Moștenită de la strămoșii noștri, cultura națională are la bază obiceiuri și tradiții, moduri de comunicare, forme specifice scrisului și vorbirii, valori naționale etc., respectivele încadrându-se în disciplina sau definiția culturii. Cultura în esență cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale necesare omului, necesare unui popor în existența cotidiană. Așa fiind, prin termenul cultură înțelegem că este vorba de existența umană prin intermediul căreia se prezintă manifestările și activitatea de zi cu zi a individului, – lucruri prețioase care trebuiesc menținute și apreciate la justa valoare, dar, în același timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată. În felul acesta prin procesul de dezvoltare a omului se modifică evolutiv și  cultura acestuia, concomitent presupunând în sine și nivelul de civilizație al propriei societăți. Respectiv, prin nivelul de dezvoltare al propriei societăți individul este satisfăcut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi oferă multă siguranță în obținerea unui nivel intelectual tot mai avansat, astfel oferindu-i posibilități reale în realizarea propriilor necesități spirituale. Referindu-ne la expresia de necesitate, atunci aceasta prin categoria sa filozofică reprezintă esența lucrurilor din viața fiecărui individ. Drept urmare, cultura este o exigență prioritară în existența și evoluția umană.

Orice națiune își are cultura sa și nivelul său de dezvoltare, – o diversitate enormă de aspecte care prin anumite perioade istorice se completează reciproc. Prin aspectul globalizării acest lucru e benefic pentru unele popoare care încă se află la un nivel inferior de dezvoltare, având și o cultură mai inferioară. Astfel, unele popoare cu o cultură mai puțin civilizată ar putea ușor apela și la alte forme de culturi, adică la o cultură plină de cunoștințe și de valori prin care masele ar urma să fie în contact mai activ cu viața creatoare în scopul de a-și forma un nivel intelectual multilateral sau un nivel mai ridicat în dezvoltare. În asemenea cazuri este nevoie de dorința individului, dar și de dorința societății respective care ar urma să fie mai deschisă la transformările evolutive, la schimbările ce aduc numai profit material și spiritual vieții umane. Lucruri și acțiuni frumoase, însă, cu mare regret, nu fiecare ființă umană, nu fiecare popor rămas în subdezvoltare înțelege toate aceste lucruri. Este nevoie de timp, de voință, de recunoaștere de sine și de mediu, în mod aparte, este nevoie de o schimbare radicală a mentalității. Este nevoie de multe alte lucruri pe care omul încă nu reușește să le sesizeze în de ajuns, cu atât mai mult că aceste aspecte nu sunt înțelese nici de oamenii ce stau în capul puterii și administrează țara sau societatea respectivă. Componente dureroase și triste care se răsfrâng asupra unor societăți, componente specifice societății basarabene de astăzi, – o societate inhibată de trecuturi, cu o stare de înapoiere și lipsă de cultură. Necătând la faptul că la ziua de azi îi sunt deschise drumurile către o lume civilizată, oricum societatea moldavă tinde de a conserva dezvoltarea spirituală a poporului, tinde de a menține o subdezvoltare doar pentru a ține în întuneric o lume întreagă care se caracterizează printr-un comportament umil. Totul se întâmplă din cauza că mentalitatea clasei dominante este destul de depășită, aceasta fiind adeptă încă a unui trecut primitiv. În modul respectiv, o întreagă colectivitate de oameni îndură și rămâne în subdezvoltare economică, socială, culturală, etc., neavând la bază acel stimulent de care are nevoie.

