Galina MARTEA: Congresul 42 al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte

Academia Româno-Americană de Științe și Arte (ARA) este în pragul celui de al 42-lea Congres, forum științific internațional ce va avea loc în România, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Acest eveniment de o mare importanță pentru știința națională și cea universală va avea loc în zilele de 23-26 mai al anului curent. Aceasta înseamnă că în respectiva perioadă se vor reîntâlni oamenii de știință din întreaga lume, astfel fiind abordate cele mai prioritare aspecte din domeniul academic, nemijlocit, despre inovațiile științifice realizate în timp. Este cazul de semnalat, la ziua de azi domeniul științific este o sferă de activitate nespus de necesară în lumea civilizației moderne și de aceea importanța unor asemenea întruniri sunt foarte binevenite. În esență, datorită realizărilor științifice se dezvoltă cu mult succes orice domeniu de activitate din economia națională a oricărei țări, astfel fiind ameliorat nivelul de trai al omului, cât și al societății acestuia. Totodată, dezvoltarea umană a oricărei comunități sociale se bazează pe prezența unui sistem de învățământ bine structurat și evoluat, iar dezvoltarea ulterioară, cu certitudine, depinde de un sistem solid de cercetare științifică. Astfel, scopul congreselor anuale realizate de ARA sunt numai cu caracter benefic și anume: de a promova noi valori în spațiul științific, dar, mai ales, de a promova și valorile spirituale ce sunt concepute de oamenii de știință și cultură ai neamului românesc. Iar rolul congreselor ARA este de a stimula cât mai mult domeniul de cercetare științifică și, respectiv, omul de știință; de a oferi noi oportunități tinerilor savanți din țară și străinătate, și, nu în ultimul rând, de a valorifica și pune în valoare munca intelectuală ce are obligația continuă de a crea prosperitate evolutivă/ bunăstare socială omenirii.

Congresul ARA, cu ediția 42, își va desfășura lucrările în țara de origine, România, iar acest lucru este o onoare enormă atât pentru Academia Româno-Americană, cât și pentru întreaga națiune română. Astfel, mai bine vor fi cunoscute la nivel național realizările oamenilor de știință din diaspora română și nu numai. Președinte în organizarea Congresului ARA, ediția 42, din acest an este Dan Fornade (dr., prof.univ., savant, scriitor, membru onorific al ARA), iar vice-președinte este Ioana Ionel (dr.habil., prof.univ., director al Centrului de Cercetare al Universității Politehnica din Timișoara). Nemijlocit, în asigurarea derulării cât mai calitativă a respectivului forum științific un rol aparte îl are Comitetul Local de Organizare și Comitetul Internațional Consultativ al Congresului ARA. La rândul lor, delegații/ invitații speciali vor asigura dezbaterea celor mai prioritare probleme de ordin organizatoric, științific, economic, instructiv, cultural etc., iar savanții de talie națională și internațională vor prezenta cu mare interes realizările/ succesele cercetărilor științifice.

Cu multă onoare și considerație vom nota, Prezidentul Academiei Româno-Americane de Științe și Arte din S.U.A. (American Romanian Academy of Arts and Science, ARA) este Doamna Ruxandra Vidu, dr., prof. univ., om de ştiinţă în domeniul nanomaterialelor şi nanotehnologiilor, cu numeroase invenţii brevetate în S.U.A.; decorată cu importante premii şi distincţii mondiale; profesor universitar la renumita Universitate din California Davis – instituţie de învăţământ superior ce este în topul celor mai bune 50 universităţi din lume.

