Foarte multă lume s-a mirat, cum Suedia nu a luat măsuri excesiv-restrictive, cu încălcarea libertăţilor şi drepturilor omului, în perioada pandemiei de Covid 19. În timp ce China, SUA şi ţările UE s-au afundat într-un registru totalitar de pseudo-lagăr nazisto-bolşevic de teama pandemiei, cu încălcarea tuturor libertăţilor democratice, Suedia sfidează în continuare lumea, acceptând doar recomandări, distanţare şi reguli igenico-sanitare. De ce? Pentru că epidemiologii suedezi au înţeles că de un virus nu scapi prin carantinare, ci prin prevenţie. Iar vindecarea vine, în timp, prin imunizarea de grup sau turmă. Deşi Suedia, care nu a închis economia şi nu a devastat psihicul comunitar al cetăţenilor ei, are în prezent cam aceeaşi mortalitate şi grad de infectare la fel ca ţările europene care şi-au blocat economia, punând-o pe butuci, cu încălcarea gravă a libertăţilor şi drepturilor omului. Suedia nu a putut lua măsuri de carantinare prin lege pentru că în Constituţia acestui stat nordic, libertatea este înscrisă în actul fundamental. SUA, UE au preferat modelul comunist chinez de combatere a pandemiei, cu grave consecinţe economice, politice, culturale şi sociale pentru viitor, pentru că au distrus încrederea cetăţenilor în democraţie. Politicienii corupţi au preferat să devină nişte mici Mao sau Stalin, pentru a-şi spori puterea discreţionară şi a câştiga bani din achiziţii fără licitaţi. La Bruxelles, liderii europeni se visează nişte ceauşişti în lupta cu pandemia, iar convenţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti este călcată în picioare pe drumul luminos spre construirea bravei lumi noi din romanul „1984”? Suedezii au preferat în faţa ameninţării morţii să respecte libertatea constituţională. Fără libertate nu există democraţie, iar revoluţia din decembrie 1989 ne-a învăţat că, în faţa gloanţelor şi a totalitarismului, tinerii au ales libertatea. „Vom muri şi vom fi liberi!” În timp ce în România, prin legea carantinării s-a forţat timid crearea unor pseudo-lagăre „chinezeşti” pentru asimptomatici, totuşi nu după modelul izolării uigurilor (?) în Suedia democraţia şi libertatea este la mare preţ şi respect. Totuşi raţiunea a învins în parlament, la presiunea opiniei publice, pentru combaterea pandemiei și respectul față de constituție.

             Restricțiile suedeze s-au referit doar la numărul maxim al adunărilor publice. Restaurantele care nu respectă regulile de distanțare riscă să fie închise. Autoritățile nu au recurs la măsuri de constrângere, ci s-au bazat mai ales pe recomandări și pe informare publică pentru aplicarea măsurilor de protecție, fără ca acestea să afecteze grav cursul vieții. Constituția Suediei interzice formal izolarea, după cum arată capitolul 2, articolul 8: „Orice persoană este protejată, în relațiile sale cu instituțiile publice, împotriva privărilor de libertate individuală. Toți cetățenii suedezi beneficiază de garantarea libertății de circulație în regat și libertatea de a părăsi regatul.”De la această regulă constituțională sunt exceptate persoanele încarcerate și cele aflate în serviciul militar, după cum arată capitolul 2, articolele 20-21. Nu există excepții pentru o eventualitate ca pandemia. O izolare generală, la nivel național, nu este posibilă din punct de vedere legal. Capitolul 2, articolul 24 permite totuși guvernului să restrângă libertatea de întrunire și de a manifesta din motive de epidemie: „Libertatea de întrunire și libertatea de a manifesta pot fi limitate în interesul prezervării ordinii și securității publice, cu ocazia unei întruniri sau manifestații, sau în ceea ce privește circulația rutieră. Aceste libertăți nu pot fi limitate decât din punct de vedere al securității regatului sau pentru a lupta împotriva unei epidemii.” Constituția garantează și independența agențiilor publice în raport cu guvernul. Tradiția este veche, de la Constituția din 1634, care a stabilit structura organismelor publice, după moartea regelui Gustav Adolf al II-lea, în timpul Războiului de Treizeci de Ani. În Preambulul la Constituție se stipulează că guvernul „nu are puterea de a interveni în deciziile unei agenții privind chestiuni specifice legate de aplicarea dreptului sau în exercitarea autorității sale.”Dreptul la exprimare reprezintă dreptul cetăţenilor suedezi, în relaţia cu instituţiile publice, de a-și exprima liber gândurile, opiniile și sentimentele și, în general, de a comunica informaţii cu privire la orice subiect, prin radio, televiziune și transmisiuni similare. Scopul libertăţii de exprimare este de a asigura schimbul liber de opinii, precum și libertatea creaţiei artistice, nefiind permisă nicio restrângere a exercițiului acestei libertăţi, în afara celor prevăzute expres de Legea fundamentală. Libertatea de exprimare înglobează și dreptul cetăţenilor suedezi de a comunica informaţii cu privire la orice subiect autorilor și altor creatori,precum și redactorilor, redacţiilor, agenţiilor de știri și întreprinderilor de producţie a înregistrărilor tehnice în vederea publicării în cadrul programelor radio, prevăzându-se expres că materialele destinate difuzării în cadrul unui program radio sau înregistrările tehnice nu pot face obiectul controlului prealabil efectuat de o autoritate publică sau de un alt organism public. O altă categorie de drepturi consacrate de Constituţia Suediei o reprezintă inviolabilităţile, exemple în acest sens fiind integritatea fizică și libera circulaţie.