Dacă prin expresia cultură se definește înțelesul de a respecta, de a onora, de a instrui și educa etc. – totul reducându-se la conținutul valorilor și al normelor comportamentale decente ale omului;  atunci prin expresia incultură definim componente precum lipsa de cultură elementară, ignoranță, decădere, neștiință – totul reducându-se la tendința omului, comunității de a se izola și îndepărta tot mai mult de tot ceea ce este civilizat. Evident, fiecare societate își are cultura sa formată de-a lungul timpului, respectv și normele de comportament uman sunt interpretate sub influența culturii respective, astfel totul fiind ghidat sub influența mediului corespunzător. Este o corelație dintre fenomene și ființe care depind între ele condiționat, fără a realiza vreo abatere oarecare, ca să nu generalizăm. Sub această formulă are loc procesul de contaminare a omului cu factori negativi sau pozitivi, astfel formându-i existența reală în cadrul unei colectivități vulnerabile sau decente. Cu mare regret, însă, ca exemplu, omul din societatea moldavă cade ușor sub influența factorilor negativi care le îngreunează atât dezvoltarea, cât și existența. Drept vorbind, societatea există prin termenul de subdezvoltare și subcultură, identificându-se uniform prin limitele obscurantismului, fenomen ce scoate în evidență o stare de înapoiere culturală sau, mai bine zis, o atitudine retrogradă față de răspândirea culturii și a progresului în mase. Ne întrebăm: de ce și cum poate avea loc un asemenea proces vital într-o societate din epoca contemporană, cu atât mai mult că epoca contemporană se definește prin modificări esențiale în politicile culturale, economice, sociale etc? Tendința spre o cultură cât mai avansată este spațiul prin care ființa umană încearcă să se realizeze evolutiv pentru a crea bunăstare, dezvoltare, erudiție. Iar prosperitatea unui popor sau a unei societăți nu poate fi concepută fără fundamentul unei culturi sigure, aceasta fiind bogăția cea mai de pret în existența umană. Corespunzător, ne întrebăm din nou: care este considerată cea mai de preț bogăție în cadrul societății basarabene de astăzi? Continue reading „Galina MARTEA: Cultura națională în limitele obscurantismului” →

S-a obținut independența statală, dar nu s-a stiut ce de facut cu ea. S-a obținut libertatea mult dorită, dar nu s-a stiut cum ar putea fi ea aplicată într-un proces independent de existență.  S-a obținut tot ceea ce s-a dorit de zeci de decenii, dar… Iar acum, peste 29 ani de independență, poporul român basarabean este în fața unui eșec total sau, mai bine zis, în fața unui colaps social și economic de proporții înspăimântătoare/  în fața unei tragedii naționale de neimaginat, dar, în același timp, și în fața  unei ridiculități umane care denotă lipsă de cultură și educație. Cu aproape trei decenii în urmă societatea moldavă sărbătorea cu multă fericire independența țării (27 august 1991), iar la ziua de azi această sărbătoare s-a transformat în una plină de lacrimi și disperare în tot ceea ce se numește „viața și existența în R.Moldova, țara care a degradat, a sărăcit, a ajuns la capătul deznădejdei și confuziei sociale fără precedent”. În toți acești ani poporul a existat și s-a descurcat cum a putut, fiecare cu propriile nevoi, iar astăzi acesta simte că s-a epuizat complet și nu mai poate merge înainte din cauza nedreptăților sociale, aspecte ce au decăzut la limite insuportabile, nemaivorbind de sărăcia, corupția și starea de lucruri care a evoluat doar în detrimentul societății și nu în detrimentul clasei politice și de guvernare. În timp, totul a evoluat spre un singur scop și anume: în a trăda și viola interesele și necesitățile poporului, nemijlocit, în a periclita identitatea societății moldave. Evenimentele ce au loc și se derulează în societate exprimă haos, incertitudine, neîncredere, neclaritate, răutate, barbarie, neomenie, prostie și incultură umană – totul fiind o nenorocire căzută asupra poporului. Însă, cel mai dureros, tot ceea se întâmplă în societate, cu efecte pline numai de negativism și absurditate, sunt provocările întreprinse din partea clasei dominante ce nu are la bază știința și practica corespunzătoare în guvernarea unui stat, dar, în mod aparte, și a clasei politice ce nu are la bază capacitatea și inteligența adecvată pentru domeniul politicii în afaceri publice. Într-un final, s-a creat un stat ce nu are la bază temelie/ verticalitate/ personalitate/ credibilitate nici în plan național și nici în plan mondial, în așa mod existând și menținându-se doar pe niște curenți iluzorii care mai bântuie în cadrul țării. Lucruri ridicole, dar totodată tragice, cu deznodământ nespus de dramatic pentru un popor.