———————————————–

Galina MARTEA,

dr., membru titular ARA

Olanda

6 mai, 2018

Galina MARTEA: Valoarea jurnalistului și a jurnalisticii în societate

Dacă să ne referim la importanţa genului scriitoricesc și jurnalistic, atunci acestea sunt inegalabile în existenţa umană, deoarece fără informaţia publică/ fără informaţia zilnică a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate şi universalitate omul devine extrem de limitat în posibilităţile intelectuale. Având la bază obiectivul principal de a promova creaţia publicistică și arta jurnalistică, în mod special, de a reflecta și a transmite publicului înformația corectă despre evenimentele ce au loc în viața socială, jurnalismul, domeniu distinct al vieţii spirituale, își dedică întreaga activitate intereselor sociale ale cetățenilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparentă, formă a cunoașterii ce garantează dreptul la libertatea cuvântului și dreptul de a obține libertatea necesară pentru a exista într-o societate civilizată. Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mass mediei (presa scrisă, presa online, audiovizuală etc.) importanța gazetăriei/ jurnalisticii în viața omului este inegalabilă, deoarece este concepută pentru a susţine o cauză nobilă, o cauză socială și anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementează raporturile de drept civil, întemeiate pe adevăr și dreptate; de a asigura transparența informațiilor conform realității prin care există omul și societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc ușor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligația legală/ morală/ profesională a ziaristului este raportată spre rigori de o anumită etichetă care trebuiesc respectate în limitele decente ale conviețuirii sociale și în limitele principiilor prevăzute de legislaţia naţională şi, respectiv, cea internaţională din domeniul jurnalismului. Însă, cu regret, realitatea prin care există individul, realitatea prin care există omenirea, deseori, este contradictorie regulilor decente de coabitare socială. Acest lucru limitează așteptările omului, iar valorile și libertățile sociale care urmează a-i fi atribuite în totalitate sunt limitate, uneori, chiar reduse la minim. Astfel, se formează un mediu social nesătătos unde personalitatea omului este supusă umilinței/ sentimentului de inferioritate, iar ziaristul, același om al societății umane, este impus deseori să-și onoreze profesiunea prin forme mai puțin transparente, fiind uneori nevoit să-și expună opinia publică prin informații controversate realității, doar ca aceasta să placă unor grupări de interese sociale sau, în mai multe cazuri, acelor persoane ce fac parte din puterea statală. Asemenea lucruri se întâmplă și au loc în comunitățile unde dezvoltarea umană și socială este plasată încă în limitele involuției. În respectivele societăți și jurnalistul este supus aceluiași proces, însă, în același timp, acesta tinde și își îndreaptă năzuințele/ activitatea spre atingerea unui obiectiv și anume: de a-și realiza profesiunea cu demnitate, necătând la riscurile ce îi pot afecta viața. În așa mod, indiferent de dificultatea și riscul împrejurărilor, jurnalistul este acel care evoluează continuu spre o anumită direcție: de a transmite știrea respectivă a evenimentelor sociale în limitele care să corespundă așteptărilor autentice ale omului. Astfel, numai prin forma corectă și veritabilă a informațiilor difuzate se contribuie benefic la formarea unei societăți sănătoase, existența umană fiind orientată pe libertatea individuală și socială, pe posibilitatea de a acționa liber după propria voință, pe posibilitatea de acțiune conștientă în condițiile cunoașterii adevărului social și a legilor decente ce pot dezvolta o societate, pe posibilitatea de a exista după bunul plac și pe deplinătatea drepturilor civile într-un stat, pe posibilitatea de a nu fi umilit de clasa dominantă și a celor persoane care vor să domine lumea/ societatea și să o transforme într-un lagăr al obscurității etc.

Urmând calea civilizației, omul tinde mereu spre acele culmi prin care să obțină posibilități cât mai pozitive în a forma întregul necesar pentru o dezvoltare adecvată cerințelor contemporane. În așa mod, și jurnalistul, prin acțiunile sale, tinde să se manifeste în modul cel mai transparent, aducând numai beneficii vieții sociale. Astfel, informaţiile publice cotidiane, uneori prin eforturi majore, sunt oricum urmate de realitatea existentă a lumii înconjurătoare. Toate sursele de informație, în majoritatea cazurilor, sunt prezente într-un mod cât mai transparent și ele, la rândul lor, sunt ca o punte plină de semnificaţii ce deschide omului orizonturi nelimitate în a-și evolua capacitatea, puterea de înțelegere şi de orientare, evoluţia în nivelul intelectual/ spiritual/ material. Este un adevăr şi o realitate extrem de interesantă, aceasta fiind tratată sau înţeleasă prin noţiunea materiei care există în afara conștiinţei omeneşti şi independent de ea, dar, care, la rândul ei, atrage şi uneşte în sine colectivități de oameni; personalităţi din viața politică, socială, culturală; unităţi administrative, instituţii, asociaţii, parteneriate etc., care doresc să desfăşoare activități onorabile menite culturalizării şi dezvoltării propriei societăţi. Nemijlocit, acesta este un proces social care dezvoltă lumea prin cele mai înalte forme ale civilizației umane. Deci, prin intermediul jurnalistului și/ sau prin intermediul jurnalismului, domeniu și profesiune extrem de importantă pentru viața socială, au loc acele schimbări prin care se pun bazele în a obține libertatea deplină a mass-mediei publice pentru ca aceasta să stimuleze existența omului, deschizându-i, nemijlocit, drumul către informații veritabile despre realitatea vieții umane. Aici este cazul de menționat cuvintele lui Thomas Jefferson, acesta afirmând: „libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută”.

