Lia RUSE: Rondelul Sânzienelor

 

În noaptea cu umbre visătoare

Și-nmiresmată cu sânziene,

Zâne cu clopoței la picioare

Dansează prin atâtea poiene!?

 

 

În vrăjile lor amețitoare

(Legenda e risipită-n vreme)

E noaptea cu umbre visătoare

Și-nmiresmată cu sânziene…

 

Ele sunt bune și iertătoare

Dacă știi să le cânți în poeme…

Clipele suave curg alene

Iubirea s-aprinde-n sărbătoare,

Înmiresmată cu sânziene…

 

 

RONDELUL IEI

 

Ș-azi se cos ii, în primăvară,

Cu modele din pomi înfloriți,

Strălucesc prin flăcări de ceară

Fluturii, pe-altițe, risipiți…

 

Continue reading „Lia RUSE: Rondelul Sânzienelor”

Ileana VLĂDUȘEL: Cântecul iei (versuri)

 

Ie străveche, leagăn de iubire,

În șiruri de mărgele duci spre mâine

Legendele eroilor ce-au fost

Apărători de țară și de port.

 

Ți-au prins străbunele în fir brodat

Râuri de demnitate și curaj.

Iubirea au cusut-o în mărgele

S-o moștenească fiicele prin vreme.

 

Ți-au strecurat credința printre fluturi

Și-n hărnicie te-au croit. Din bucium

Sunau bunicii mândri că te poartă,

Stăpâni peste ogoare și pe soartă.

 

Te-au scris poem cu albastrul plâns  din cer

Strămoșii și cu galben de spic greu,

Cu roșul sângelui ce a scăldat

Câmpiile ce borangic ți-au dat.

 

În râu de munte mândră te-au spălat

ȘI-n adieri de cetini te-au uscat

Și te-au cusut cu mâini bătătorite,

Cu fluturi te-au brodat  și flori de munte

 

ȘI te-au lăsat prin veacuri moștenire

Să le amintești urmașilor că-n tine,

Sunt pagini de istorie, curaj,

Tradiții, ca în ele să ne îmbraci!

 

Iar eu, urmașa dacilor străbuni,

În fața frumuseții mă înclin

Și port, legendă în borangic legată,

Ia de la bunica mea lăsată!

_________________________

Șiraguri de istorie pe pânză,

Miracole ce țin  în noi aprinsă

În candele cu mir și cu tămâie

Credință, dor și vis -acasta-i ie!

 

24.06.2020

 

 

Ploaie bacoviană

 

Cerul plânge hohotind cu nori,

Suspinând furtună și aruncând în noi

Fulgere de foc , rafale reci

Înecând sărmanele poteci.

 

Continue reading „Ileana VLĂDUȘEL: Cântecul iei (versuri)”

Al. Florin ŢENE: Am fost și eu acolo unde se coase ia

De ziua Iei

 

Am fost și eu acolo, la bunică…

Și astăzi vine Oltul în opincă…

În cămașa înflorată îmbrăcat

Peste ie  cu praf de nopți am dat.

Aveam pe mine păduri de ram

Și Someș în lacrimă eram:

Când bunica s-a uitat la mine

Pe fruntea ei a apărut ziua ce vine,

Apoi o veșnicie a început să crească

Nemurirea iei românească:

Era cusută din flori și riduri de nesomn

În ea stă parcă timpul în chip de Domn:

Din riduri se scria  istoria  acestui plai

Privind-o cum trece mai departe în alai,

Cum tot ce e în mine și-n afară

Se rotunjea, scăpând de vămi, o țară.

Și astăzi ia dă frumoaselor chip

Prin timpuri eu în iubire mă-nfirip

Și-aștern pe hârtie poeme despre bunici

Când bunul se-ntoarce încălțat în opinci.

Nimic nu mai spun, chiar dacă este

În jurul meu o horă de ii într-o poveste;

Îngenunchiat culorile le-ascult

Ce încă mai pot să văd .toate aceste.

O horă de ii dansând pe sâni, parfum de mir

Pe coama unui vers căzând din soare

S-aducă în horă o altă depărtare

Din mâine și din azi să le admir.

–––––––––––

Al.Florin Țene