Mariana Zorița TURDA: Fă-mă să te iubesc…

FĂ-MĂ SA TE IUBESC

 

Fă-mă să te iubesc…
Așa…cum n-am iubit vreodată !
Fă-mă să te iubesc…
Pentru eternitate !
Fă-mă să uit…
Iubirile trecute ,
Fă-mă să-ți fiu
Și vis și vorbă dulce !
Fă-mă să sper,
Că totul va fi bine ,
Fă-mă să vin
Iubitul meu…
Cu drag in inimă la tine !

————————–

Mariana Zorița TURDA
Sarmato PC
10 .09 .2015

Mariana Zorița TURDA: Poesis

Nu sunt venită din trecutul tău

Nu sunt venită din trecutul tău
Am apărut pe-o adiere din eter
Când viața ta era abandonată
De el,trecutul care-acuma-l vrei !

Ne-am oblojit dureri chinuitoare,
Ne-am legănat pe crengile de-amor.
Ne-am spus povești ,cum că era odată,
Dar eu venisem pentru un prezent !

Nu sunt venită din trecutul tău
Și nu mai pot rămâne în prezent
Când inima îți bate încă
Pentr-un trecut inexistent !

Nu am venit să tulbur o ,,idilă”
Ce poate că va fi,sau poate nu,
Eu am venit cu o poveste nouă,
Cu gânduri noi,cu noi promisiuni !

Tu,rezolvă-ți treaba cu trecutul…
Iar eu,voi sta pe margini să privesc,
Cum apa care curge spală lutul
Cum bine ști că l-a spălat demult !

Încearcă să trăiești acea idilă,
Încearcă să nu fie în zadar…
Eu voi pleca,dar versul meu cu tine,
Va fi trecut, trecut va rămânea !

 

DIALOG

 

MI-e atât de dor…
De tine,
Mi-e atât de dor…
Ca sufletele noastre…
Să traiască !
Să iubească !
Să se contopească,
Să fim un tot…
Să fim un nor
O stea,un univers !

Offf…doamne…
Te iubesc!…
Vino…
Te aștept…
ACUM !!!

Uneori,simt
Că ești aici !
Ca,ar trebui…
Să-ntind doar mâna…
Ca să te ating !
Alteori…
Ești atât de departe…
Pierdut in zare!
Încerc să te prind…
Dar…
Siluieta ta dispare !
Atunci e totul trist…
Și…totul…e-norat,
Dar,știu ! Că nu!
Tu nu m-ai uitat !
Ș-atunci…
Îți simt din nou…
Căldura…și- mi zic
Nu,nu am visat !

De m-ai visat,tu…
Strânge-mă in brațe…
Și sărutări, tu…
Dă-mi o mie
Nu mă lăsa să plec!
Te fac a mea,IUBITĂ !
DINTR-O MIE !

 

Nu mi-ai răspuns

Nu mi-ai răspuns și voi pleca
Acolo unde cineva mă vrea ,
Unde se-mbină cerul cu pământul
Și stelele nu vor cădea !

Eu voi pleca unde sunt brațele deschise
Și-n inimă un loc mi-a fost păstrat,
Tu,nu uita că am venit spre tine,
Dar locul,era deja ocupat !

Nu mi-ai răspuns cu-aceleași sentimente
Și voi pleca lăsând în urma mea
Buchet imens de tainice regrete
Și-o amintire ce-n timp va dispărea !

Eu voi pleca ,unde căldura mă așteaptă
Cu focul ce m-așteaptă întețit
Și ochii ce îmi caută privirea,
În brațele ce mă-nconjoară cu iubirea,
Ce pentru tine-au fost doar vis!

Eu voi pleca, tu uitămă-n tăcere!
Nu-mi mai răspunde,este prea târziu !
Eu am plecat din lumea ta…
Acolo, unde amintirea va poposi poate în vis !

————————–

Mariana Zorița TURDA

 

Mariana Zorița TURDA: Poeme

SĂ NU REGREȚI

 

Iubitul meu cu părul brun
Și ochii de safire ,
Cu brațele-ți de catifea
Și zâmbetu-ți pe buze…

Cu glasul tău tremurător
Și pasul de felină,
De ce tu vi,mă ispitești
Și fugi apoi de mine !

De ce mă chinui ne-ncetat…
Pe mine roaba-ți care…
Iubirea, ție ți-am păstrat
O viață-ntreagă…oare ?

De ce tu,nu ști sa plătești…
Doar, c-o moneda mică. ..
La muntele de diamant,
Ce la picioare-ți pică ?