Prin acţiunile pozitive ale jurnalismului contemporan are loc procesul de unificare a tuturor domeniilor de activitate publică, acestea, la rândul lor, construind societatea modernă dezvoltată. Prin mijloacele performante de comunicare ziaristul are posibilitatea de a transmite mesajul/ știrea curentă printr-o formă nespus de rapidă și eficientă. În așa mod, publicul este informat la timp, iar procesul de mediatizare devine ca un centru de legătură universală dintre producătorul mesajului transmis și a receptorilor/ ascultătorilor. Prin forma respectivă de comunicare socială are loc, în mod prioritar, procesul de dezvoltare culturală a unei societăți, care, în rezultat, de fapt este evoluție spirituală/ intelectuală/ academică/ materială/ etc. Totul se definește prin expresia cunoașterii umane, iar contribuția majoră în acest proces al cunoașterii este a jurnalistului, persoană care, deseori, își riscă viața pentra a trata corect lucrurile din societate. Astfel, ziaristul respectă şi încearcă prin toate formele posibile să promoveze, în mod onorabil, creaţia jurnalismului ce are drept scop promovarea şi apărarea intereselor sociale prin intermediul tuturor mijloacelor de informare în masă, are drept scop revendicarea drepturilor şi obiectivelor comune în interesul omului şi, în mod special, al celui ce este implicat, nemijlocit, în meseria de jurnalist. Nemijlocit, prin acţiunile sale pozitive întemeiate tot mai mult pe experienţă şi fapte reale, jurnalistul îşi îndreaptă mereu aspirațiile spre atingerea unui obiectiv rentabil pentru întreaga societate civilă şi anume: de a stabili conexiunea autentică cu instituţiile publice din cadrul societății în scopul de a promova, în mod transparent şi echitabil, imaginea creaţiei publicistice şi imaginea presei naţionale/ internaționale; de a consolida credibilitatea faţă de profesiunea jurnalistică şi, totodată, de a stimula şi motiva această profesie intelectuală prin orice mijloace, care, în rezultat, să-i asigure și o existenţă decentă.

Continue reading „Galina MARTEA: Valoarea jurnalistului și a jurnalisticii în societate” →

Galina MARTEA: Procesul îmbătrânirii și factorii care îl influențează

Procesul de îmbătrânire al omului este un fenomen normal al vieții umane, dar, contrar acestuia, în procesul evoluției umane se produc schimbări enorme ce contribuie atât la accelerarea procesului de îmbătrânire, cât și la ameliorarea respectivului proces. În cazul dat, totul depinde de mediul social în care există omul și de capacitatea acestuia în a mânui secretele naturii înconjurătoare. Conform statisticilor mondiale, se certifică că în țările unde există bunăstare socială și economică, atunci și procesul de îmbătrânire a populației este mai lent, adică speranța de viață este cu mult mai mare în raport cu media mondială. Un viu exemplu, sunt un șir de țări dezvoltate în care speranța de viață este cu mult mai ridicată față de alte țări în curs de dezvoltare (unde populația este lipsită de multe bunuri materiale, inclusiv, lipsa unei alimentații de calitate, nivelul de trai, modul de viață, asistența sanitară destul de proastă sau inexistentă, condițiile climaterice, etc.) și față de media mondială care este de 71 ani. Astfel, printre țările unde populația are o speranță de viață mărită pe primul loc în lume se află Japonia (cu o longevitate medie de viață de 83 ani), urmată de Singapore (83,1), Spania (82,8 ani), Elveția (81), Coreea de Sud, etc. (informează BBC în baza studiului realizat de World Happiness Report, http://www.bbc.com/travel/story/20170807-living-in-places-where-people-live-the-longest). Iar în țările unde omul se confruntă zi de zi cu neajunsuri materiale/ economice/ sociale, atunci și procesul de îmbătrânire al acestuia este cu mult mai rapid. Astfel, este deja cunoscut faptul că procesul de îmbătrânire al omului este cu mult mai accelerat în condițiile vulnerabile de existență, adică a omului din țările sărace care, în același timp, are și un nivel mai redus de dezvoltare umană. Acest lucru, cu certitudine, este un fenomen destul de trist și alarmant în epoca civilizației moderne, însă realitatea este destul de prezentă în unele țări precum: Chad, țara cu o speranță de viață în medie de 50 ani, Zambia, Sierra Leone, Africa de Sud – 63 ani, Moldova cu 71,4 ani – țara cu aproape cea mai mică speranță de viață din Europa. Dacă să ne referim la continentul european, atunci situația în problema speranței de viață pentru anul 2017 se prezintă astfel, date furnizate de Banca Mondială: pe primele locuri cu cea mai mare durată a vieții se regăsește Italia și Spania, respectiv cu 83,5 și 83,4 ani; iar pe penultimele locuri la acest capitol este Moldova cu 71,4 ani, Ucraina cu 71,2 ani. În acest clasament România are o speranță de viață cu mult mai înaltă decât în Moldova, fiind cu 75 de ani (http://unica.md/monden/moldova-cea-mai-mica-speranta-de-viata-din-europa/).