          Cheia prosperităţii şi funcţionalităţii democraţiei suedeze este libertatea. Suedezii au înţeles că fără libertate se deschide cutia pandorei a abuzurilor şi fărădelegilor. Forţarea cetăţenilor de către guvern, binele cu forţa pentru un ţel utopic sau distopic este totalitarism. Libertatea trebuie inclusă, ca paradigmă, într-o viitoare constituţie a României, pentru ca demonii comunismului şi nazismului să nu mai bântuie birourile palatelor puterii. Limitarea drepturilor cetăţeneşti şi carantinarea pentru interese de partid şi de sistem duce la dictatură şi moartea democraţiei, în speţă la sărăcie, corupţie şi subdezvoltare. Cheia democraţiei, progresului şi prosperităţii este libertatea. Tinerii care au murit pentru libertate în decembrie 1989 au înţeles acest fundament pentru democraţie.

—————————

Ionuț ȚENE

În SUA nu are loc un simplu protest, ci o revoltă socială de tip neo-comunist, pe fundamente marxiste? Ca la orice mare “imperiu,” din timpuri străvechi, destructurarea vine în general din interior şi este ideologică, bazată pe lipsa de încredere şi a proiecţiei de viitor. Iconoclasmul împotriva fundamentelor morale democrate şi civilizaţiei americane se aseamănă cu revoluţia bolşevică din Rusia anilor 1917/1918, care a dus la totalitarism. Anarhia este anticamera dictaturii, iar ceea ce se întâmplă în marile metropole americane este preludiu unei posibile revoluţii iconoclaste marxiste, care dărâmă la propriu pilonii democraţiei americane pentru a implementa arbitrariul şi direcţiile de propagandă comunistă, în stil Pol Pot sau Mao, dar cu ajutorul filosofiei marxist – leniniste şi sub apanajul virusului chinez.

Pornită de la o revoltă firească, în urma asasinării brutale şi criminale a unui infractor afro-american de către un poliţist alb, protestul firesc este de fapt pentru anumite forţe subsidiare, paravanul implementării revoluţiei de tip comunist în SUA, cu ajutorul extremei stângi din universităţile americane devenite pepiniere ale culturi marxiste, construită de fapt pe intoleranţă şi ura faţă de o reală diversitate. E un paradox folosit de Marx din dialectica hegeliană.

Ne batem pentru toleranţă cu o intoleranţă atroce, demnă de Lenin şi Stalin. De fapt, Black Lives Matter este un slogan discriminatoriu. Din acest slogan se înţelege că numai afro-americanii au drept la viaţă? Restul trebuie să accepte auto-umilirea şi tăcerea?

În realitate, în faţa lumii, All Lives Matter este sloganul corect, pentru că toate vieţile contează, şi ale celor albi, galbeni, eschimoşilor sau arabilor. De fapt, extrema stângă americană se foloseşte de nemulţumirea „noului proletariat”, pe bună dreptate revoltat de discriminare, dar ca un instrument a introducerii unei noi ordini sociale sau a „new brave world”.