O societate ce este nespus de divizată și influențată negativ de diversitatea și multitudinea partidelor politice, o societate ce este în relații de dușmănie, deoarece o mare parte dintre concetățeni sunt pentru mișcarea unionistă și cea pro-UE – deci spre Vestul Europei, iar o altă parte sunt anti-UE și anti-unionism – deci cu orientare spre răsărit și numai spre Estul Europei. Este o discordie enormă între oameni, o dușmănie incontrolabilă cu un câmp de acțiune nelimitată, factori care ar putea conduce și la un război civil, acesta reprezentând lupta între mai multe grupări politice și sociale de orientări diferite, cu scop în schimbarea ordinii politice sau pentru menținerea celei existente sau celei precedente. Dacă în primii ani de independență poporul a avut o perioadă de timp mai liniștită care asigura și o stabilitate promițătoare cât de cât acceptabilă pentru un prezent și viitor (cu o democrație să spunem normală pentru un stat nou format), atunci în ultimii ani poporul există într-o atmosferă socială insuportabilă care nici într-un fel nu exprimă speranță și încredere în ziua de azi și de mâine, deoarece condițiile sociale și politice sunt extrem de nedemocratice și provocatoare. Astfel, o asemenea societate, cu o politică în guvernarea statului pe principii și tradiții nesănătoase, merge și există în mod arbitrar și, concomitent, traversează direct prin conținutul unui faliment social, economic, cultural, moral. De-a lungul timpului s-a admis în ierarhia statului, în funcțiile administrative de stat, politicieni și guvernatori incapabili în a administra o țară pe principii umane, echitabile și democratice, aceștea neavând fundamentul respectiv în pregătirea profesională și practica necesară pentru o asemenea activitate publică. În rezultat, precum s-a dezvoltat societatea după 29 ani de independență, cu o degradare socială incredibilă, în asemenea mod a degradat și politica, ca formă de guvernare în stat. Dar, cel mai trist e că în sfera guvernării statale s-au infiltrat tradiții și deprinderi nespus de nesănătoase care se bazează numai pe relații de prietenie și rudenie, pe interese personale și de grup, în cele din urmă în activitatea de administrare publică fiind angajate și promovate doar persoane ce nu corespund unui anumit intelect și unui anumit criteriu de pregătire instructivă, educativă, culturală, morală. Iar dacă să ne referim numai la sfera politicii, activitate a unor grupuri sociale în organele puterii în raport cu statul, atunci situația e chiar înspăimântătoare, deoarece în această sferă de activitate se infiltrează, în majoritatea cazurilor, doar persoane cu anumite interese și scopuri individuale, ceea ce este caracteristic pentru societatea moldavă de astăzi. Astfel, politica, ca fenomen și ca formă în administrarea țării, a devenit un teren de luptă între acele grupări politice care vor să acapareze integral puterea în stat, fără a asigura bunăstare cetățenilor și, nemijlocit, fără a asigura asistența socială corespunzătoare pentru un trai decent. O asemenea situație este nespus de periculoasă pentru o societate, deoarece în prim plan sunt puse interesele personale ale politicianului, guvernantului (mentalitate îngustă și învechită) și nu este pusă în valoare complexitatea unor lucruri mai importante precum: fondarea unor condiții decente de trai în existența omului/ poporului; fondarea unei societăți bazată pe echitate socială și transparență democratică; fondarea unui teren pentru o coabitare socială civilizată, având la bază respectul dintre omul puterii și masele, etc. Însă, cu o asemenea atitudine și mentalitate necivilizată omul puterii, omul politicii nu este capabil să construiască obiective centrate pe valori sociale care să corespundă necesităților și intereselor poporului. Cu atât mai mult, cu o asemenea atutudine indiferentă față de necesitățile și aspirațiile poporului, omul puterii și al politicii moldave reușește să construiască doar răul care dezbină și dărâmă o societate, în rezultat instaurând dezordinea, sărăcia, desfrânarea-corupția, haosul, neînțelegerea, exodul în masă, într-un cuvând – degradarea integrală a societății. Dacă în țările dezvoltate ale Occidentului omul din sfera politicii tinde să influențeze orientarea sau administrarea în stat după propriile ambiții, atunci el o face oricum în limita legii și în mod civilizat, însă nu se procedează în modul care există în societatea moldavă și anume: de a merge peste oameni/ peste concetățenii tăi pentru a le crea o viață tot mai grea și mai insuportabilă în propria lor țară. Totodată, în lumea civilizată a țărilor dezvoltate nici într-un caz nu se realizează politica, ca formă în guvernarea statului, pe principiul de a sugruma, intimida sau umili personalitatea poporului/ personalitatea concetățeanului din societate, așa cum este realitatea cruntă din Moldova.