Speranța de viață, fiind durata medie de viață a unui om, este conținutul prin care omul există cu toate problemele cotidiane, incluzând în sine modul de viață cu nivelul de trai corespunzător, mediul climateric și mediul social, precum și mulți alți factori ce corelează existența umană. Este cert, în timp ființa umană a conștientizat și a descoperit foarte multe componente ale naturii care pot contribui benefic la sistemul de sănătate și, respectiv, la îmbunătățirea/ prelungirea vieții. Însă, necătând la toate acestea, omul pe parcursul vieții este constrâns să cunoască și acele mutații care contribuie negativ la calitatea vieții sociale și personale, fiind dependent de organizarea administrativă și politică a mediului social prin care își menține existența. În acest caz, conținutul existenței își schimbă traiectoria, astfel omul fiind supus de a-și trăi viața prin componente mai mult negative, decât pozitive. O asemenea situație are loc în societatea basarabeană, țară în curs de dezvoltare, țară cu aproape trei decenii de independență (desprinsă de sistemul sovietic), țara care la ziua de azi are deja o populație bătrână. O realitate destul de evidentă în plan mondial și național la capitolul îmbătrânirii, pentru anul 2016 Moldova plasându-se pe locul 157 din 228 țări prezente în clasament (informează Geoba, http://stiripozitive.eu/libview.php?l=ro&idc=28&id=2780&t=/Locuri/Stil-de-viata/Top-10-ari-cu-cea-mai-ridicata-speranta-de-viata-din-lume&year=&month=4). Iar dacă să ne referim la România, atunci țara în clasamentul mondial se plasează pe locul 109 din 224 state, o situație cu mult mai bună (informează The World Fastbook CIA, 2016, http://www.descopera.ro/dnews/16118640-care-este-speranta-de-viata-medie-in-diferite-zone-de-pe-glob-unde-se-situeaza-romania). Conform statisticilor, la nivel naţional speranţa medie de viaţă în Moldova pentru anul 2016 este de 71,6 ani (dintre care la bărbați 67,5 ani; la femei 75,5 ani. http://diez.md/2016/07/19/care-este-durata-medie-a-vietii-in-republica-moldova-ce-spun-statisticile/). Nemijlocit, cetățenii din localitățile rurale trăiesc cu 4,2 ani mai puțin față de acei din localitățile rurale (informează Geoba). Aceasta înseamnă că procesul demografic al țării este afectat de factori sociali nespus de negativi care, la rândul lor, dezvoltă doar condiții nefavorabile ce influențează procesul de îmbătrânire rapidă a populației. Una dintre cele mai serioase aspecte ale acestui proces este sărăcia socială care, la rândul ei, contribuie esențial la reducerea natalității, la creșterea mortalității premature, la dezvoltarea procesului migratoriu în afara țării, în rezultat, reducând considerabil numărul populației și, în același timp, fiind accelerat procesul de îmbătrânire al cetățenilor. Un factor destul de alarmant pentru Moldova este și mortalitatea infantilă, cu 9,7 la o mie născuți (media în UE fiind în 2016 de 3,6 la o mie născuți); respectiv, în clasamentul mondial cu locul 126 din 222 state prezente în clasament, cu 13,6 la o mie născuți în 2012 (http://ro.getamap.net/ranking/infant_mortality_rate/2091.html). Totodată, mortalitatea prematură a cetățenilor moldoveni este de asemenea o realitate îngrozitoare, cauza fiind bolile sistemului nervos, afecțiunile cardiace, tumorile, etc., și, nu în ultimul rând, subnutriția organismului, acest factor dezvoltând boli specifice, apoi urmând decesul prematur. Aceasta înseamnă că nivelul de trai în Moldova este foarte scăzut (cel mai jos nivel de trai din Europa), iar statul moldovenesc pentru sistemul de sănătate alocă doar cinci la sută (estimat) din PIB, cheltuieli prevăzute pentru anul 2018 (țările dezvoltate alocând pentru sistemul de sănătate cel puțin 7% din PIB). Continue reading „Galina MARTEA: Procesul îmbătrânirii și factorii care îl influențează” →

Apariție editorială: În dialog cu creația umană, de Galina Martea

Scriitoarea și cercetătoarea Galina Martea, doctor în științe economice, autoare a mai multor volume de versuri, eseuri, publicistică, proză, critică și istorie literară, stabilită în Olanda, a lansat zilele acestea la Editura ”Bestelmijnboek” din Haga volumul de critică literară „În dialog cu creația umană”, informează MOLDPRES (https://www.moldpres.md/news/2018/04/11/18002920 ).

Potrivit editorilor, în noua lucrare autoarea analizează creația literară a scriitorilor români contemporani, apărută în volume aparte, antologii colective sau reviste literare.

Scriitorul academician Nicolae Dabija a afirmat că, de regulă, „condeiul inteligent al Galinei Martea oscilează între eseu şi vers, între articol de analiză şi poem de dimensiune… Mesajul ei e unul ce impresionează prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alţii prin convingerea proprie, dar şi prin vigoarea limbajului”.

Galina Martea s-a născut la 30 iulie 1959 în R.Moldova. Fiind doctor în științe economice, activitatea profesională a consacrat-o cercetărilor științifice și învățământului universitar superior. Este membru titular al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte, Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română. Este prezentă în antologii literare (poezie, proză), antologii pedagogice, enciclopedii, deținătoare a mai multor premii literare din R. Moldova și România.

Editorial debutează literar în 1993 cu placheta de versuri „În lumea mea”, urmată de cărțile de versuri „Îngerii sufletului”, „Acasă”, „Orbul dintre ani”, „Durere tricoloră” și de volumele „Basarabia – destin şi provocare”, „Sistemul de învăţământ – promotor al identității naționale” ș.a.

