Distopie
Suntem patrioții garanției fără patrie
Această frumoasă părăsită a străbunilor ei
A fost pusă de vânzare la târgul leproșilor
A rămas doar apa sălcie de colonie
care bea cu sete ultimii sezonieri ai absurdului
Singura moștenire lăsată acestor sclavi de stăpâni
să biciuiască speranța
care ne-au furat-o la schimb cu apocalipsa
Devenim termometre ce măsoară febra roboților
Rămășag pentru singurul orb surd și șchiop dezmoștenit
să asculte cântecul lugubru al lupilor
în fața țării sfâșiate de pradă
Sorginte
Aripa timpului trece pasăre pe lângă inimă
Niciun înger nu mai vrea să soarbă fântâna secată de melancolia muntelui
Doar omul singur construiește castele de nisip din oasele risipite ale semenilor
Când iubirea seacă setea izvorului ascuns în pădure
Atunci razele soarelui se lasă atinse de umbră şi rădăcini
Odiseia
Cuțitul în inimă seduce singurătatea mării
Din valuri scăldate de vremuri
Ulise rătăcește inima spre cărarea Penelopei
Corabia deșertului eșuată în dorință
Vântul zbate ghearele iubirii
Leoaică înfometată
de prea repede și încercată uitare
Tranșat de întrebări aspre
bărbatul se lasă sfâșiat de părăsiri și păsări
De brațele acelei caracatițe a indiferenței
rătăcită la poluri încremenite
În apele calde ale seninului stors de limpezirea
Lacrimei
–––––––––
Ionuț ȚENE