Ce așternu-ta covoraș…
De crini…și de garoafe…
Pe care tălpile-ți călcau
Fără…să le miroase !

Dar…poate, că-ntr-o zi ,
Tu,vei voi …vreodată…
Să-mi cauți dragostea cu dor,
Și eu…voi fi departe !

Atunci, să nu regreți nimic !
Să nu-ți dorești iubire,
Căci, numai tu, te-ai pedepsit…
Râzând …mereu de mine !

Turda, Romania
26.04.1997

Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Poeme”

Mariana Zorița TURDA: Dor…de casă

DOR…DE CASĂ

 

M-am ridicat,
Din cenușa trădării
Ca o pasăre phoenix
M-am ridicat
Din nou să zbor
Spre cerul plin de stele,
Să strălucesc în noapte,
Să strălucesc…din nou!
Și atunci, când soarele răsare…
Să-mi smulg o pană
Și să scriu !
Să scriu,în versuri line,
Tot ce-i frumos!
Să scriu …iubire !
Iubirea mea de flori ,de vise!
Iubirea mea de dor,
De dor de casă…
De tot ce-i românesc !
De viata mea frumoasă
De locul părintesc !
De ploile de vară,
Când…desculță…
Simțeam caldarâmul fierbinte…
Și aburii ma-nvăluiau !
Să prind în căușul palmei
Strop după strop
Și-apoi sa beau !
Să pot descrie…
Curcubeul in cuvinte colorate,
Să pot…
Să pot, de toate !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

 

Mariana Zorița TURDA: În lumea ta…cine sunt eu ?

În lumea ta…cine sunt eu ?

 

În lumea ta…cine sunt eu?
Oi fi o stea care lucește
Într-o noapte când ceru-i senin ?
Oi fi o floare cu parfum de iubire
Un roșu trandafir ?

 

Cine sunt eu în visu-ți liniștit,
Atunci când lumea doarme ?
Sunt suflet viu…
Sau sărutul ce respiră ?
Cine ? Spune-mi inima ce-ți zice ?
Eu cine sunt în lumea ta
Când ferestrele deschizi,
Când vântul te îmbracă
Cu aer rece de octombrie?
Și când te uiți pe cer,
Îți amintești tu chipul meu …
Cu privirea ca de stele ?
As vrea să-ți fiu tabloul fermecat, dar…
În lumea ta aș vrea să știu,
Eu cine sunt ?

 

Tu ? Cine ești ?
Ești steaua mea,
Ești tot ce lumea are!
Ești răsărit și ești apus,
Ești visul meu,
Ești inima ce-mi bate !
Mai ești iubirea ce-mi vorbește!
Ești flacăra care mă arde!
Ești octombrie în tot și-n toate,
Ești univers în lumea mea
Și frunza care cade
Și vântul care bate !
Ești amintiri și viitor,
Ești leacul la durere,
Ești toate astea și mai mult,
Ești lumea mea,
Ești un tumult de sentimente !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

25 octombrie, 2018

 

Mariana Zorița TURDA: Poesis

CU MINE VISÎND

 

M-am trezit…
Cînd o razã de soare
Îmi bãtea la poarta inimii
Sã-mi spunã de tine !
Pãrea cã visez !
Visul iubirii !
Mã tineai în brate …
Duios îmi încãlzea-i trupul
Cu gesturi promise !
Auzeam în urechile sufletului
Corul pãsãrilor
Ce-ti acompaniau vocea…
Care-mi soptea
Cît de mult mã iubesti !
Si atunci…am privit cerul senin
Si am vãzut !
Era doar primãvara !
A înflorit magnolia !
Danseazã fluturii cu pãpãdia !
Pãsãrile plutesc în vãzduh
Într-un balet mirific…
Al împerecherii !
Este viata…ce-si urmeazã calea
Iar tu…esti si tu ! Acolo…
Cu mine visînd !

 

Vreau ca mîna ta…
Sã-mi steargã lacrima care asteaptã…
Sã -mi fie uscatã -n iubire
Cu gesturi gingase de tine…
Si-n raza de soare
Si-n petala purtatã de vînt
În norul de varã …
Si-n tot sã fii tu !
Nu mã opreste nici timpul,
Nici ploaia si nici furtuna
S-ajung pîn-la tine…
Sã-ti fiu bucurie
În mînã sã-mi tii destinul
În inimã iubirea !

 

DE DORUL TĂU

 

Pe drumul tău spre fericire,
Piciorul ți-a călcat pe flori ,
Pe flori gingașe,cu izuri de iubire…
Pe flori ce-apoi,au devenit noroi !

Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Poesis”

Mariana Zorița TURDA: Eu nu am timp

Eu nu am timp

 

Curând se face noapte
Și soarele apune
Și ziua aceasta pleacă
Și câte vor venii
Iar eu privind la stele
Încerc a-mi regăsi
Uitarea despre tine
Un vis neîmplinit !
Și peste timp
Privi-vom îndărăt
La ani ce trecură
La noi ce am ales
O cale ce ne doare
Ș-un drum făr-de-nțeles !
Eu nu am timp ș-aștept
Orgolii ca să treacă
Nici vicii ca să vindeci
Nici versul să-l pricepi
Pot doar să cer la viață
Un pic de sănătate
Un pumn de ani…ș-o carte
Să-mi scriu în versuri…
Din viața mea, o parte !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

18 octombrie, 2018

Mariana Zorița TURDA: Ești prea pământean

Ești prea pământean

 

În inconștiența mea,
Sfidând orânduiala rațiunii,
Am sperat să-ți cuprind inima
Cu mâna gingașă a iubirii!

 

Am visat să-i dăruiesc aripi de înger,
S-o răpesc departe de lume!
Aproape de cer…să o pitesc
Într-un colțișor de rai dumnezeiesc!

 

Ești prea pământean,
Nimic îngeresc!
În eter nu poți să respiri
În eter nu poți să plutești!

 

O oază din rai,voit-am să-ți dau!
În noapte din ochi,milioane de stele!
Pe zi cer senin și zâmbete mângâiate de soare !

 

Ești prea pământean,nu poți să primești
Nici oaza din rai,nici stele cerești!
Ești prea pământean!
Nu ști să iubești !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

18 octombrie, 2018

Mariana Zorița TURDA: Poesis

DACÃ AȘ PUTEA

 

Dacã aș putea,
Aș pleca desculțã
Spre tine !
Dacã aș putea,
Mi-aș lua…
Însoțitoare Luna !
Dacã aș putea ,
M-aș îmbrãca…
Cu cerul…
Iar cãlãuze…
Mi-ar fi stelele !
Dacã aș putea ,
M-aș urca
În Carul Mare
Și aș ruga vîntul…
Sã mã zboare
Peste mãri si țãri
În brațele tale !
În prag de Crãciun
Ți-aș cînta
Colinda iubirii !
Cu privirea ta…
Mi-aș oblojii
Rãnile durerii !
Din omãt…
Aș face așternut
Pentru a-mplinii iubirea !
Iar cu cãldura buzelor
Aș topi ghetari…
Dacã…așa
Aș ști cã te am !

Sarmato PC.IT.
19 .12.2015

 

DIALOG

 

Mi-e atât de dor…
De tine,
Mi-e atât de dor…
Ca sufletele noastre…
Să traiască !
Să iubească !
Să se contopească,
Să fim un tot…
Să fim un nor
O stea,un univers !

 

Offf…doamne…
Te iubesc!…
Vino…
Te aștept…
ACUM !!!

 

Uneori,simt
Că ești aici !
Ca,ar trebui…
Să-ntind doar mâna…
Ca să te ating !
Alteori…
Ești atât de departe…
Pierdut in zare!
Încerc să te prind…
Dar…
Siluieta ta dispare !
Atunci e totul trist…
Și…totul…e-norat,
Dar,știu ! Că nu!
Tu nu m-ai uitat !
Ș-atunci…
Îți simt din nou…
Căldura…și- mi zic
Nu,nu am visat !

 

De m-ai visat,tu…
Strânge-mă in brațe…
Și sărutări, tu…
Dă-mi o mie
Nu mă lăsa să plec!
Te fac a mea,IUBITĂ !
DINTR-O MIE !

Sarmato PC.IT
07 .10 2015

Continue reading „Mariana Zorița TURDA: Poesis”

Mariana Zorița TURDA: Sunt steaua ta

Lucrare de Mariana Zorița TURDA

***

Sunt steaua ta

 

Sunt steaua ta bătrân luntraș,
Ce-ți faci culcușul pe val de mare,
În ziuă,doar un pescăruș te însoțește
Și-n noapte, eu sunt sora ta cea mare!
Eu sunt steaua care-ți arată Nordul,
Sunt steaua ta ș-a tuturor,
Sunt steaua care îți arată drumul
Să nu te pierzi…
Sunt ghid în universul tău de ape,
Să poți vâslii…
Să ști să te întorci mereu !
Doar eu și luna te veghem în noapte,
Doar nouă ne mai spui povești
Din gândul tău…
Cum că o fată-n port te-așteaptă
Și-n port…va aștepta mereu !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

13 octombrie, 2018