În stil marxist li se zgânderă orgoliul celor oprimaţi din comunitatea de culoare, că ei au drepturi mai multe pentru că au fost oprimaţi secole şi revolta le este justificată, aşa cum a făcut partidul bolşevic cu proletariatul în 1917, în realitate nu muncitorii au ajuns la putere în Rusia sovietică, ci o mână de tirani sângeroşi, o sectă intolerantă îmbătată de puterea absolută. URSS a fost o corporaţie. Credeţi că cei care se folosesc de Black Lives Matter îi vor scoate pe afro-americani din ghetoruri, sărăcie şi discriminare, în realitate în stil hegelian şi pur marxist sunt masă de manevră pentru cei care vor să radă istoria democraţiei în SUA pentru o nouă revoluţie în stil bolşevic, în care o sectă minoră, corporatistă, vor să stăpânească „imperiul” în interes propriu, aşa cum au făcut adepţii lui Lenin în imperiul ţarist.

În SUA, odată cu dărâmarea statuilor se dărâmă de fapt fundamentele democraţiei şi toleranţei. Să dărâmi statuia lui George Washington, fondatorul SUA nu are legătură cu democraţia şi civilizaţia, ci cu totalitarismul de tip comunist. Cei care vor să pună mâna pe putere, nu mai au nevoie de Cervantes, Andrew Jackson sau statuia lui Napoleon, toate devastate, pentru că simbolurile lumii vechi, care au dus la progresul, democraţia, civilizaţia şi prosperitatea americană, îi împiedică pe adepţii cultului lui Marx, să facă din această măreaţă ţară o Cambodgie a intoleranţei absurde a khmerilor roşii sau o „revoluţie culturală” în stilul lui Mao? În Occident se vandalizează statuile lui W. Churchill sau Wodrow Wilson, acele personalităţi care au pus stavilă comunismului în 1919 şi nazismului în 1945 şi au tras „cortina de fier” peste mâinile hărpăreţe ale lui IV Stalin. Credeţi că este întâmplător? Statuile celor care au salvat lumea de nazism şi comunism sunt vandalizate sau interzise în universităţi, iar monumentele lui Marx şi Lenin stau în picioare sau se ridică ca ciuoercile după ploaie în SUA sau Germania. Fără eroismul lui Churchill, în oraşele europene azi am fi avut statuile lui Hitler sau Stalin.

Continue reading „Ionuț ȚENE: Black Lives Matter este discriminatoriu, deoarece All Lives Matter!” →

        Conducerea României trebuie să înţeleagă clar, că, fără educaţie, ţara şi copiii noştri nu au niciun viitor în lume. În competiţia mondială să menţii învăţământul suspentat d epatru luni este o crimă faţă de educaţie şi progresul naţiunii. România riscă să scadă în clasamentul mondial. Copiii noştri, dacă nu sunt îndrumaţi spre şcoală, devin viitorii culegători de sparanghel, căpşunari sau badantele Europei. Ar fi dramatic dacă asta şi-ar dori conducătorii. În vremea pandemiei, Suedia, Danemarca şi Norvegia au avut cele mai bune strategii pentru a nu stopa educaţia. Din luna aprilie aceste ţări au reînceput învăţământul, pentru că fiecare zi oprită de la educaţie este o pierdere în procente în clasamentul mondial şi o piedică de dezvoltare pentru viitor. Competiţia în educaţie este foarte dură pentru că reprezintă viitorul unei naţiuni. Marea Britanie, care a fost un mare imperiu, a înţeles acest lucru şi vara această recuperează carantinarea datorită pandemiei. Guvernul britanic va aloca o sumă suplimentară de 650 de milioane de lire sterline pentru ca elevii din școlile din Anglia să recupereze materia pierdută din cauza măsurilor de izolare în criza produsă de noul coronavirus. Pachetul total de ajutor se ridică la 1 miliard de dolari și mai include 350 de milioae de lire, reprezentând subvenții pentru un program remedial național cu durata de un an, destinat copiilor din medii dezavantajate.Măsura este luată după ce guvernul condus de Boris Johnson a fost criticat dur din cauza eșecului planului său de a redeschide școlile de la 1 iunie – o acțiune venită, pentru mulți, prea târziu pentru a salva procesul de învățare, introdusă fără suficiente pregătiri în școli și care a convins prea puțini oameni să-și trimită copiii la clasă. Finanțarea de 1 miliard de lire reprezintă “operațiunea masivă de recuperare” promisă de Boris Johnson în domeniul învățământului. Gavin Williamson, potrivit căruia “acest pachet va garanta că fiecare tânăr, indiferent de vârstă sau de locul unde „trăiește, primește educația, oportunitățile și rezultatele pe care le merită”, banii urmând să fie cheltuiți pe măsuri “dovedit eficiente” mai ales pentru copiii din medii defavorizate. Schema de subvenționare a cursurilor remediale oferite prin acest program ar presupune că școlile vor plăti circa 12 lire pe oră, în primul an, către furnizorii particulari de asemenea cursuri, comparativ cu 50 de lire/oră cât solicită de obicei aceștia.