(Reporter N. Roibu, editor L. Alcază)

Sursa foto aici (http://www.bestelmijnboek.com/product/in-dialog-cu-creatia-umana/ )

Galina MARTEA: Erorile trecutului dictează prezentul incert

În ciuda tuturor neplăcerilor ce au loc în lumea pământească, adevărul este acel conținut care mai devreme sau mai târziu vine la suprafață cu realitatea lucrurilor întâmplate cândva. Astfel, acțiunea adevărului își face efectul ulterior, prezentându-se cu fapte concrete din trecut. Acest lucru este deja cunoscut în istoria omenirii. Adevărul, ca formă fidelă a realității obiective, este un component mereu ascuns și împotmolit în negura vremii din cauza unor circumstante absurde de timp, însă necătând la toate acestea el reusește să-și spună cuvântul dorit atunci când falsitatea, minciuna și intoleranța atinge apogeul. Acțiunea adevărului, de obicei, suferă mereu din cauza gafelor efectuate de către om în procesul de existență, astfel, producând reprezentări false asupra unei situații, asupra existenței unui act normativ etc., în rezultat, acestea fiind denumite erori/ aberații/ înșelări. În majoritatea cazurilor, erorile sunt provocate de incapabilitatea și incapacitatea omului în a vedea lucrurile în formă corectă și, cel mai grav, atunci când omul devine complice cu impertinența, trădarea și puterea de a domina lumea. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când omul se vede ajuns în capul puterii, având în subordine mase de oameni cărora, prin influență, le pot fi impuse stări de frică, de inferioritate, de neîncredere în sine. O asemenea imagine ce traversează prin viața reală a unui popor, credem, este societatea basarabeană care de-a lungul timpului a cunoscut din plin fenomenul supunerii, al tăcerii, al umilinței, al inferiorității față de sine, aspecte ce domină societatea și la ziua de azi. Respectivele calități ce sunt inhibate în psihologia basarabenilor au fost acumulate în timp, dar, mai ales, din timpul regimului comunist, regim care a subminat tot ceea ce este uman. Astfel, sentimentul de inferioritate, prin umilință, a prins rădăcini atât de adânci întrucât basarabeanul crede că o asemenea realitate este normală în viața omului. Plin de neajunsuri materiale, dar, departe și de cele spirituale, plin de nedreptate socială, basarabeanul continuă să existe în tăcere, o mare parte fiind destul de supus în fața omului putere. Fiind prostit de neajunsurile vieții cotidiene și de atitudinea umilă în fața puterii statale/ omului puterii, basarabeanul acceptă în continuare, cu multă ușurință, să existe cu erorile trecutului, astfel rămânând un adept al trecutului, indiferent de faptul că îi este compromis prezentul plin de incertitudini și fără un viitor decent. Acest lucru se referă, cu precădere, la persoanele de vârsta a treia, dar și la o bună parte din generația mai tânără care, prin smerenie sau și alte calități, contribuie frecvent cu votul majoritar în alegeri locale/ parlamentare/ prezidențiale, astfel determinând viitorul nefast al societății și, totodată, menținând în capul puterii statale personalități cu însușiri negative și cu capacități limitate în administrare.

Așadar, cu erorile trecutului de până la anii’90, societatea basarabeană rămâne și astăzi teritoriul unde puterea statală a transformat țara într-o anarhie absolută, fiind monopolizată toată sfera de activitate socială și publică. Iar în acest teren al anarhiei și al haosului social există o masă de oameni, poporul care își duce viața nespus de greu de la o zi la alta, traversându-și existența printr-o sărăcie și umilință nemaipomenită. Dacă o asemenea situație de criză ar exista în o altă parte a lumii, atunci aceasta ar fi considerată o tragedie națională, însă în Basarabia contemporană totul se reduce la normalitate, fără a fi abordate soluții urgente de salvare a societății. O realitate în care omul din subordine, omul simplu al societății este privit prin prisma unor dogme din antichitate, iar administratorii acestei societăți, prin acțiunile lor, nu țin seama de nimic și de alții, guvernând totul în mod arbitrar. Starea de dezorganizare și haos instaurată în țară este precum un spectacol fără spectatori, unde guvernatorul își joacă rolul doar pentru a fi interpretat și de a primi plăcere din ceea ce face. Pe când, spectatorii lipsesc din diverse motive: nu sunt bani pentru a procura biletul de intrare în teatru; nu este binevenit rolul și subiectul care urmează a fi interpretat; lipsește pasiunea de a mai privi spectacole cu caracter ironat; lipsește timpul care îi presează; lipsește interesul și pasiunea pentru a se dezvolta intelectual etc. În așa mod, lipsesc multe lucruri în viața omului din societatea basarabeană, însă el se mulțumește și se limitează la ceea ce are și nu mai pretinde la ceva mai mult. Însă, acest lucru convine acelor persoane care joacă rolul în această reprezentație teatrală, fiind chiar și fără spectatori. Dar nu mai contează această latură, nu mai contează nimic, contează faptul că acțiunea spectacolului este o dramă reală din viața societății basarabene în care oamenii puterii demonstrează prin fapte vizibile cum înrobește propriul popor prin cele mai ușoare căi ale administrării, în așa mod, creând poporului o existență plină de sărăcie și mizerie. De aici vine și fireasca dramă națională a societății, în mod aparte, a celui oropsit de soartă, masele de oameni care sunt prea indiferente față de tot ceea ce se petrece în jurul lor/ în societate. O realitate paradoxală, dar fără precedent.

