Atenție! Aceste rânduri nu sunt o parodie ci doar pură și actuală tragedie…
M-am gândit să fac greva foamei, m-am săturat,
prea multă răutate, unde te uiți vezi un păcat,
te lovești de o piatră la orice pas, dacă te împiedici și cazi, acolo ai rămas!
Numai mie mi se par toate triste și reci,
să fiu eu oaia neagră a acestei vieți?!
M-am gândit să mă mut la metrou
dar am întâlnit prea mulți amărâți în drumul meu!
Am vrut la un moment dat să mă sinucid dar nu aveam decât Verde de Paris
Și am auzit că nu e chiar sigur și că durerile sunt prea mari și atunci m-am întins
Peste linia de tren și am așteptat, sperând
că primul vagon ce-o să treacă o să mă scape, așa…fluierând!
Acum…ori viața e greșit proiectată ori eu sunt incredibil de proastă!
Din câte șine de tren au existat, eu m-am așezat pe singura dezafectată!
Am înțeles că s-au dus unii responsabili cu fierul vechi
și au scos toate șinele…să nu-ți vină să-i tragi de urechi?!
După toate astea, m-am legat cu lanțul de clădirea guvernului și m-am înfometat ,
guvernanții au trecut pe lângă mine de parcă n-aș fi existat…
Am chemat ziariștii sperând c-o să dau bine
și că o să miluiască cineva de mine…
Fraților, lumea e mult prea indiferentă…sau rea
sau poate…s-a obișnuit prea mult cu nefericirea!
Am perseverat și m-am dus undeva departe de lume.
Fraților, acolo a fost și mai rău pentru mine!
S-au ținut ghinioanele scai, nici n-aveam timp să spun vai, nici nu știu unde mai încap,
m-a văzut moartea și s-a strâmbat, păi să nu-ți vină să-i dai în cap?!
Eu știam că moartea nu alege, dar iat-o cum vine și uite-o cum trece!
Îmi și aruncă din spate câte-o ocheadă, șuierând printre dinți- tare mai ești bleagă,
Acum când toate s-au scumpit, ce crezi că pe mine inflația m-a ocolit?!
Caut și eu pe cineva mai de doamne ajută, nu mă uit eu la tine, așa ciufută!
Ce să fac, unde să te duc, Doamne ferește, îmi mai stai și de urât,
Poate mă trezesc și cu vreo amendă de la cel ce ține lumea de veci în arendă!
Și ce-mi ții calea, cobea ce ești, ia vezi ,nu cumva să mă molipsești!
Am rămas, vă spun cinstit, fără glas și atunci mi-am amintit de o vorbă de la mine de acas
Despre cum sărăcia se ține de cel ce îl are din neam moștenire.
Ce să mai….eu nu mai am nicio speranță, ultima soluție e să mă iau cu viața la harță!
De săturat, sunt sătulă de sărăcie și de hulă, tremur din scoarță în scoarță
De cât mi-a bătut vântul în soartă!
Așa că, de mâine vă spun precis, n-o să mai auziți de la mine nici pâs
Dacă a crezut cineva că trăiește în paradis, îi spun eu, asta e un fâs!
Eu una, târâș-grăpiș, mai pe față, mai pe furiș, o să trec de ziua de azi
O să adun grijile pe un făraș și o să merg înainte că de acum,
Până și moartea te lasă cu fundul gol în drum!
Despre grevă…ce să vă spun…
Am lăsat lanțul legat de stâlpul parlamentului…e tot acolo, în drum.
Dar ascultați la mine ce vă spun, n-are nici un rost să sperați
Parlamentarii sunt toți ocupați
Cu învățământul, cu sănătatea, cu legislația,
cu una, cu alta…
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
12 iunie 2020
Pământule ce ascunzi în adâncimi