           În România, din păcate, se continuă politica menţinerii învăţământului suspendat pe motiv real de pandemie, fără programe sau cursuri de recuperare şi sistem de after school pe perioada verii. În competiţia mondială, România este menţinută de clasa politică într-un regim de sub educaţie pentru ca românii să fie doar mână de lucru ieftină în agricultură şi construcţii pentru ţările dezvoltate? Nu cred. În continuare, cheltuielile pentru învățământul preșcolar și primar până la anul 2018 sunt foarte scăzute în comparație cu media UE (0,7 % față de 1,5 % din PIB în UE). Cheltuielile pentru învățământul secundar sunt mai mici (1,5 % față de 1,9 % din PIB). Proporția cheltuielilor pentru învățământul superior este în general mai mare, reflectând prioritățile politice la nivel național. Dovezile arată că o mare parte a inegalității veniturilor poate avea la bază un start în condiții de inegalitate, în special în țările care investesc mai puțin în învățământ, în special la nivelul învățământului preșcolar. Numărul în scădere al elevilor impune optimizarea cheltuielilor concomitent cu îmbunătățirea echității. Din 2006 până în 2016, numărul total al elevilor a scăzut cu 17 %. Se preconizează că tendința va continua, în concordanță cu scăderea populației generale (INS, 2018). Numărul acestora a scăzut cu 20 % la nivelul învățământului preșcolar, cu 13 % la nivelul școlilor și cu 48 % la nivelul învățământului superior. Scăderea accentuată la nivelul învățământului superior, în special în universitățile private și în domeniile științelor sociale, afacerilor și dreptului, se explică în principal prin existența unor mecanisme mai stricte de asigurare a calității, ceea ce a dus la reducerea numărului de programe universitare private și la scăderea ratelor de promovare la examenul de bacalaureat. Reflectă nivelurile ridicate de emigrare. Dacă în 2012, România ocupa locul 32 în clasamentul Pearson ce ierarhiza sistemele de educaţie din 40 de ţări, în funcţie de rezultatele la testele internaţionale, de alfabetizare şi de rata de absolvire, în 2014 suntem pe locul 31, încă în urma Bulgariei. Primele locuri erau deţinute de Finlanda, Coreea de Sud, Continue reading „Ionuț ȚENE: România cu educaţia suspendată este la coada clasamentului internaţional” →

Actualele proteste violente din SUA se folosesc de moartea nefericită a lui George Floyd pentru a impune în realitate o agendă culturală neo-marxistă dură în societatea americană. Furia protestatarilor nu are nicio legătură cu democrația și statul de drept, ci doar cu impunere a unui stil de viață totalitar stângist în cea mai puternică țară de pe glob. Violențele tinerilor protestatari se aseamănă cu ”revoluția culturală” din anii 1960, din China comunistă a lui Mao Zedong. Aceeași dorință distructivă de a se demantela vechile valori: familie, religie, tradiție, cultură, democrație și drepturile omului. Totul se aseamănă cu un iconoclasm în maniera khmerilor roșii ai lui Pol Pot. În America se distrug statui și monumente ale libertății, la fel ca statuile lui Buda din Afganistanul controlat de talibani. Cea mai mare democrație a lumii culege roadele unei politici de extrema stângă permisivă și promovată în mediile universitare din SUA, care au eliminat toate valoriile ierarhice culturale tradiționale și obiectivitatea științifică și drepturile democratice. Corectitudinea politică care a eliminat dezbaterea publica, dialectica, a exclus de fapt democrația din discursul cultural și politic. Corectitudinea politică este în realitate anticamera comunismului, lipsa libertății. În universitățile americane idologia a bătut știința, iar viziunea comunistă a învins impunând dictatura propagandei ideologice împotriva celor care gândesc altcumva decât socialiștii, de la Marx, Lenin, Marcuse sau Sartre. Acest dezechilibru intelectual demarat în 1968 a dezechlibrat balanța culturală. Stânga extremistă a învins știința, democrația și bunul simț în America. Acum asistăm la impunerea agendei extremiste de tip Antifa în politica și societatea americană. Violențele din marile orașe americane se aseamănă cu haosul impus și indus de pe bulevardele din Moscova și Petersburg din vara lui 1917 înainte de revoluția din noiembrie.