Continue reading „Galina MARTEA: Erorile trecutului dictează prezentul incert” →

Galina MARTEA: Unire, frați români!

UNIRE, FRAȚI ROMÂNI!

Unire, frați români, acu Unire,

Unire între mamă, soră, frate,

Uniți în fapte să vorbim o limbă,

Limba română care ne deșteaptă.

Unire, frați români, acum Unire,

În clipa care cere înfrățire,

După un veac de lacrimi, despărțire

Haideți acuma să unim hotare.

Haideti acuma – clipa-i decisivă,

Cu orele ce sunt deopotrivă,

Haideți cu toții să pornim în horă,

Ca să uităm trecutul care doare.

——————————-

Galina MARTEA

Olanda

27 martie 2018

Galina MARTEA: Avantaje și dezavantaje, costuri și efecte în cazul reunirii

Un argument nespus de semnificativ, dar, în același timp, destul de îngrijorător, chiar dureros pentru întreg neamul românesc, mai ales, pentru neamul românesc din Basarabia care se vrea reunit cu patria-mamă. De aproape trei decenii, după destrămarea imperiului sovietic, doleanțele nu încetează, iar schimbul de păreri și discuții privind reunirea sunt mereu la ordinea zilei. Fără alte comentarii, românii autentici din societatea basarabeană doresc cu orice preț reunificarea celor două state românești – Moldova și România. După anii 1990 subiectul în cauză este un desiderat deschis și decisiv al tuturor românilor basarabeni, în majoritatea cazurilor, indiferent de faptul care vor fi consecințele, inclusiv, efectele economice care vor fi puse pe umerii statului român. Evident, se conștientizează în mod lucid impunerea unor operații matematice cu privire la costuri și efecte, avantaje și dezavantaje în cazul reunirii, însă acțiunea de bază vine comparată și este corelată, în primul rând, prin punerea în valoare a unității naționale românești, aceasta fiind latura cea mai importantă pentru o națiune întregită. În subiectul dat, discuțiile continuă și se fac nenumărate încercări în a elucida corect aspectele ce se intersectează, în mod direct, cu doleanțele românilor din Basarabia. La tema respectivă nespus de prioritară pentru întreg neamul românesc (fiind luate în considerație toate componentele morale, sociale etc.), recent s-a realizat un studiu enorm, dar, și foarte binevenit în care au fost prevăzute efectele economice și costurile aferente în cazul reunirii celor două state românești. Această cercetare destul de valoroasă și calitativă, bazată pe criterii de recunoaștere a valorilor naționale românești, inclusiv, în mare parte în termeni economici, a fost realizată de Departamentul geoeconomic al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), coordonată de Petrişor Peiu. Așadar, FUMN a realizat o analiză destul de profundă și completă, cu accente clare, privind asumarea tuturor cheltuielilor financiare aferente în cazul reunirii Moldovei cu România, studiu bazat pe modelul german de evaluare a costurilor reunificării.

Continue reading „Galina MARTEA: Avantaje și dezavantaje, costuri și efecte în cazul reunirii” →

Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni

În dialog: Academia Româno-Americană de Științe și Arte (ARA) și Galina Martea, membru titular ARA, dr., savant, scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă), jurnalistă

ARA: Apartenența la un forum academic presupune din start recunoașterea unor vectori și parametri valorici, profesionali ai persoanei respective. Dumneavoastră, desigur, nu faceți excepție. V-am ruga să ne spuneți cum ați defini importanța Academiei Româno-Americane pentru intelectualitatea română de pretutindeni?

Galina Martea: Mai întâi de toate, va mulțumesc mult pentru faptul că m-ați onorat cu prezența în cadrul acestui dialog. Totodată, aș dori să vă transmit cele mai sincere felicitări și urări de bine pentru faptul că existați și sunteți prezentă în viața oamenilor de știință și de cultură din Diaspora Română!