Continue reading „Galina MARTEA: Suveranitatea – insuccese și dezamăgiri” →

Când este vorba de suferinţă, atunci ca model ar putea fi luată Basarabia, societate care cunoaşte din plin acest fenomen al existenţei. Este un exemplu viu care trezeşte compătimire şi nedumerire pentru tot ceea ce se petrece într-o societate, având în cadrul ei oameni de toate vârstele, oameni de conducere, oameni simpli cu o situaţie socială modestă şi extrem de modestă. În societatea basarabeană se petrec lucruri care, cu adevărat, şochează şi impresionează opinia publică internaţională, în mod aparte impresionează prin faptul că în epoca modernă omul dintr-o ţară europeană s-ar putea confrunta cu foamea, element ce supune omul la suferinţă fizică şi mintală. Iar neajunsurile materiale şi nedreptatea socială îl fac pe om să devină, într-adevăr, un sclav în existența umană. În cazul dat, s-ar crede că anume clasa dominantă ar fi acea care promovează şi provoacă în mod special dezvoltarea unui asemenea fenomen social. Cine ştie, urmează de văzut dacă aceasta este o provocare sau o intenţie vădită în a distruge un popor.

Foametea din anii 1946-1947 din Basarabia a fost provocată de regimul sovietic existent din acea perioadă, care a dorit să distrugă modelul tradiţional de viaţă a unui popor, astfel adevărul istoric al evenimentelor rămânând mereu un simbol al suferinţei umane. Cauzele foametei, fiind multiple, în rezultat, au declanşat dispariţia prin moarte a peste 200 mii de oameni, iar a peste 350 mii de persoane au supravieţuit în stare de malnutriţie. Adevărul dramatic al evenimentelor se suprapune cu acţiunile realizate de clasa de guvernare şi puterea totalitară a epocii respective. Așa fiind, putem spune că anume omul puterii este acea fiinţă umană care necruţător se răzbună pe concetăţenii săi. Conform faptelor reale, acelaşi om şi sistem al puterii a provocat dezastrul înspăimântător al deportărilor – consecinţele pactului Ribbentrop-Molotov fiind extrem de tragice pentru românii din Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei. În rezultat, în baza arhivelor, sute de mii de români basarabeni, victime a regimului existent, au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan în anii 1940’50.

Deci, realitatea istorică a omenirii încă o dată demonstrează că orice suferinţă menită unui popor este provocată de omul puterii ce administrează societatea respectivă. În aşa mod, suferinţele continuă şi se ţin lanţ în viaţa unui popor şi, în special, în soarta poporului român basarabean. De necrezut, dar o asemenea realitate este prezentă şi în zilele noastre care domină existenţa unui popor. Este vorba de societatea basarabeană, poporul din R.Moldova – parte componentă din secolul XXI, care se confruntă cu probleme serioase de a supravieţui ca naţiune şi specie umană. Este o realitate aparte unde victima proceselor istorice este acelaşi om muritor al societăţii basarabene ce-i este sortit să trăiască prin suferinţă. În pas cu problemele curente (sărăcie exagerată; nedreptate socială în limite de neconceput; corupţie la toate treptele de dezvoltare umană şi în toate domeniile de activitate publică, cu abateri grave de la moralitate; degradare umană, economică, culturală etc.) omul societății se confruntă cu clasa de guvernare care le-a subjugat complet viaţa şi identitatea în cel mai umilitor mod. Identitatea personală şi natională a poporului basarabean este îndobitocită atât de mult încât acesta nici nu sesizează care este drumul corect spre civilizaţie şi o dezvoltare umană adecvată. Clasa politică şi de guvernare, încă cu o educaţie şi mentalitate sovietică, dezorientează poporul pentru a-i provoca şi mai mari suferinţe în procesul de existenţă identitară, în procesul de existenţă şi de dezvoltare umană, în procesul de conştientizare şi recunoaştere corectă a cărei naţiuni