America este în fața provocării unei revoluții bolșevice în stil nou. Protestatarii se bat cu statuile și morții, pentru victoria finală împotriva democrației, drepturilor omului, proprietății private și libertății de gândire, în vederea impunerii unui regim neo-comunist. Occidentalii din clasele de jos sau de mijloc, care nu au trecut prin socialismul real trăiesc distopic speranța utopiei instaurării unui nou comunism, care nu a fost corect aplicat în fostele țări est-europene, în viziunea lor, de fapt vor fi primele victime ale terorii ce va urma într-o societate totalitară croită după modelul ”1984”, ”Ferma Animalelor” sau ”New Brave World”. Tăvălugul iconoclast pare de neoprit. Statuia marelui patriot democrat Taddeusz Kosciusko din Washington a fost vandalizată de protestatarii comuniști spre indignarea ambasadorului polonez. Guvernatorul statului american Virginia a ordonat ca un simbol important al perioadei confederate, marcate de sclavagism, să fie înlăturat din capitala Richmond. Ralph Northam a declarat că statuia generalului Lee, fost comandant al armatelor confederate în timpul războiului civil din America, onorează un sistem bazat pe cumpărarea şi vânzarea oamenilor. Monumentul înalt de 18 metri dedicat generalului Robert E. Lee dăinuie în Richmond încă din 1890. În ultimii ani, asemenea statui confederate au devenit motive ale unor proteste din partea celor care afirmă că aduc omagiu unei tradiţii de sclavagism şi rasism. Participanții la revoltele din Washington au vandalizat un monument dedicat celor care au fost uciși de regimurile comuniste, imaginile înfățișând și câțiva manifestanți care fac gesturi obscene în fața monumentului, scrie presa americană. „Având în vedere că grupările Antifa susțin în mod deschis ideologia marxistă și ne-au vandalizat monumentul și înaintea acestor proteste, nu este surprinzător că aceste grupări au venit și acum să vandalizeze și să dezonoreze memoria a celor peste 100 de milioane de morți”, a spus directorul executiv al Fundației pentru Memorialul Victimelor Comunismului, Marion Smith.

Continue reading „Ionuț ȚENE: SUA se confruntă cu ”revoluția culturală” în stilul comunismului chinez!” →

Pentru cine mai credea că RP China altceva de la Deng Xiaoping, decât un regim distopic comunist şi totalitar, s-a înşelat amarnic. Asistăm la sfârşitul iluziilor despre China comunistă. A rămas un stat dictatorial construit după imaginea însângerată a lui Mao Zedong, care a dus mai departe utopia comunistă după căderea URSS. În ultimii 30 de ani, RP Chineză a reuşit să păcălească SUA, UE şi, în general, democraţiile lumii, că este o ţară care se reformează, care aplică un sistem autoritar, dar totuşi deschis colaborării economice şi culturale cu lumea. În realitate, Chia comunistă s-a folosit de lipsa de vigilenţă a Occidentului edulcorat de propaganda egalitaristă pentru a controla institutţii internaţionale, ca OMS sau ONU, şi de implementa agenda comunistă în Africa, America de sud şi Asia. Odată cu pandemia de Covid 19 s-a dovedit că Chia a minţit şi a fost acoperită de agenţii ei din fruntea OMS, care au blocat o lume întreagă pentru a slăbi economic, politic, cultural şi militar lumea democrată. Din păcate şi Uniunea Europeană a devenit prea flexibilă cu regimul de la Beijing, în ulimii 15 ani nicio critică din partea Bruxellului faţă de încălcările îngrozitoare ale drepturilor şi libertăţilor omului din China. Mai mult, Comisia Europeană a devenit un instrument în mâna Chinei comuniste de a implementa marxismul în Europa şi de a construi statuile lui Karl Marx şi VI Lenin în Germania. Odată cu pandemia de coronavirus SUA a developat mecanismul de control comunist a lumii şi instituţiilor globale de către China. Virusul chinez a fost de fapt mai degrabă unul ideologic, decât biologic. La Wuhan s-a minţit şi a suferit o lume întreagă prin carantinare, un viitor model de societate distopică chinezo-comunistă. China a îngenunchiat moral lumea liberă, iar pe fondul acesta şi-a dat arama pe faţă încălcând tratatul istoric privind Hong Kong-ul şi introducerea controlului asupra fostei colonii britanice.