Cât privește întrebarea actuală, în viziunea mea, ARA este unitatea națională a românilor intelectuali de pretutindeni și, respectiv, ARA reprezintă la nivel mondial identitatea română a oamenilor de știință și de cultură. Iar dacă ne referim și să definim ce este unitatea națională a unui popor, atunci aceasta este o expresie care se asociază în mod direct cu: identitatea națională, conștiința națională, demnitatea națională, ideea națională – toate exprimând același sens și conținut prin care se manifestă sentimentul și atitudinea omului față de întreaga diversitate a valorilor naționale. La rândul lor, valorile naționale sunt conținutul propriu ce aparține unui popor, unei națiuni, unui stat. Deci, tot ce are tangenţă cu expresia cuvântului „național” este conținutul și centrul de legătură ce ține în corelație demnitatea și identitatea unui popor şi, nemijlocit, ține într-o corelație unitară toate domeniile de activitate umană și socială ale acestuia. Deci, prin această corelație se intersectează și unitatea națională, expresie și substanță de valoare în existența unei națiuni. Astfel, prin intermediul segmentului de unitate națională se intersectează și prezența și, în același timp, importanța Academiei Româno-Americane, forum academic ce valorifică/onorează și promovează în cel mai distinct mod valorile culturale, spirituale, științifice ale neamului românesc. Reprezentând și întrunind intelectualitatea poporului român și nu numai, ARA se identifică prin personalitatea sa ca cel mai important centru academic al oamenilor de știință din diaspora română. Având în palmares personalități de o valoare aparte a neamului românesc, ARA mereu a întrunit și continuă să unească în rândurile sale pe cei mai onorabili oameni de știință și de cultură din întreaga lume. Spre exemplu, printre membrii onorifici ai Academiei Româno-Americane au fost prezenți: profesorul și filozoful Mircea Eliade, scriitorul și dramaturgul Eugen Ionescu, profesorul George Emil Palade – laureat al Premiului Nobel în fiziologie şi medicină pentru anul 1999, academicianul Augustin Buzura etc. De asemenea, printre membrii de onoare sunt prezenți savanți cu renume: academicianul Eugen Simion, ambasadorul John R. Davis (S.U.A.), profesorul Maria Manoliu-Manea, profesorul Ruxandra Vidu (actualul președinte ARA) și, respectiv, multe alte personalități marcante din domeniul științei. Respectiv, cu mult prestigiu, ARA colaborează activ și întreține în permanență legături de comunicare spirituală/intelectuală cu cele mai importante centre științifice precum: Academia Română, Academia de Științe Medicale din România, Academia de Științe a Moldovei, Institutul Cultural Român etc., în așa mod, contribuind enorm la dezvoltarea culturii academice. Prin urmare, ARA este o instituție academică ce reprezintă, în primul rând, istoria și dezvoltarea complexă a propriei activități, aceasta fiind în corelație directă cu procesele evolutive ce aparțin propriei națiuni.

ARA: Când vă referiți la unitatea națională, identitatea națională a unui popor ce aspecte prioritare urmează a se promova în politica de convingere și conștientizare ale acestora pentru cetățeanul din societatea română? Continue reading „Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni” →

Galina MARTEA: Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume (ediţie bilingvă – română-engleză)

Ce putem spune pentru început, doar atât: nespus de frumoase lucruri realizează scriitorul român, omul care este mereu în căutare de sine, în căutare de tot ceea ce este sublim în viața pământească (cu certitudine, de tot ce este sublim pentru el însuși, concomitent, și pentru semenul său). Din ierarhia acestor definiții și valori ce includ în sine aspectele morale, estetice și intelectuale ale omului face parte și scriitoarea Ligya Diaconescu, personalitate distinsă a neamului românesc, coordonatoarea proiectului literar „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume” / „Contemporary worldwide romanian writers Anthology”, ediție bilingvă – română-engleză, Starpress, Editura Olimpias, România, 2018. Prin lucrarea susmenționată, Ligya Diaconescu (poet, scriitor, publicist, jurnalist, economist) realizează o operă literară ce pune în valoare atât inteligența proprie, cât și inteligența scriitorilor români contemporani din întreaga lume. În contextul dat, Mary Smith (New York), prefațatoarea antologiei, scrie: „parcurgând paginile acestei lucrări, coordonate de o Doamnă a intelectualităţii vâlcene, ai senzaţia că traversezi istoria şcolii românești care în pagini încărcate de cultură şi înţelepciune, ca nişte „turnuri” înalte ale Cetăţii, pun baza unei splendide construcţii, pe care o numesc civilizaţia Logosului… Las cititorilor plăcerea de a savura minunatele creații românești și sunt convinsă că nu doar românii vor fi încântați de acestea ci și vorbitorii de limbă engleză de pe toate meridianele lumii…” (traducere engleză-română: Ramona Elena Enachioiu). Într-adevăr, antologia respectivă este o realizare nespus de pozitivă prin intermediul căreia se profilează produsul muncii creatoare al scriitorului român de pe toate meridianele lumii, acesta desemnând, în același timp, sistemul însușirilor esențiale ce se intersectează cu arta culturii spirituale. Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume unește în sine poezia și proza românească, astfel, cuprinsul lucrării fiind completat de totalitatea ideilor și concepțiilor ce reflectă aspirațiile specifice fiecărui autor. Textul poetic, cât și compunerile în proză ale scriitorilor români sunt curente ce aparțin creației literare de la începuturi și până în prezent.