aparţine. Astfel, poporului îi sunt impuse condiţii ce le influenţează negativ atât existenţa, cât şi dezvoltarea. În linii generale, prin doctrina respectivă instaurată de clasa dominantă din R.Moldova, are loc procesul de fabricaţie socială în cadrul căruia oamenii devin dezrădăcinaţi şi îndepărtaţi complet de adevărul istoric. Iar  adevărul istoric nu se asociază cu ideologia promovată de clasa dominantă şi în aşa mod poporului basarabean nu i se acordă posibilitatea de a se încadra în adevărata identitate naţională, aceasta urmând să facă parte din cultura neamului românesc. În consecinţă, poporul român basarabean este dominat de o criză identitară fără precedent care, în acelaşi timp, cu voie şi fără voie, îl determină la un proces de dezvoltare regresivă sau aşa numita „involuţie”. Mişcarea regresivă în dezvoltarea umană şi identitară, fiind victima doctrinelor promovate de clasa politică şi de guvernare de după anii 1994 și până în prezent, este o legatură organică cu sărăcia şi nedreptatea socială care, în timp, s-a dezlănţuit în limite catastrofale şi cu urmări destul de grave în evoluţia omului basarabean. Sărăcia de proporţii indiscutabile, instaurată integral în R.Moldova la începutul secolului XXI, s-a dezvoltat, probabil, pe principii bine gândite, fiind însoţite de nelegiuirile clasei dominante. Clasa dominantă a R.Moldova pe parcursul anilor de independență statală (mai ales de după anii 1994) şi-a asigurat propriile interese din banii publici, fara a da vreun răspuns poporului pentru faptele ilegale întreprinse. Prin acţiunile ilegale ale acestora, corupţia, ca factor extrem de distrugător în dezvoltarea unei societăţi, s-a maturizat şi, în timp, a format grupările criminale care au împânzit ţara și toate domeniile de activitate socială. Îmbogăţirea prin scurgerea de bani din buzunarul statului pe căi necinstite a mutilat şi a ruinat ţara complet, iar cinismul clasei politice şi de guvernare a sfidat poporul la cele mai grele încercări de a exista şi supravieţui. Urmările sunt integrate prin sărăcia socială care scurtează viaţa omului în mod condiţionat. Prin neajunsurile materiale şi financiare omul basarabean îşi limitează necesităţile cotidiane, astfel dând organismului o subnutriţie insuficientă. În cele din urmă, intervin boli cronice care afectează buna funcţionare a organismului uman şi, respectiv, încetarea premeditată a vieţii. În situaţia respectivă se regăseşte majoritatea populaţiei basarabene care trăieşte la limita minimului de existenţă, în special, bătrânii cu venituri băneşti foarte mici. Spre exemplu, veniturile lunare ale acestora la 1 aprilie 2015 variau între 767 lei moldoveneşti (pensia pentru limită de vârstă pentru lucrătorii din agricultură) şi 861 lei (pensia minimă pentru limită de vîrstă pentru alte categorii de beneficiari de pensie), respectiv 41 euro şi 46 euro (cursul valutar din acea perioadă), în raport cu coşul minim de consum care a atins în acea perioadă cifra de 1668 lei moldoveneşti sau 90 euro. De fapt, coşul minim de consum real ar urma să fie cu mult mai mare, dacă calculele respective ar lua în consideraţie toate aspectele necesare pentru un trai decent şi civilizat. Corespunzător din aceeași perioadă, mărimea medie a pensiei pentru limită de vârstă este de 1202 lei moldovenești sau 65 euro. Pentru a relata nivelul de trai şi existenţă a persoanelor cu invaliditate, atunci realitatea se prezintă şi mai dură, astfel fiind: pensia de invaliditate de gradul I constituie – 613 lei sau 33 euro; pensia de invaliditate de gradul II constituie – 592 lei sau 32 euro; pensia de invaliditate de gradul III constituie – 416 lei sau 22 euro[1]. Deci, populaţia cu asemenea venituri financiare este constrânsa să existe în condiţiile când preţurile la produsele de consum sunt de câteva ori mai mari faţă de cele din ţările dezvoltate. Unul