În 1997 teritoriul cu 7 milioane de locuitori a fost retrocedat guvernului de la Beijing. Această regiune beneficiază de autonomie politică, durând 50 de ani, în baza „Legii fundamentale a regiunii administrative speciale Hong Kong”, adoptată în 1997, în urma semnării unui tratat sino-britanic din 1984. Zilele trecute, regimul chinez dur condus de preşedintele XI Jiping, urmaşul lui Mao, a preluat autoritatea totală asupra regiunii autonome Hong Kong, care a funcţionat pe sistemul „o ţară, două sisteme”. Congresul Naţional al Poporului, organul legislativ din China, a adoptat joi legea securităţii naţionale pentru Hong Kong. China preia practic controlul total asupra teritoriului. Legea chineză are precădere faţă de legislaţia internă din Hong Kong în privinţa acţiunilor apreciate drept ameninţări la adresa securităţii naţionale şi acţiuni de subminare a puterii de stat în teritoriul semiautonom Hong Kong. Potrivit CNN, adoptarea acestei legi este cea mai mare lovitură pe care o primește Hong Kong de la preluarea de teritoriului de către China, în 1997, de sub suveranitatea marii Britanii. Presa de stat chineză a anunţat că legea a fost adoptată în cadrul sesiunii parlamentare anuale. CNP are un rol în bună măsură formal, iar deciziile politice în China sunt luate de conducerea Partidului Comunist. Reglementarea a declanşat noi proteste în Hong Kong şi a provocat reacţii critice din partea Statelor Unite, care consideră că Beijingul afectează astfel statutul de centru financiar internaţional al fostei colonii britanice. RP Chineză nu a mai aşteptat anul 2042 ca să expire tratatul bilateral sino-britanic şi a preluat Hong Kong-ul încălcând grav autonomia şi normele internaţionale. RP China vrea să devină noul URSS în problema implementării comunismului pe plan mondial şi să devină prima putere politică şi economică a lumii, înlăturând SUA. Nu întâmplător, China comunistă construieşte insule artificiale în marea Chinei de sud şi vrea să preia cu forţa Taiwanul recunoscut ca Republica China şi care continuă tradiţia democrată interbelică a lui Sun Yat Sen. Investiţiile chineze în Europa sunt profund ideologice şi urmăresc subordonarea Bruxellului intereselor Beijingului. În acest context, U.E. Şi România trebuie să-şi repoziţioneze interesele faţă de un stat care doreşte o dictatură comunistă globală, un regim totalitar distopic care încalcă cele mai elementare drepturi şi libertăţi ale omului. RP China este singura ţară din lume recunoscută care dărâmă cu buldozerul bisericile după modelul leninist. Nu întâmplător, stângiştii din întreaga lume văd în modelul chinez idealul bolşevic.

