 

DINCOLO DE DEPÃRTARE

 

Dincolo de depãrtare
Este un om care viseazã !
Dincolo de depãrtare
Ești tu …
Cu chipul tãu care vegheazã !
Dincolo de depãrtare
Sunt ceți dar,e și soare !
Dincolo de depãrtare
Sunt stele cãzãtoare
Desprinse din ochii -ți blajini !
Dincolo de depãrtare
Sunt vise, speranțe ,iubiri !
Dincolo de depãrtare
E sufletul meu și al tãu
Ce viseazã nemuriri !
Dincolo de depãrtare
Ești tu ce nu mai vii !
Dincolo de depãrtare
Mi-e gîndul ce zboarã
Și este și dorul de tine
Ce sufletu-mi doboarã !
Dincolo de depãrtare
Ești…un vis ?
Se va-mplini ? Va fii,
Trecând de imensitate
Dincolo de depãrtare ?
Cine va știi ?

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

21 ianuarie 2019

 

DACÃ AȘ PUTEA

 

Dacã aș putea,
Aș pleca desculțã
Spre tine !
Dacã aș putea,
Mi-aș lua…
Însoțitoare Luna !
Dacã aș putea ,
M-aș îmbrãca…
Cu cerul…
Iar cãlãuze…
Mi-ar fi stelele !
Dacã aș putea ,
M-aș urca
În Carul Mare
Și aș ruga vîntul…
Sã mã zboare
Peste mãri si țãri
În brațele tale !
În prag de Crãciun
Ți-aș cînta
Colinda iubirii !
Cu privirea ta…
Mi-aș oblojii
Rãnile durerii !
Din omãt…
Aș face așternut
Pentru a-mplinii iubirea !
Iar cu cãldura buzelor
Aș topi ghetari…
Dacã…așa
Aș ști cã te am !

CE S-A-NTÂMPLAT ?

 

S-au spus atâtea !
În zadar ?
Risipã de cuvinte ?
Rãniri de sentimente
Suflete sufocate…
De ce?
De ce ai provocat
Acest…taifum ?
De ce iubirea noastrã
S-a prefãcut în scrum?
Ce s-a-ntâmplat ?
Tu ai uitat
Tumultul de cuvinte
Cu care mã-ncântai ?
Oare ai uitat…
Câți TE IUBESC pe zi
Tu îmi spune-ai ?
Și atunci când ai plecat
Mi-ai spus cu drag,
Eu TE IUBESC !
Atunci…
De ce ?
Ce s-a-ntâmplat ?
De ce-ai plecat ?

————————–

Mariana Zorița TURDA

Îți voi lăsa amintiri

 

Îți voi lăsa atâtea amintiri
Încât să ai și dincolo de viață
Te voi iubi cum n-ai mai fost Iubit
Tu niciodată !

Într-o lume nebună

 

Într-o lume nebună
Cu haos în gânduri,
Cu ploaie în vise,
Cu rele și bune,
Cu lacrimi și zâmbet,
Cu dulci mângâieri,
Te caut, te cert,
Te mângâi,te iert
Și plec și mă-ntorc,
Iubind mai cu foc,
Într-o lume nebună,
Tu ești un colos,
Sau un bob de cristal,
Un tablou cu valoare ,
Un grăunte minuscul,
Pe o plajă cu urme de pași,
Într-o lume nebună
Cu senin deasupra de nori,
Și cu stele ce cad…
Și se sting pân’la noi,
Într-o lume nebună ,
Unde tu și eu…
Ne regăsim printre doruri
Și printre mulți…
Și totuși noi doi,
Într-o lume nebună
Îndrăgostiți de frumos,
Ne vrem fericire
Ș-un munte de bine,
Atuncia când suntem
În gânduri doar noi!
Îți las fericirea
Să-ți fie în suflet,
De mână să mergi adesea cu ea,
Doar zâmbind…într-o lume nebună,
Cu drag pentru tine,
Eu pot să îți zic…
Într-o lume nebună,
Să fi fericit !

————————–

Mariana Zorița TURDA

21 noiembrie, 2018

Tu, eu și destinul

 

Am căutat în suflet
Intrând cu gingășie
Dup-o așteptare-n prag
Timid am făcut pașii
Am alungat tristeți
Am ascultat povești
Am oblojit și răni
Și pentru ce ?
Destinul m-a trădat !

 

ÎNTREBĂRI…DORINȚI !

 

Mi-ai încătușat…
Sufletul !
Într-un pumn de cuvinte !
Îl vei păstra ?
Îl vei lăsa …
Să plece ?…
Undeva…
Spre nicăieri ?
În pumnul tău…
E cald și bine,
Iar…nicăieri
Va îngheța !
Va plânge !
Aș vrea…
Să te ating
Și dispari !
În negura nopții !
Stelele-mi spun:
Să am răbdare,
Să aștept,
Să sper…
Dar eu…
Cu dorul…
Plin de tine,
Doar…șoptesc
Prin gânduri…
Că…doar…
Că eu doar…
Te iubesc !

 

PE DRUMUL VIEȚII…ÎMPREUNÃ

 

Vom anula depãrtarea
Zâmbind !
Vom trece nopțile singurătății
Iubind !
Vom zbura de mânã…
Spre cerul fericirii
Cântând !
Vom culege flori…
Din culorile curcubeului
Ce ne leagã !
Vom împletii cununi…
Iar apoi,le vom arunca
Peste lume strigând
Cã iubim !
Ne vom lega sufletele…
Cu lacãtul iubirii…
Promise
Cãlãtorind prin viață…
Împlinind vise !
Ne vom crea amintiri…
Și le vom pune în album !
În albumul neuitãrii !
Atunci,când valurile grele…
Ale vieții,vor încerca…
Sã ne inunde ,îl vom deschide!
Vom privii si ne vom amintii…
C-a fost frumos
Și bine !
Și iar, ne vom lua de mânã !
Și vom merge …înainte
Ducând iubirea noastrã…
Spre cer ,spre fericire
Și spre stele !
Și o sã bem din vinul dulce
Al iubirii…
Și din pocalul buzelor…
Ce ți le dau…sã sorbi cu sete
Dragul meu…
Sã ne-mbãtãm…
Cu vorbe ce ne poartã…
Spre vise adevãrate,împlinite
De noi doi ! Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Poeme” →