din indicatorii care indică nivelul de trai al populaţiei este ponderea cheltuielilor pentru produsele alimentare. Studiul realizat de experţii RIA Rating spune că ponderea cheltuielilor de alimentaţie din bugetul unei familii moldoveneşti în anul 2015 este de 43,8%, pe când în ţările din Occident în acest scop se cheltuie 9-11%[2]. În clasamentul european privind „cheltuielile pentru alimentaţie” R.Moldova se plasează pe locul 39 dintre cele 40 de ţări prezente în clasament. Aceasta reprezintă o realitate care nu permite omului să se alimenteze în condiţii normale şi, respectiv, acest fenomen contribuie la extenuarea organismului şi la reducerea mai rapidă a vieţii.  Însă, conform raportului Dezvoltării Umane al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, durata medie a vieţii în R.Moldova este de 69,3 ani, pe când durata medie de viaţă a cetăţenilor din UE este de 77,5 ani. Se estimează că în jurul anilor 2050 circa 35-50 la sută din populaţia R.Moldova nu va depăşi vârsta de 60 de ani. Cât despre creşterea unui copil nici nu este cazul de-a aborda problema, la acest capitol situaţia este şi mai dezastruoasă, deoarece veniturile sau indemnizaţiile oferite de către stat familiilor cu copii sunt la fel de umilitoare. De pildă, pentru îngrijirea unui copil de până la un an şi jumătate indemnizaţiile lunare sunt de 440 lei moldoveneşti sau 24 euro, iar indemnizaţia pentru îngrijirea unui copil de la un an şi jumătate până la vârsta de 3 ani este de aproximativ 1000 lei moldoveneşti sau 54 euro. Conform clasamentelor mondiale R.Moldova (estimări 2015) în topul „ratelor fertilităţii mondiale” este plasată pe locul 187 (coef.1,56) din 224 ţări[3]. Așa fiind, putem spune că condiţiile de viaţă şi de trai din societatea moldavă sunt şi rezultatul acestui clasament la capitolul „fertilitate” sau mai bine zis „natalitate”, unde femeile din R.Moldova nu mai vor să aducă pe lume copii în condiţiile unei sărăcii absolute. Iar un alt raport menţionează că mortalitatea infantilă în R.Moldova are o medie de 11,27 morţi la o mie de bebeluşi, cea mai ridicată rată în Europa. În Uniunea Europeană media mortalităţii infantile fiind de 4,59 la o mie de nou născuţi (Strategia Naţională de Raţionalizare a Spitalelor pe anii 2010-2012. Datele oficiale ale Ministerului Sănătăţii în colaborare cu Banca Mondială. Secţiunea Societate)[4].

 Ca urmare, s-ar putea afirma că sărăcia și involuţia societăţii moldave este creată din vina clasei dominante care nu cunoaşte sau nu vrea să cunoască ce este organizare, colegialitate, umanitate, compasiune şi bunăvoință față de semenul său şi necazurile acestuia, şi, în acelaşi timp, nu este capabilă de a produce efecte pozitive în administrarea societăţii. Acest lucru poate fi confirmat și prin faptul că clasa dominantă şi-a creat pentru sine o existenţă materială/ financiară nemaipomenit de bună în condiţiile când întreaga societate este bântuită de o sărăcie extremă. Acest lucru denotă încă o dată faptul că o stare materială foarte bună o poţi dobândi întrun timp scurt doar pe căi necinstite, deoarece pe căi pur transparente omul niciodată nu va reuşi să-şi construiască o asemenea avere dintr-o retribuție bugetară. Iar dacă să privim la averile marilor demnitari de stat, atunci vom vedea că în joc sunt puse mijloace financiare de proporţii extrem de mari care ţi-ar asigura existenţa pentru mai multe vieţi. Pe când poporul, cu realitatea efectivă, nu are reserve financiare nici macar pentru ziua de azi. Existenţa însoţită de suferinţă din lipsuri materiale şi financiare, de întunericul care persistă în tot ceea ce se numeşte viaţă – este un bun prileg pentru degradarea totală a omului, cât şi a întregii societăţi. Conform statisticilor, sub pragul absolut al sărăciei se află 20-25 la sută din populaţia ţării, iar populaţia din zona rurală, fiind considerată