———————————–

Ionuţ ŢENE

Perioada aceasta de pandemie mi-a adus aminte de un roman celebru scris de Zaharia Stancu. Mulţi români din generaţia mea au citit în comunism romanul „Desculţ”, care a apărut la sfârşitul anilor 40 şi s-a bucurat de un real succes la public, fiind o autobiografie lirică, un fel de bildunsgroman. A fost cea mai tradusă carte a unui autor român. S-a publicat în 24 de ţări şi a făcut furori în America latină. Întreaga carieră a lui Zaharia Stancu s-a construit pe acest roman de la umilul jurnalist şi poet la ditamai preşedintele Uniunii Scriitorilor, prieten cu Dej şi Ceauşescu. Ca elev de liceu i-am citit de vreo două ori romanul „Desculţ” şi sincer nu mi-a plăcut foarte mult, datorită lirismului exagerat, în contradicţie cu viaţa dură şi întunecată din România anilor 90. Copilăria lui Darie nu părea mai nefericită decât cea unui adolescent dintr-un cartier muncitoriesc comunist fără lumină, apă caldă, alimente de bază, televizor şi ciocolată. Plus imaginea cu ţăranii care purtau botniţe la cules de struguri zugrăvită de Zaharia Stancu părea neverosimilă. Bunicii mei care erau de la ţară îmi spuneau că nu exista aşa ceva în satul românesc interbelic. De altfel, laimotivul romanului era „Să nu uiţi Darie!”, care paradoxal se plia pe anii aceia nenorociţi şi plini de lipsuri a „epocii de aur” a sfârşitului ceauşismului. Nu puteam crede în lupta de clasă şi să acţionăm mental împotriva burghezo-moşierimii, când făceam temele în 1985 la lumina lumânării şi mâncam pâine mucegăită cu ceai în blocuri cu calorifere reci. Deci chiar nu vom uita ca adolescenţi anii aceia sinistri: „Să nu uiţi Darie” devenise pentru generaţia mea un memento anticomunist. Minciuna transcrisă în literatură de Zaharia Stancu cu boierii care puneau botniţă ţăranilor să nu mănânce struguri la „surechit” era neverosimilă. De altfel, Marin Preda ura acest paragraf din romanul „Desculţ”, care nu era proletcultist, dar păstra în linii mari direcţia realismului socialist al luptei de clasă şi a copilăriei furate de traume sociale după modelul „Mama” de Maxim Gorki. Scriitorul Marin Preda, fiind de la ţară, spunea peste tot unde mergea că în satul lui din Teleorman nu se puneau botniţe la ţărani de către latifundiari. „Ivirea „fenomenului“ în cartea lui Zaharia Stancu însoţită de laitmotivul respectiv n-au nicio legătură cu vreun „slogan de partid“: e un exerciţiu de memorie. În rând cu „sloganul“ vine, în interpretarea dlui Nencescu, episodul „incredibil“: culesul viei cu „botniţa“ la gură. Faptul e „incredibil“ şi în viziunea conjudeţeanului Marin Preda: inima are raţiunile ei pe care raţiunea nu le cunoaşte. Opinia celui mai iubit dintre pământeni este că detaliul respectiv, neverosimil, întunecă orizontul satului românesc aflat în Moromeţii sub lumina amintirii, a nesfârşitei „amiezi de vară“ şi a „timpului răbdător“. Botniţa „întinează“, în amintirea lui Marin Preda, universul luminos în care i-a plăcut să-i fixeze pe filozofii lui inteligenţi, veseli, plini de umor din Poiana lui Iocan. Însă cruzimea neverosimilă, chiar „sălbăticia“ respectivului căluş la gură, în fine, a „botniţei“ pecetluiesc universul oniric şi buimac din Întâlnirea din Pământuri. Şi chiar unele episoade, scene, din Moromeţii (vol.I.)!” (C. Stănescu).

Până la urmă Zaharia Stancu pare un ufolog, un scriitor profet care se foloseşte de trecut pentru a prevedea viitorul. În perioada interbelică nu s-au pus măşti pe gură, dar azi da, care nu are legătură în aer liber şi spaţii nespitaliceşti cu sănătatea, ci mai degrabă cu controlul societăţii. E o formă de uniformizare comunistă, care a prevăzut-o genial Zaharia Stancu încă din 1948.Deşi tot mai mulţi medici şi instituţii medicale internaţionale spun că măştile purtate mult timp fac rău sănătăţii, totuşi guvernele insistă ca acestea să se poarte pe o perioadă îndelungată. „Pentru a ne lipsi de libertăți, cei care au planuri anti-americane trebuie să mobilizeze un anumit cvorum inițial de populație dispusă să consimtă.Masca obligatorie urmărește să creeze tocmai acest consimțământ. Pe lângă extinderea ficțiunii că ne aflăm într-o situație de urgență suficient de periculoasă pentru a declanșa autoritatea extra-constituțională a puterilor locale și statale, obligativitatea măștii ar acționa ca o presiune din partea concetățenilor pentru conformarea la „noua realitate” care va veni” scrie americanul Molly McCann într-un editorial pentru The Federalist. Continue reading „Ionuț ȚENE: Să nu uiţi Darie! Botniţa, noua uniformă chinezească!” →