Așadar, fiind structurată în două secțiuni – poezie și proză, Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume / Contemporary worldwide romanian writers Anthology reprezintă în sine cultura națională română, respectiv, unitatea neamului românesc care știe să valorifice continuu complexitatea valorilor culturale, spirituale, intelectuale. Din pleiada acestor personalități distincte, ce au la bază concepții și năzuințe comune, se regăsesc scriitorii și anume scriitorii români dornici mereu de lucruri frumoase. Aceștea, la rândul lor, prin succesiunea/totalitatea textelor literare înscise în antologie au realizat un sistem de artă literară prin care au reușit să oglindească în mod distinct emoția umană autentică față de tot ceea ce este natal și drag. Astfel, scriitorul român contemporan prezent în lucrare și-a exprimat gândirea literară despre graiul și ținutul românesc, despre valorile spirituale naționale, despre neam-istorie-tradiții românești. Prin urmare, despre toate acestea au compus și au scris versuri și eseuri literare următorii scriitori (poeți, prozatori): Al. Florin ŢENE (Cluj-Napoca, România), Milena Munteanu (Toronto, Canada), Gina Agapie (Buzău, România), Elena Buică (Toronto, Canada), Rodica P.Calota (Tg.Jiu, România), Virginia Vini Popescu (Alexandria, România), Nadia Urian (Cristeștii-Ciceului, județul Bistrița-Năsăud, România), Teresia Bolchiș Tătaru (Augsburg, Germania), Constantin Mănescu (Horezu, România), Mariana Popa (Brașov, România), Adalbert Gyuris (Augsburg, Germania), Melania Rusu Caragioiu (Montreal, Canada), Nicoleta Drăgan-Bucșă (Brașov, România), Elena Jucan (Cluj-Napoca, România), Florin T. Roman (Arad, România), Camelia Ardelean (Deva, România), Galina Martea (România/Olanda), Ovidiu Jucan (Cluj-Napoca, România), Camelia Florescu (București, România), Ionela Flood (Londra, Anglia), Maria Giurgiu (Pordenone, Italia), Titina Nica Ţene (Cluj-Napoca, România), Sava Olimpia (Galați, România), Ligya Diaconescu (Rm.Vâlcea, România & Toronto, Canada). Continue reading „Galina MARTEA: Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume (ediţie bilingvă – română-engleză)” →

Galina MARTEA: Necesitatea Unirii – Reunirii

Ce poate fi mai dureros pentru o națiune atunci când teritoriul ei este divizat în mai multe bucăți? O astfel de situație se regăsește în cazul Basarabiei, bucata de pământ care este ruptă de la patria-mamă România. Fiind o întâmplare nefericită în istoria naţiunii române, credem, acuma este momentul potrivit ca această eroare istorică să fie reparată odată cu aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire – Centenarul Marii Uniri – 27 martie 2018. Unirea sau, mai bine zis, Reunirea Basarabiei cu România trebuie realizată întru binele tuturor românilor de bună credință nu numai din motivul pentru a simboliza o necesitate istorică, dar pentru a exprima o necesitate vitală în existenţa unui popor care are la bază aceleaşi origini de limbă vorbită, tradiţii, cultură. Dacă, în timp, în viaţa românilor din Basarabia s-au produs multe erori, nelegiuiri, nenorociri, divizări de teritoriu, la ziua de azi acest ţinut la fel continuă să existe în condiţii pline de incertitudini şi fără nicio perspectivă pentru un viitor cât de cât luminos. Actualmente, în calitate de stat independent, Basarabia-Moldova este plină de regrete, scăldată de durerea poporului înfometat şi istovit de necazurile vieţii cotidiene. Realitatea efectivă, conform evenimentelor derulate de până acuma, a demonstrat în nenumărate rânduri că Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominantă a societăţii nu este capabilă de a administra ţara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfârşit, să înfrunte sărăcia absolută şi fărădelegile sociale instaurate în cadrul ţării. Conform experţilor din domeniu, se consideră că statul moldovenesc actualmente se regăseşte în faţa unui faliment total în toate domeniile de activitate economică, socială şi politică, iar prin acţiunile realizate de-a lungul anilor statul s-a dovedit a fi incapabil în a guverna ţara pe principii civilizate, transparente şi democratice. În consecinţă, s-a produs falimentul integral al ţării și ruinarea completă a poporului, astfel, rămânând prezentă în societate doar sărăcia, mizeria şi degradarea socială. Însă, cel mai dureros, s-a dărâmat în mod tragic identitatea naţională a poporului român din Basarabia. Astfel, fiind la un nivel destul de redus în dezvoltarea socială, dar, cu mare regret, și în dezvoltarea umană, societatea basarabeană actuală, credem, nu mai are nicio şansă de a-şi revitaliza de sine stătător existenţa pentru un viitor apropiat. Deci, societatea basarabeană are nevoie de sprijin și ajutor enorm. Respectiv, sub această notă, devine prezentă şi necesitatea istorică de reîntregire a neamului românesc, după modelul Germaniei. Continue reading „Galina MARTEA: Necesitatea Unirii – Reunirii” →