Doamne, dacă uit de tine, pașii nu-i mai duc uşor
Plumbul iese din picioare cum a mai ieșit odată
Mă afundă-n neguri dese ca : ,, Acum ori niciodată ”
Greu e sufletul când zboară, parcă-mi vine să-l omor.

Doamne, dacă uit de tine , peste mine cad tăceri
Norii nu-mi mai sunt albaștri dintr-un cap, în cap de Cer
Crucea e sfârşită – n mine şi-o tot caut și tot sper
C-o găsesc pe flori ce-nfloare, primăveri, ori Învieri.

Doamne, dacă uit de tine, zac prin iernile trecute
Ori pe ramul fără frunză, ori pe putrezitul ram
Ori pe carnea ca nisipul ce am început s-o am
Ori pe versul scris de-a valma cu acordurile mute.

Doamne, dacă uit de tine, tu nu uita să revii
Timpul dăruit de TINE, e prin mine fugărit
Soarele cât orizontul de-i Apus ori Răsarit,
Fii tu deșteptarea zilei și-noptarea să-mi mai fii.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

22 februarie 2019

Munte Făgăraș, ascuns pe după nori
Te-am ascuns si-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Soarele-i prin plete , galbenă gutuie
Brazi semeți cojocul uitat de Decebal
Nu știi de coborâră ori orizontul suie
Nu găsești ciobanii ce-ți cântă din caval.

Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am ascuns si-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Multele poteci îți curg pe față lacrimi
Toate din pământ cu capetele-n cer
Tu ești buzduganul și adăpost în patimi
Urc să te admir , nimic nu am să-ți cer.

Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am aacuns si-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Pleoapele de nea pe care zboară-un corb
Te pictez pe suflet cu sute de penele
Te iubesc nebun și-n mine-am să te sorb
Cu păduri cu tot și mii de rămurele.

.Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am ascuns şi-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Să se treacă iarna, nu pot să mai aștept
Văile-ti sunt pline de păpumi de zăpadă
Am să te străbat și-am să te iau în piept
Chiar de rămân singur, cu nimeni să mă vadă.

Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am ascuns şi-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Poteca rămâne-n urmă sub pășirea grea
Un bocanc deloc cuminte îmi stârnește rana
Muntele măreț și sacru astăzi mi-e icoana
Dar bocancul din picioare cum l-oi încălța?

Trec başicile de mine , dau pe dinafarâ
Muntele cu mâna-mi face si-mi deschide-o uşă
Bat bocancul de o stâncă, până-l fac cenuşă
Și-n răgazul de odihnă mai cânt la chitară.

Muntele se scalda-n mine pentru o vecie
Caraiman din cruci lumină și cu cer albastru
Tu porți semnul Învierii ca un vechi sihastru
Pe genunchiul tău de piatră:,, Te iubesc!” voi scrie.

Voi cei ce plecați pe munte stați și socotiți
Ca bocancii din picioare grei să nu vă strângă
Inima-n piept de durere nu poate să plângă
Drumeția să rămână prin suflet la toți.

Fluierele de păstori, cam demult nu ți-au cântat
Plânge coarda la chitară și chitara-mi este tristă
Îi șterg lacrima amară cu un colț de la batistă,
Plânsul ei se-ntoarce-n mine cu un suflu leșinat.

Te-am urcat să-ți mângâi norii de pe cerul tău albastru,
Creastă albă din Batrâna cu izvoare din iubire,
Tu ești mama altor cârduri ce-au plecat spre mântuire,
Creastă albă din Batrâna, iar te-ascunzi pe după astru.

Urc pe fruntea ta bătrână să văd malurile marii,
Codrii tăi săraci pe poale deschid orizontul larg,
Fruntea ta de piatră arsă cuprind stelele-n sirag
Noi te-am mai călcat cu pasul și nu te predăm uitării.

Creasta mea cu doruri line, vantu-ți cântă recviem,
Cad pe față ta bătrână, ca batrânii toți pe gânduri.
De încăunțim prin tine tot venim în rânduri, rânduri ,
Ne rămâi de-a pururi sacră și sculptată-ntr-un totem.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

21 februarie 2019

Sacul din timp umplut de fapte adunate
Le-avem cu noi zălog înspre eternitate
Și le cărăm întregi, aşa, nedecupate ,
Ori mai frumoase, ori urâte, toate… toate.

Ori către Domnul, ori în sens invers
E tare dulce somnu-n clipa de trezire,
Când faptele din sac…Dumnezeire …
Te pot zbura în sus… prin Univers…

Iar dacă porți în cârcă , fel ,de fel,
Și sacul greu , parcă în loc te ține,
Prin clipa-aceea, care-o simți când vine
Să-ți faci o cruce… doar s-o știe EL ….

Cine sterge supărarea de pe ochii trişti şi grei,
Cine sapă arătura, dimprejur uşor de vatră ,
Cine îmi păzește noaptea când un câine nu mai latră,
Cine va trimite carte, cu un chimic de condei ?

