Clipă târzie
Ce târzie este clipa și ce greu e infinitul,
Când o frunza legănândă, plânge astfel nesfârșitul.
Ce pustiu îmi este gândul, când în noapte l-am pierdut,
Printre miile de stele rătăcind într-un cuvânt.
Noaptea grea se lasă-n mine
Și de caut amintirea,
Nu găsesc decât o pată
Ce-mi întunecă privirea.
Rătăcind în al meu suflet
De ruina și de jar,
Vei găsi doar frunze moarte
Învelind un amalgam.
Simți și tu că azi în mine
Frunzele se descompun?
Simți și tu că sunt ruină, în ruină și că plâng?
Ce târzie este clipa, și ce greu e infinitul.
Ce pustiu îmi este gândul, pustiind tot nesfârșitul.
———————
Maria LEU