Mariana Zorița TURDA: Poesis

SECUNDA NEFASTĂ

 

Fuioare de fum…
din caierul dezamăgirii
îmi învăluie sufletul plîns !
Vânt de Crivăț îmi brazdă
pe chip cute de tristețe adânci !
Rafale de ploaie…
țâșnesc din ochii mării spălând…
geamanduri de pomeți…
cu vise târzi !
Planeta gigant cu numele meu…
încolțește târziu speranțe pierdute…
De-ar fi să pot da timpul înapoi…cu o clipită…
aș prinde din zbor
SECUNDA în care
am hotărât că să cred !
Aș ucide-o cu nepăsare
Aș sufoca-o în leagăn acum !
I-aș pune pe buze
Pecetea banală
Cu scrisul în ea dăltuit…
PLEACĂ!
Pe-această planetă ai interzis !

 

DINCOLO DE DEPÃRTARE

 

Dincolo de depãrtare
Este un om care viseazã !
Dincolo de depãrtare
Ești tu …
Cu chipul tãu care vegheazã !
Dincolo de depãrtare
Sunt ceți dar,e și soare !
Dincolo de depãrtare
Sunt stele cãzãtoare
Desprinse din ochii -ți blajini !
Dincolo de depãrtare
Sunt vise, speranțe ,iubiri !
Dincolo de depãrtare
E sufletul meu și al tãu
Ce viseazã nemuriri !
Dincolo de depãrtare
Ești tu ce nu mai vii !
Dincolo de depãrtare
Mi-e gîndul ce zboarã
Și este și dorul de tine
Ce sufletu-mi doboarã !
Dincolo de depãrtare
Ești…un vis ?
Se va-mplini ? Va fii,
Trecând de imensitate
Dincolo de depãrtare ?
Cine va știi ?

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

21 ianuarie 2019

 

Lasă un răspuns