Cine face cărăruia prin mormane de zapezi,
Cine pe când mama noastră s-a culcat un pic să moară?
Când din cap până-n picioare, toate-au început să doară,
Cine îi dezleagă viața, de prin timpuri, din obezi?

Cine-i spune vorba bună, peste gând să-l oblojască,
Cine îi adapă plânsul dintr-o necuprinsă rană,
Cine-i pune chipul sacru, lângă Domnul, la icoană
Cine vede-n toate cele, de căsuța părintească?

Mai întreabă-te când vii
Dacă n-ai știut, să știi!

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

17 februarie 2019

Ți-au smuls bourul stemei și l-au legat la jug
Și l-au forțat la muncă, să-i rupă glia osul,
Apoi i-au luat pielea …sărând-o peste rug
Pentru-a ascunde furul până-a cânta cocoșul.

Cu Dunărea pe poale, făptura ta privea
Cum dealul se răsfață, cu pletele din vie
Și lacrima-n câmpie largi holde secera
Pe trupu-ți dodoloață, ce n-o să mai învie.

Te plâng prin mine țară și nu-i întâia oară
Izvoarele din munte, demult curg în gemut.
Văd un străin pe stradă, prohodu-ți la vioară
Și mă întreb: Cum țară, în mine-ai încăput?

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

4 februarie 2019

Toarnă-mi flori de nu le număr
Stele, noaptea din mister
Vara, iarna prinsă-n ger
Iar Luceafărul, pe umăr….

Toarnă-mi Doamne, viscol, vânt
Toarnă-mi apa din fântână
Toarnă-mi prispa mea bătrână
Alinare, pe Pământ. …

Toarnă-mi Doamne ceai de tei
Când ai timp să-l bei cu mine
Și în liniștea ce vine
Să te odihnești… de vrei !

Toarnă-mi Doamne cupa plină
Și adună-mă de-s arsă
Parcă. ..vreau sa plec acasă
Unde stelele…lumină. ..

Doamne, tu să nu mă dori
Nu te-ascunde după șoapte
Toarnă-mi Doamne zi și noapte
Dumă-n Rai…de subsiori…

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

31 ianuarie 2019

Și n-am să-mi las iubirea mea vreodată
Să se înșire… după cai plecați ,
Mă înşir eu printre zăpezi surată
Ori mă transform în bruși de lut curați .

Că n-am să mă fac bine niciodată
Nici adormită într-un somn profund,
Nici trează cu durerea-nbrățişată,
Nici cu speranțele nimicului din gând.

De n-am să mă fac bine niciodată
Pot numele să-l șterg de-i tipărit,
Pot slova ce-am s-o scriu și e uitată
Să iscalească… ce-i de iscălit.

Dar de-ți lipsesc adulmecă și simte
Din vânt îmi cresc aripi să te mângâi,
Am să-ți închin în slove ca-n morminte
Iubirea-n trup de lut…drept căpătâi.

Clopotele bat napraznic din vechi turle de biserici,
Fulgii iernii disperate curg în dansul lor isteric,
Parcă-aduc vremelnicia prinsă-n ochii lor feerici
Și se-aştern pe domuri sfinte , rostogol ca-n bolul sferic.

Am s-aștept o viață, două ,doar se-arată soarele
Peste gerul strâns din suflet, dintr-un anotimp de iarnă.
Iar cu razele pierdute să-mi adorm picioarele,
Ori îmi țes straie din vremuri peste trupul tot o rană.

Tu, din brațe de la Domnul, nu mai știi veni de sus,
Calea drumului din Astre este grea și fără zmeu.
Ai știut poteca bine, prin spirală când te-ai dus,
Şi-ai știut că nu te-nchină înspre vre-un alt Dumnezeu .

Eu mai stau de aștept noaptea, cu privirea dup-o stea
Ce își schimbă-nfătişarea, azi e toată din aramă.
Știi că doar acolo-i gara unde ne-om putea vedea,
Iar de plec din întuneric, întâlnirea… se destramă.

Mergea țanțoș pe lăbuțe, ca o pasăre în zbor.
Oamenii fugeau de dânsul cu pășirea cam nedreaptâ,
Parcă-şi caută stăpânul, parcă cineva-l așteaptă
Parc-a fost. și nu mai este… al stăpânului odor.

Iarna îi curgea prin blană , noaptea rece, Infinitul,
Parc-ar vrea să vină vara, zi de zi, să se repete,
Cu speranțele deșarte parc-ar vrea să se îmbete
Și mai lasă de la dânsul… peste Soare… asfințitul.

Mă aplec să-i dau binețe, dar un ins l-a izgonit
Unde-o fi acum sărmanul, sufletul nevinovat ?
Oare are frați şi-o mamă să-l aștepte cu-n lătrat
Ori un alt biped îl ceartă peste drumul chinuit ?

Noaptea peste ger se lasă, văd o umbră–n cunoscut
Este el bătut de soartă și bătut ori mi se pare ?
Se înșiră înspre mine ca-ntr-o viață viitoare
Și mă cheamă, și mă cheamă, să mă ducă-n Absolut.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

14 ianuarie 2019