cu mult mai săracă faţă de cea urbană, constituie 25-30 la sută. Deci, acesta este un proces unde omul suferă de foame, adică nutrirea organismului fiind sub nivelul minim de consum alimentar. Un asemenea proces are loc atunci când 8-10% din populaţia ţării (aici fiind prezentă în majoritatea cazurilor clasa dominantă) are un nivel de trai foarte bun, aceştea deţinând o parte consistentă din bogăţia statului, iar 254 cetăţeni sunt consideraţi milionari. În baza raportului Continue reading „Galina MARTEA: Basarabia – exemplu în acceptarea vicisitudinii și a fărădelegilor sociale” →

Referindu-ne la starea societății basarabene de astăzi probabil ar fi prea naiv să spunem că aceasta se dărâmă cu pași rapizi sau că aceasta se sufocă sau că duce lipsă de oxigen, cât și multe alte constatări. Într-adevăr, ar fi prea naiv să ne exprimăm în asemenea forme pentru că această societate este deja distrusă până în talpă din toate punctele de vedere, iar existența și speranțele românilor basarabeni sunt din greu afectate. Pe această bucată de pământ ziua se naște din neajunsuri materiale și financiare, nedreptăți sociale, minciuni, hoții, șarlatanii, lipsă de lumină viabilă, iar întunericul nopții când se lasă deasupra acestui popor provoacă numai teamă și neîncredere pentru ziua de mâine. E ceva ieșit din comun, o situație socială nespus de tragică care înspăimântă și dărâmă totul de sub picioare, dărâmă prezentul plin de incertitudini ce pune doar întrebări fără de răspunsuri. În asemenea condiții omul basarabean există deja de trei decenii, la bază având independența mult dorită, obținută cu mult greu după un regim totalitar care a durat mai mult de jumătate de secol. În toți acești ani de independență statală au persistat dezamăgiri enorme pentru poporul român basarabean, nemaivorbind de criza economică, socială și politică care din an în an devine tot mai gravă și tot mai nocivă. În mod aparte, în ultimii zece ani situația s-a dovedit a fi cea mai catastrofală, identitatea clasei politice și a actorilor guvernamentali dovedindu-se a fi una teribilă ce s-a impus numai prin falsitate, escrocherie, infracțiuni financiare etc., din respectivele sărăcia și nedreptatea socială evoluând către limite de neconceput. Prin lipsa de transparență și haos social de-a lungul anilor s-a creat o situație fără precedent, exodul masiv al populației fiind calea cea mai sigură pentru supraviețuire. Astfel, fenomenul exodului în masă sau a migrației în afara țării a pus stăpânire pe omul societății basarabene, în consecință, țara rămânând cu o descreștere esențială a populației. Conform sondajelor de ultima oră, societatea moldavă se plasează în primele locuri în lume cu o rată foarte joasă de extindere a populației. Pe când dezvoltarea economică și nivelul sărăciei din cadrul țării există sub un aspect greu de soluționat, rezultatul fiind dominat de stagnarea aproape integrală a activităților industriale (ne referim la industrie ca ramură a producției materiale și a economiei naționale care cuprinde întreaga gamă de întreprinderi precum uzine, fabrici etc.), de dezechilibrul neglijabil în domeniul de asigurări și protecție socială a populației, de prezența redusă a exporturilor, accesul restrâns al activităților în businessul mic şi mijlociu etc. – crahul economic în mod realist fiind prezent în toate sferele productive și neproductive, iar sărăcia socială fiind o componentă extraordinar de tristă atât la nivel european (ultimul loc în Europa), cât și mondial (Banca Mondială marcând-o cu „indice multidimensional al sărăciei”). Corespunzător, nivelul de trai al populației este la limita și sub limita sărăciei absolute, preocuparea de bază fiind supraviețuirea. Ca urmare, componentele crizei sociale, economice, politice, inflaționiste, șomaj etc., subminează continuu instabilitatea societății basarabene.

După trei decenii de independență statală societatea moldavă nu a reușit nicidecum să cultive practicile țărilor dezvoltate în domeniul economic, politic, de administrare socială, de investitor, de întreprinzător; de evoluare a activităților comerciale, industriale, financiare; de implementare a unui sistem normativ și legislativ corespunzător, astfel întregul proces de tranziție la economia de piață rămânând la început de cale și, în același timp, fiind o grea povară pe spatele poporului. Întreaga gamă a reformelor social-economice sunt determinate în continuare de absența și insuficiența unor strategii adecvate atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; în mod aparte, de lipsa unei strategii care ar stimula integrarea societății moldave în modelul economic european, de lipsa unor elemente adecvate în sistemul fiscal și monetar, de lipsa unor criterii corespunzătoare în stimularea și promovarea antreprenoriatului, de lipsa unor indicatori sănătoși în menținerea echilibrului micro și macroeconomic în cadrul țării; nu se acordă o atenție și retribuție cuvenită sferei învățământului, în mod aparte, sistemului academic și universitar – sisteme care ar putea să contribuie benefic la elaborarea și implementarea în practică a studiilor și politicilor economice corespunzătoare. Prin lipsa unor relații umane dintre societatea civilă și stat nu se ține cont de gravitatea situației existente și de realitatea prin care există societatea. O componentă nespus de gravă este sistemul politic existent care se răsfrânge foarte negativ asupra tuturor domeniilor de activitate social-economică. Sistemul politic existent este construit pe bază de interese personale și de grup, în cele din urmă reglând și deținând monopolul în toate ramurile economiei naționale și vieții sociale. Disproporția dintre cei bogați și cei săraci este impresionantă, mai ales în sectorul rural unde persoanele cu vârstă înaintată-bătrânii, copiii, dar și majoritatea populației se regăsește constant într-o stare patologică cronică datorită reducerii rației alimentare zilnice și insuficienței de calorii necesare organismului uman. Din aceste motive, cauza fiind subnutriția și stările zilnice de suferință morală/materială/socială etc., se dezvoltă cu pași rapizi la un nivel destul de ridicat numărul persoanelor cu nevoi speciale, cu patologii greu de recuperat (boli ale sistemului nervos, afecțiuni cardiace, tumori, ansietate etc) care, evident, duc la mortalitate prematură, spre exemplu, mortalitatea infantilă fiind de 9,7 la o mie nou născuți, pe când media în UE fiind de 3,6 la o mie născuți în anul 2016. De aici are loc și procesul de îmbătrânire al populației (în plan mondial fiind pe locul 157 din 228 țări prezente în clasament), proces care este cu mult mai ridicat în raport cu țările dezvoltate, speranța de viață în Moldova fiind de 71,4 ani – cea mai mică rată din Europa. De menționat, conform statisticilor cetățenii din localitățile rurale trăiesc cu 4,2 ani mai puțin față de acei din localitățile urbane. Dependent de organizarea socială, economică și politică ineficientă, omul din societatea basarabeană este constrâns să existe în asemenea condiții vulnerabile de viață, acceptând condiționat situația existentă, suportând și tolerând toate nedreptățile și inegalitățile sociale – sărăcia extremă, minciuna și escrocheria la limite halucinante, formalismul și ipocrizia clasei politice și de guvernare, etc., în rezultat promovându-se în societate procesul de involuție umană, dezvoltarea umană fiind componenta care stagnează continuu (Moldova fiind pe locul 112 din 189 state în clasamentul mondial). Sărăcia socială, ca factor ce determină lipsa mijloacelor materiale și financiare necesare în existența individului, a contribuit enorm la reducerea natalității, la creșterea mortalității premature, la dezvoltarea procesului migratoriu în afara țării, în rezultat, reducându-se considerabil numărul populației și, în același timp, fiind accelerat procesul de îmbătrânire al cetățenilor. Ca urmare, totul reducându-se la un nivel de trai foarte scăzut al populației, cel mai jos nivel de trai din Europa, cauzele majore fiind prezente prin administrarea ineficientă a societății; sistemul politic nespus de fragil, instabil și corupt; asistența sanitară și socială de o calitate inferioară, mediul social nemaipomenit de beteag care denotă doar orientare greșită în dezvoltarea umană – mediu social bazat constant pe stări de stres, neîncredere în clasa politică și de guvernare etc.

Continue reading „Galina MARTEA: Societatea fără substanță vitală” →